Military reserve order annulment review: late procedural notifications do not satisfy the narrow summons defect requirement for extraordinary annulment

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa nr. 271/19.05.2010, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca tardivă, cererea formulată de reclamantul A., contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, vizând anularea, în temeiul art. 9 alin. (1) raportat la art. 1 din Legea nr. 1/1967, a ordinului de trecere în rezervă nr. MC 133/4.10.1985, obligarea pârâtului la reintegrarea sa în cadrul M.Ap. N. pe funcţia şi gradul corespunzătoare pregătirii şi vechimii pe care ar fi avut-o dacă nu i-ar fi fost întreruptă activitatea în mod ilegal.

Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de reclamant, potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1397/09.03.2011.

Recurentul-reclamant A. a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 271/19.05.2010, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Prin sentinţa nr. 552 din 21 octombrie 2021 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 271/19.05.2010 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naţionale.

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, calea de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865.

2. Hotărârea instanţei de recurs atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 1992 din 31 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a respins recursul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 552 din 21 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că motivul de recurs prevăzut de art. 302 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, care vizează situaţia hotărârii date de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, a fost invocat pur formal, fără a fi înfăţişate critici în susţinerea acestuia, iar pe de altă parte, că respectivul motiv de casare nu este incident în cauză, hotărârea recurată fiind pronunţată de judecătorul în faţa căruia s-au derulat dezbaterile asupra cererii de revizuire.

Instanţa de recurs a mai reţinut că nu sunt fondate criticile privind necompetenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de natura cauzei, fiind vorba de o cerere de revizuire formulată împotriva unei hotărâri pronunţate de o instanţă de contencios administrativ, învestită iniţial cu verificarea legalităţii ordinului de trecere în rezervă nr. MC 133/4.10.1985.

Prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. de la 1865, instanţa de recurs a constatat că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că în cauză nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, argumentul juridic hotărâtor constând în faptul că înscrisul nou invocat nu are forţă probantă, prin el însuşi şi nu este apt să conducă la retractarea hotărârii pronunţate.

4. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1992 din 31 martie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 a formulat contestaţie în anulare recurentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând anularea deciziei contestate.

În motivarea contestaţiei în anulare susţine că citaţia i-a fost comunicată la data de 01.04.2022, ulterior termenului la care s-a pronunţat instanţa de recurs.

Mai arată că întâmpinarea intimatului a fost înregistrată la data de 28.03.2022 şi i-a fost comunicată la oficiul poştal, împreună cu citaţia, la data de 01.04.2022, iar la domiciliu la data de 04.04.2022, respectiv după soluţionarea dosarului.

Consideră că în acest mod i-a fost încălcat dreptul la apărare.

5. Apărările intimatului

Deşi a fost legal citat, intimatul Ministerul Apărării Naţionale nu a formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Prezenta contestaţie în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora:

"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii."

În speţă, se constată că, pe calea contestaţiei în anulare, contestatorul invocă faptul că pentru termenul din data de 31 martie 2022, la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a judecat recursul îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 552 din 21.10.2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu a fost legal citat.

Verificând lucrările dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată decizia nr. 1992 din 31 martie 2022, se constată că la dosarul de recurs există dovada comunicării citaţiei emise recurentului-revizuent A. pentru termenul de judecată din data de 31 martie 2022, comunicare ce a avut loc la data de 8 martie 2022.

Prin urmare, susţinerea recurentului că nu a fost citat pentru termenul la care s-a soluţionat cererea sa de recurs este nefondată.

Este adevărat că intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 28.03.2022, şi că aceasta i-a fost comunicată recurentului cu o nouă citaţie, după şedinţa de judecată, dar această împrejurare nu este de natură să conducă la retractarea deciziei atacate cu contestaţie în anulare, în condiţiile în care o asemenea retractare poate opera doar în ipoteza necitării părţilor pentru termenul când s-a judecat pricina.

Cu alte cuvinte, contestaţia în anulare poate fi promovată, în ipoteza textului de lege invocat în speţă, doar pentru necitarea părţilor pentru termenul când s-a judecat pricina şi nu pentru necomunicarea unor acte de procedură, ipoteză ce nu constituie motiv de contestaţie în anulare, întrucât contestaţia în anulare prevăzută de art. 317 din C. proc. civ. de la 1865 este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce nu poate fi promovată decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că, în pricina de faţă, contestaţia în anulare nu îndeplineşte condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textul legal anterior menţionat, deoarece motivul invocat de contestator nu se încadrează în ipoteza reglementată de dispoziţiile citate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1992 din 31 martie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.