Mootness of challenge to administrative rejection of insurance compensation where subsequent decision granted the claim

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., fostă B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 7246/04.07.2017 emise de pârât privitoare la cererea de plată nr. x/05.12.2016.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 217 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. (fostă B.), în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

Reclamanta A. S.A., fostă B., a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 4383 din 16 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis recursul formulat de reclamanta A. S.A. (fostă B.) împotriva sentinţei nr. 217 din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că judecătorul fondului nu a procedat la o analiză efectivă a tuturor susţinerilor şi apărărilor invocate de recurenta-reclamantă.

3. Hotărârea recurată în prezenta cauză

Prin sentinţa civilă nr. 172 din 10 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia rămânerii fără obiect; a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., fostă B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 358,25 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 172 din 10 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, admiterea acţiunii formulate de recurenta-reclamantă şi anularea deciziei nr. 7246/04.07.2017, cu consecinţa admiterii integrale a cererii de plată nr. x/05.12.2016.

În motivarea recursului arată că a contestat decizia nr. 7246/2017, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care i s-a respins cererea de despăgubire, ca tardiv formulată în raport cu termenul legal de 90 de zile, în ceea ce priveşte plata despăgubirii, reţinându-se că, în privinţa penalităţilor de întârziere şi cheltuielilor de judecată, recurenta-reclamantă nu ar fi îndreptăţită la acordarea acestora.

Critică faptul că instanţa de fond a respins, în mod greşit, contestaţia ca rămasă fără obiect, recurenta-reclamantă apreciind că acesta a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, instanţa reţinând că ulterior a fost emisă Decizia nr. 12035/13.12.2017, comunicată recurentei şi necontestată de către aceasta.

Mai arată că, întrucât despăgubirile în cuantum de 32.370 RON i-au fost achitate, apărările pârâtei în faţa instanţei de fond au privit doar penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată. Astfel, susţine că cererea sa de plată a fost acceptată parţial.

Precizează că ulterior, la data de 19.12.2017, intimatul-pârât a emis o nouă decizie cu privire la aceeaşi cerere de plată, nr. x/05.12.2016, ignorând situaţia litigioasă cu privire la aceasta. Prin noua decizie s-a admis cererea de plată pentru suma de 32.379 RON şi s-a respins cererea cu privire la penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată.

Consideră că împrejurarea că intimatul-pârât a constatat eroarea cu privire la nerespectarea termenului de depunere a cererii de despăgubire nu îi acorda posibilitatea emiterii unei noi decizii, etapa prealabilă fiind depăşită la acel moment.

În aceste condiţii, susţine că instanţa de fond, în rejudecare, trebuia să reţină ca rămas fără obiect doar capătul principal al cererii de plată nr. x/05.12.2016, nu şi capătul de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

Precizează că a reanalizat cererea de plată nr. x/05.12.2016, depusă de către recurenta-reclamantă, sens în care a emis Decizia nr. 12035/13.12.2017, motiv pentru care consideră că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.A., fostă B., a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 7246/04.07.2017 emise de pârât privitoare la cererea de plată nr. x/05.12.2016.

Prima instanţă, în rejudecare, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., fostă B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect, în raport cu împrejurarea că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a reanalizat cererea de plată nr. x/05.12.2016 şi a emis o nouă decizie, nr. 12035/13.12.2017, ulterior celei ce face obiectul acţiunii, ceea ce face ca decizia anterioară să nu mai producă efecte juridice.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 7246/04.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu privire la cererea de plată nr. x/05.12.2016, s-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, ca tardiv, iar capetele de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată pentru motivul că nu sunt creanţe de asigurare pe care Fondul de Garantare a Asiguraţilor să le poată prelua.

Ulterior, reanalizând aceeaşi cerere de plată, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 12035/13.12.2017, referitoare la aceeaşi cerere de plată, prin care a admis cererea de acordare a despăgubirilor în cuantum de 32.379 RON şi a respins cererea de plată cu privire la penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată.

Astfel fiind, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit Decizia nr. 7246/04.07.2017, emisă de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, decizie care a rămas fără efecte prin emiterea ulterioară a unei noi decizii cu privire la aceeaşi cerere de plată, instanţa de fond a apreciat în mod corect că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Fiind vorba de un nou act administrativ emis de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, recurenta-reclamantă avea posibilitatea contestării deciziei ulterioare, în aceleaşi condiţii, de care, însă, aceasta nu a uzat.

Prin urmare, în cadrul prezentului recurs recurenta-reclamantă nu poate formula critici cu privire la legalitatea celei de-a doua decizii emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, asemenea critici putând fi analizate doar cu ocazia soluţionării unei acţiuni având ca obiect anularea respectivei decizii.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Or, în speţă, prin emiterea deciziei ulterioare, referitoare la aceeaşi cerere de plată, emitentul, respectiv intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a procedat practic la revocarea primei decizii, astfel că acţiunea îndreptată împotriva acesteia a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.A (fostă B.) împotriva sentinţei civile nr. 172 din 10 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A (fostă B.) împotriva sentinţei civile nr. 172 din 10 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 mai 2022.