Competence for administrative salary claims based on effective residence versus registered domicile under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.06.2021 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.M.P. Schengen:

- obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2018, prin raportare la salariul de baza minim brut pe ţară, garantat în plată, respectiv 1900 RON, stabilit prin H.G. nr. 846/2017, precum şi calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri), prin raportare la solda de funcţie stabilită de 1.900 RON, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2019, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, de 2.080 RON, stabilit prin H.G. nr. 937/2018, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu prin raportare la solda de funcţie stabilită de 2.080 RON, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă drepturilor băneşti, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2020 prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, de 2.230 RON, stabilit prin H.G. nr. 935/2019, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la solda de funcţie de 2.230 RON, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2021 prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, de 2.300 RON stabilit prin H.G. nr. 4/2021, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la solda de funcţie de 2.300 RON, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea şi a celorlalte drepturi (indemnizaţii, compensaţii, etc), începând cu data de 01.01.2018 şi până la data trecerii în rezervă, după caz, raportate la valoarea soldei de funcţie, care urmează a fi stabilită potrivit celor trei capete de cerere.

La termenul de judecată din data de 19.10.2021 s-a dispus disjungerea din dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a cererii formulate de reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul CMP Schengen, şi formarea unui nou dosar, sens în care s-a format dosarul nr. x/2021.

La termenul de judecată din data de 18.11.2021 instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocate din oficiu la termenul de judecată anterior.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr 1287 din data de 18.11.2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul C.M.P. Schengen, în favoarea Tribunalului Braşov.

În considerentele sentinţei a reţinut că, în fapt, prin prezenta cerere de chemare în judecată, disjunsă din dosarul nr. x/2021, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la stabilirea şi plata unor drepturi de natură salarială, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revenind tribunalului de la domiciliul reclamantului, aflat pe raza judeţului Braşov.

A mai reţinut că este vorba de o competenţă exclusivă de soluţionare a acestor cauze, respectiv o competenţă teritorială absolută, pe care părţile nu o pot înlătura, iar închirierea de către reclamant a unui imobil în municipiul Ploieşti nu este de natură să atragă competenţa teritorială a Tribunalului Prahova, în raport cu textul normativ antemenţionat.

2.2. Hotărârea Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 216/CA din data de 18 martie 2022, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul C.M.P Schengen, în favoarea Tribunalului Prahova; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Prahova şi Tribunalul Braşov; a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 din noul C. civ., în sensul că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, iar conform art. 91 C. civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

S-a mai reţinut că dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune. În cauză, menţiunile înscrise în cartea de identitate a reclamantului, respectiv domiciliul acestuia din Braşov, Valea Cetăţii, nr. 17, jud. Braşov nu corespunde realităţii, reclamantul având locuinţa efectivă în Ploieşti, str. x, jud. Prahova, aspect adus la cunoştinţă instanţei de judecată atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată cât şi în nota de şedinţă depusă la data de 28 octombrie 2021 şi în şedinţa publică din data de 19.10.2021.

Pe de altă parte, din contractul de închiriere înregistrat sub nr. x/26.05.2021, rezultă că închirierea s-a făcut pentru perioada 26.05.2021-26.05.2022.

Mai mult, a apreciat că, prin această interpretare, stabilirea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat reprezintă un beneficiu instituit în sensul facilitării accesului acestuia la justiţie.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei din perspectiva interpretării noţiunii de domiciliu.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 09.06.2021:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 09.06.2021.

Cu toate acestea, noţiunea de domiciliu trebuie apreciată în sens larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci domiciliul unde reclamantul locuieşte efectiv, iar dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficienţă, întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În speţă, se constată că reclamantul H. a declarat că domiciliul său efectiv este în Municipiul Ploieşti, Aleea x B, jud. Prahova, depunând contractul de închiriere înregistrat la organul fiscal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, competenţă stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul C.M.P. Schengen, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 mai 2022.