Appeal rejected: exam-grade appeal minutes upheld; administrative action inadmissible for lack of joinder
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision (Court of Appeal Iași no. 938/2021) and the first-instance ruling (Tribunalul Iași no. 566/2021), which had dismissed the claimant’s administrative action without examination on the merits; the defendant university thus prevailed and the dismissal stands final. The dispute arose from a claimant (a university instructor) challenging a minutes approving student appeals against exam results in two courses, seeking annulment of that administrative act and subsequent documents, and also requesting referral of a constitutionality exception to the Constitutional Court. The decisive legal basis was the cumulative admissibility conditions under art. 29(1)-(3) of Law no. 47/1992: the exception had already been referred by the first-instance court, making a second referral unjustified; moreover, under art. 161 second thesis of Law no. 554/2004, the action was inadmissible without joinder of the interested students, and substantive critiques were not reviewable in this appeal because the Court of Appeal’s decision was final on that aspect; art. 488(1) pt. 8 C. proc. civ. was applied correctly, and the appeal was dismissed under art. 20(1) of Law no. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 161 Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 161 din Legea nr. 554/2004, art. 78 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ; Appeal rejected: exam-grade appeal minutes upheld; administrative action inadmissible for lack of joinder: 938/2021) and the first-instance ruling (Tribunalul Iași no. 566/2021), which had dismissed the claimant’s administrative action without examination on the merits; the defendant university thus prevailed and the dismissal stands final. The dispute arose from a claimant (a university instructor) challenging a minutes approving student appeals against exam results in two courses, seeking annulment of that administrative act and subsequent documents, and also requesting referral of a constitutionality exception to the Constitutional Court. The decisive legal basis was the cumulative admissibility conditions under art. 29(1)-(3) of Law no. 47/1992: the exception had already been referred by the first-instance court, making a second referral unjustified; moreover, under art. 161 second thesis of Law no. 554/2004, the action was inadmissible without joinder of the interested students, and substantive critiques were not reviewable in this appeal because the Court of Appeal’s decision was final on that aspect; art. 488(1) pt. 8 C. proc. civ. was applied correctly, and the appeal was dismissed under art. 20(1) of Law no. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded.
Procedural rule applied in the dispositive for the appeal review.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 mai 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică B., a solicitat anularea Procesului-Verbal nr. 460 din 07.07.2020 în ceea ce priveşte admiterea contestaţiilor a 25 de studenţi la examinările la disciplinele "Elemente de reglare automată" şi "Control automat şi echipamente de automatizare" precum şi a actelor subsecvente acestuia.
Prin cererea depusă la data de 02.09.2020 reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 78 alin. (2) şi (2) noul C. proc. civ., apreciind că aceste dispoziţii încalcă art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 24 alin. (1), art. 52 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 124 alin. (1), (2), (3), (20) şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României cu referire la art. 6 pct. 1 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin încheierea din data de 25.06.2021, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., de sesizare a Curţii Constituţionale şi, în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, modificată, a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 161 Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2), (3) noul C. proc. civ. raportat la art. 1 alin. (5), (15) alin. (1), (16) alin. (1) şi (2), 20, 21 alin. (1), (24) alin. (1), (52) alin. (1), (12)4 alin. (1), (2), (3) şi 6 din Constituţia României, excepţie invocată de A. în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iaşi.
Prin sentinţa nr. 566 din data de 25.06.2021, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins fără a se pronunţa pe fond, în temeiul art. 161 teza a II-a Legea nr. 554/2004, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică "B." Iaşi.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei nr. 566 din data de 25.06.2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., invocând nelegalitatea acesteia, criticile fiind încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 16.11.2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat că recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 161 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi a pus în discuţia părţilor această cerere.
4. Hotărârea instanţei de recurs.
Prin decizia nr. 938 din data de 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea recurentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi a respins recursul declarat de A., în contradictoriu cu Universitatea Tehnică "B." Iaşi, împotriva sentinţei nr. 566/2021 a Tribunalului Iaşi.
5. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva deciziei nr. 938 din data de 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în ceea ce priveşte extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a studenţilor îşi menţine poziţia exprimată în dosarul de fond şi nu solicită introducerea în cauză a studenţilor contestatari.
Astfel: aceste persoane nu sunt responsabile de emiterea actului, procesul-verbal atacat fiind un act administrativ unilateral şi nu contractual (contract administrativ), singura responsabilitate în emiterea actului revenind universităţii.
Nu există nicio obligativitate de coparticipare procesuală având în vedere că reclamantul nu are nici o pretenţie raportat la aceste persoane.
Calitatea procesuală pasivă (care ar reveni studenţilor contestatari) presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, ceea ce nu este cazul în acest dosar.
Reclamantul a învestit instanţa de judecată să facă toate demersurile legale necesare în vederea soluţionării pe fond a litigiului şi nu prin admiterea unei excepţii de inadmisibilitate în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004 sau a art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., adică să respecte principiul disponibilităţii şi dreptul la un proces echitabil şi în raport cu reclamantul. Reclamantul nu se opune participării studenţilor contestatari în proces, dar nu poate fi el cel care cheamă în judecată/solicită introducerea în cauză a acestora din motivele precizate mai sus.
Pe fondul cauzei se arată că:
- Procesul-verbal atacat este nemotivat.
- Nu s-a făcut nici o analiză a contestaţiilor;
- S-a încălcat dreptul examinatorului/titularul disciplinei de a organiza examenul în condiţii de pandemie cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aspect recunoscut şi de către conducerea universităţii;
- S-a încălcat principiul libertăţii academice (abilitarea titularului de disciplină pentru emiterea de reglementări în cazul examinării online în contextul pandemiei putându-se încadra în acest principiu);
- Reclamantul nu contestă dreptul studenţilor de a face contestaţie, ci modul de soluţionare a contestaţiei de către C..
- Soluţionarea contestaţiilor ar fi trebuit să fie făcută punctual, pentru fiecare student în parte, nu la grămadă, pentru a se lua decizia corectă în cazul fiecărei contestaţii în funcţie de solicitările şi motivarea fiecărui student în parte.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate susţine că este admisibilă, respectând dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992. Legătura cu cauza este evidentă, având în vedere soluţia dată de către instanţa de fond şi posibilitatea menţinerii acestei hotărâri de către instanţa de recurs.
Solicită judecarea acestei cereri înaintea pronunţării instanţei pe excepţiile de procedură şi de fond şi evident înaintea pronunţării pe fondul cauzei.
Însăşi dispoziţia legală ca instanţa să se pronunţe prin încheiere susţine această solicitare, întrucât nu se pot pronunţa încheieri în cuprinsul sentinţei sau după sentinţă ci doar înaintea acesteia.
6. Apărările formulate în cauză.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
7. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
8. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii şi va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."
Înalta Curte constată că, în mod concret memoriul de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii, iar prin cererea de recurs de faţă se aduc critici de nelegalitate a hotărârii recurate prin care se susţine că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, critici ce pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care excepţia nulităţii recursului va fi respinsă, ca nefondată.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 în raport de care consideră că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de admisibilitate.
În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Or, în cauza dedusă judecăţii, prin încheierea din data de 25.06.2021, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., de sesizare a Curţii Constituţionale şi, în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, modificată, a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 161 Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2), (3) noul C. proc. civ. raportat la art. 1 alin. (5), (15) alin. (1), (16) alin. (1) şi (2), 20, 21 alin. (1), (24) alin. (1), (52) alin. (1), (12)4 alin. (1), (2), (3) şi 6 din Constituţia României, excepţie invocată de A. în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iaşi.
În acest context, instanţa de recurs (Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal) a observat că recurentul-reclamant a formulat critici similare primei cereri şi în mod corect a constatat că o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale nu este justificată.
Având în vedere aspectele sus menţionate, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate şi vor fi respinse, iar hotărârea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă în mod corect.
Cu privire la criticile referitoare la fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi analizate deoarece hotărârea Curţii de Apel Iaşi este definitivă sub acest aspect şi nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
9. Temeiul de drept al soluţiei
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate nu pot determina casarea hotărârii atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 938 din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.