Exclusive territorial jurisdiction for administrative challenges to judicial staff salary determinations under Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. şi LLL. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj nr. 41/22 iunie 2021, revocarea în parte a Deciziei nr. 208/20 aprilie 2021, emise de către Preşedintele Curţii de Apel Cluj, cu privire la perioada recunoscută pentru plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Cluj şi a instanţelor din circumscripţia acesteia; obligarea Curţii de Apel Cluj la emiterea unei noi decizii de salarizare prin care să se dispună încadrarea lor, în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Cluj şi a instanţelor din circumscripţia acesteia, prin stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente salariului de încadrare brut lunar raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 şi în continuare, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător; plata diferenţei între remuneraţia care include VRS de 605.225 RON începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare şi remuneraţia efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective; includerea în salariul de bază a VRS 605,225 RON, conform deciziei civile nr. 396/22.02.2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1791 din data de 25 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., MMM., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Maramureş, fără ca, din înscrisurile de la dosar să reiasă că au domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care este vorba de o competenţă teritorială absolută exclusivă.

De asemenea, a reţinut dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., apreciind că se impune stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Cluj, respectiv Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 71/2022 din data de 28 martie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Maramureş, iar prin Decizia nr. 208 din data de 20 aprilie 2021, Preşedintele Curţii de Apel Cluj a stabilit că, începând cu data de 20.04.2018, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul Curţii de Apel Cluj, al tribunalelor şi judecătoriilor arondate acesteia, beneficiază de salarii de bază brute lunare, stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON.

De asemenea, a reţinut dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 153/2017 şi art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V, ce instituie competenţa teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în procesele având ca obiect plângerile formulate împotriva hotărârilor Colegiilor de conducere ale Curţilor de apel emise în contestaţiile ce vizează modul de stabilire a drepturilor salariale al personalului din "Justiţie".

Astfel, a apreciat că dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea nr. 153/2017 instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, pe care nici părţile, nici instanţa nu o pot înlătura.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în litigiile având ca obiect drepturile salariale ale personalului din Justiţie.

Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii îl reprezintă, în esenţă, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj nr. 41/22 iunie 2021 şi revocarea în parte a Deciziei nr. 208/20 aprilie 2021, emise de către Preşedintele Curţii de Apel Cluj, cu privire la perioada recunoscută pentru plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Cluj şi a instanţelor din circumscripţia acesteia; obligarea Curţii de Apel Cluj la emiterea unei noi decizii de salarizare, cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente salariului de încadrare brut lunar raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu 01.08.2016; plata diferenţei dintre remuneraţia care include VRS de 605.225 RON începând cu data de 01.08.2016 şi şi remuneraţia efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective; includerea în salariul de bază a VRS 605,225 RON, conform deciziei civile nr. 396/22.02.2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020.

Conform art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017:

"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluţionează contestaţia împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

În consecinţă, potrivit textului legal, litigiul de faţă privind stabilirea drepturilor salariale impune o procedură specială, derogatorie de la dispoziţiile de drept comun din materia contenciosului administrativ, în sensul că acţiunea de faţă este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care are ca obiect verificarea legalităţii hotărârii emise în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

De altfel, reclamanţii au invocat prin acţiune, ca temei juridic, dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 153/2017 şi art. 7 din Anexa V a legii şi au reiterat acest temei juridic prin precizarea depusă la dosarul Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale incidente şi cu principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, Înalta Curte constată că revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. şi LLL., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 mai 2022.