Competence jurisdiction for labor law employment certificates: Distinction between civil labor disputes and administrative litigation under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată la data de 13.07.2021, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Hunedoara, a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea adeverinţei tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu modificările şi completările ulterioare, la valoarea actuală a salariilor de bază lunare brute din ultimele 12 luni realizate de grefierul şef, treapta I la Judecătoria Orăştie, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcţie prin pensionare.

Prin sentinţa civilă nr. 612 din data de 15 octombrie 2021, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a declinat competenţa în soluţionarea cauzei privind pe reclamanta reclamant A. şi pe pârâtul Tribunalul Hunedoara, în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Argeş a reţinut că potrivit art. 10 Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative se soluţionează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere că reclamanta are domiciliul în Alba Iulia instanţa a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Argeş invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligare emitere act administrativ, formulată de reclamantă, în favoarea Tribunalului Alba.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 02.12.2021 pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa nr. 112/CAF din data de 23.02.2022, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale a secţiei a II-a Civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a Tribunalului Alba şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Hunedoara, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Civilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Alba a reţinut că obiectul litigiului de faţă vizează obligarea pârâtului la eliberarea adeverinţei tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la valoarea actuală a salariilor de bază lunare brute din ultimele 12 luni realizate de grefierul şef, treapta I la Judecătoria Orăştie, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcţie prin pensionare.

Raportat la petitul acţiunii, instanţa a constatat că reclamanta a solicitat protejarea unui drept ce este reglementat de legislaţia muncii, criticând refuzul instituţiei de eliberare a adeverinţei respective, obligaţie ce-i incumbă potrivit disp. art. 34 alin. (5) din Codul Muncii, potrivit cărora "La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate."

Potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 reprezintă "refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile."

De asemenea, conform art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004, prin drept vătămat se înţelege "orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ."

Prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Astfel, pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii legale, este necesar ca atingerea dreptului pretins a fi încălcat să se realizeze printr-un act administrativ. Or, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverinţe, act juridic civil care nu implică exercitarea autorităţii publice ("în regim de putere publică"), ceea ce imprimă prezentei acţiuni natura juridică civilă, de litigiu de jurisdicţia muncii.

Ca atare, în considerarea principiului specializării, instanţa a apreciat că litigiul de faţă trebuie să fie soluţionat de completele specializate pentru soluţionarea litigiilor de muncă din cadrul secţiei Civile şi nu de instanţa de contencios administrativ.

Referitor la competenţa teritorială, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., iar reclamanta are dreptul de a opta pentru oricare dintre instanţele de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricărei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii. Aşa fiind, instanţa a considerat că nu se poate cenzura opţiunea reclamantei privind alegerea instanţei competente să soluţioneze cauza, câtă vreme aceasta corespunde regulilor de competenţă teritorială menţionate anterior, cu atât mai mult cu cât, în mod greşit s-a raportat Tribunalul Argeş la domiciliul procesual ales al reclamantei din Alba Iulia şi nu la domiciliul acestei situat în Orăştie, jud. Hunedoara.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluţionarea conflictului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Argeş, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, în cauza dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Hunedoara la eliberarea adeverinţei tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu modificările şi completările ulterioare, la valoarea actuală a salariilor de bază lunare brute din ultimele 12 luni realizate de grefierul şef, treapta I la Judecătoria Orăştie, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcţie prin pensionare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut Tribunalul Alba că reclamanta a solicitat protejarea unui drept ce este reglementat de legislaţia muncii, criticând refuzul instituţiei de eliberare a adeverinţei respective, obligaţie ce-i incumbă potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii, potrivit cărora "La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate." şi, în considerarea principiului specializării, litigiul de faţă trebuie să fie soluţionat de un complet specializat pentru soluţionarea litigiilor de muncă din cadrul secţiei civile şi nu de instanţa de contencios administrativ.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., reclamanta are dreptul de a opta pentru oricare dintre instanţele de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricărei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Având în vedere că, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, iar alegerea competenţei instanţe aparţine reclamantei prin raportare la dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că această opţiune corespunde regulilor de competenţă teritorială facultativă şi pe cale de consecinţă, va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea acestei instanţe.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâtul Tribunalul Hunedoara în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.