Appeal against revision ruling challenging work-time records claim held inadmissible as revision decision on final judgment not appealable.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as inadmissible, upholding the lower court's decision that rejected the motion for revision; the dismissal leaves in force the prior ruling against the claimant, which had rejected his administrative action seeking to compel a public health authority to maintain daily working-time records subject to labour inspector control. The claimant had sought review of a definitive appellate decision dismissing his earlier appeal, invoking procedural grounds under Article 488(1)(6) and (8) of the Civil Procedure Code. The Court held that, under Articles 457(1) and 483(1) of the Civil Procedure Code, only first-instance or appellate judgments can be appealed, and a decision resolving a revision motion against a definitive judgment is itself not subject to appeal; moreover, Article 513(5) limits appeals from revision rulings to those available against the revised judgment, which here was final, making the appeal legally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Appeal against revision ruling challenging work-time records claim held inadmissible as revision decision on final judgment not appealable: The claimant had sought review of a definitive appellate decision dismissing his earlier appeal, invoking procedural grounds under Article 488(1)(6) and (8) of the Civil Procedure Code. The Court held that, under Articles 457(1) and 483(1) of the Civil Procedure Code, only first-instance or appellate judgments can be appealed, and a decision resolving a revision motion against a definitive judgment is itself not subject to appeal; moreover, Article 513(5) limits appeals from revision rulings to those available against the revised judgment, which here was final, making the appeal legally inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible because the decision is subject only to the remedies provided by law.
Basis for declaring the appeal inadmissible because the decision at issue is not among those that may be appealed.
Procedural basis for dismissing the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.03.2018 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Teleorman, obligarea pârâtei să ţină la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de reclamant, cu evidenţierea orei de începere şi a celei de sfârşit a programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 265/20.05.2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a admis în parte excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta DSP Teleorman, respectiv pentru efectuarea operaţiunii solicitate aferente perioadei ulterioare destituirii reclamantului A. şi s-a respins cererea, ca lipsită de interes, pentru această perioadă.
De asemenea, s-au respins, ca nefondate, celorlalte capete de cerere.
3. Cererea de recurs şi decizia de recurs
Împotriva sentinţei arătate mai sus a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului.
Prin decizia civilă nr. 6806 din data de 3 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 265/20.05.2018, pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat pentru contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Teleorman, ca nefondat.
5. Cererea de revizuire
Împotriva deciziei civile nr. 6806 din data de 3 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 a formulat cerere de revizuire recurentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei de recurs.
Prin decizia nr. 431/2019 din 3 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6806/03.12.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata - pârâta Direcţia de Sănătate Publică Teleorman, ca inadmisibilă.
6. Cererea de recurs
Împotriva deciziei nr. 431/2019 din 3 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Consideră că decizia atacată este nelegală, fiind supusă casării, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii şi formale, străine de natura cauzei, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză.
4. Apărările intimatei
Intimata Direcţia de Sănătate Publică Teleorman a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere faptul că recursul a fost formulat împotriva unei hotărârii pronunţate asupra unei cereri de revizuire, care este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
De asemenea, prin aceeaşi întâmpinare, intimata a invocat şi excepţia nulităţii recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată de către intimata Direcţia de Sănătate Publică Teleorman prin întâmpinare, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat împotriva deciziei nr. 431/2019 din 3 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6806/03.12.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata - pârâta Direcţia de Sănătate Publică Teleorman, ca inadmisibilă.
Cererea de revizuire respinsă prin decizia recurată a fost formulată împotriva deciziei civile nr 6806/03.12.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ce avea ca obiect recursul declarat de reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 265/20.05.2018, pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.
Astfel, recurenta a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ., pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunţate în recurs.
Prin urmare, se observă că, în speţă, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.
Dincolo de acest aspecte, se observă că potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", or, în speţă, hotărârea supusă revizuirii este definitivă, neputând face obiectul vreunei cereri de recurs.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 431/2019 din 3 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 431/2019 din 3 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 20 ianuarie 2022.