Securitate collaboration status based on potential restriction of fundamental rights, not actual harm or direct intent

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 12.07.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securitatii.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1298 din data de 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1298 din data de 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin hotărârea dată, prima instanţă a pronunţat o sentinţă cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, atrăgând incidenţa motivului nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În esenţă, prima instanţă a respins acţiunea CNSAS în considerarea faptului că din analiza actelor depuse la dosar de către C.N.S.A.S. nu rezultă că prin informaţiile furnizate de pârât, ar fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, instanţa interpretând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a reţinut în motivarea sa faptul că Angajamentul semnat de către intimatul-pârât şi Raportul informativ nu fac dovada transmiterii unor informaţii potrivnice regimului comunist şi că nu se poate corobora cu nota informativă întrucât se referă la evenimente diferite.

În realitate, contrar celor reţinute de prima instanţă prin sentinţa recrutată, coroborarea documentelor reţinute în acţiune are în vedere demonstrarea colaborării cu Securitatea, şi, subsecvent, a denunţării activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, coroborarea documentelor care au stat la baza acţiunii nu trebuie să demonstreze conexitatea unor evenimente diferite.

În ceea ce priveşte nota informativă olografă din 30.08.1984, deşi prima instanţă reţine că este recunoscută de către intimat, a motivat eronat că nu există dovada că persoana denunţată ar fi suferit vreo vătămare în urma acestei note.

Mai mult, instanţa interpretând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, şi-a întemeiat motivarea pe depoziţii de martori, privind măsurile Securităţii şi circumstanţele recrutării intimatului. Sursele aveau o relaţie conspirată cu organele de securitate şi pe cale de consecinţă având în vedere caracterul conspirat al legăturii colaboratorilor cu securitatea, martorii lor nu puteau avea cunoştinţă despre legăturile pârâtului cu Securitatea şi nici despre actele şi faptele intimatului relevante din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Este de notorietate faptul că Securitatea monitoriza cu atenţie orice manifestare de nemulţumire (chiar instanţa fondului reţine acest aspect, pag. 7 din sentinţă) cunoscut fiind faptul că regimul urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică şi socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului şi "conducătorului suprem". În acest context, orice contestare a clasei politice şi a condiţiilor de trai reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Comparaţiile dintre condiţiile de trai din străinătate şi cele din România comunistă, precum şi nemulţumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschiderea a unor dosare de urmărire informativă.

Ca atare, orice contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, atât la nivel central, cât şi la nivel local, reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Mai mult, astfel cum s-a arătat şi la fondul cauzei, comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind de notorietate faptul că, anii '80 au fost guvernaţi de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România "sfârşitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic".

Cu sprijinul unor specialişti din domeniul sănătăţii/.../şi din alte sectoare, conducerea PCR, şi în primul rând B. au luat decizii cu grave consecinţe în planul vieţii cotidiene a cetăţenilor României: penuria artificială organizată statal, reducerea dramatică a consumului de electricitate pentru uzul cetăţenilor, dar nu numai, justificarea pe baze fals ştiinţifice a unor politici deliberate de înfometare a populaţiei./.../.

Obsesia lui B. şi a camarilei sale, izvorâtă înainte de toate dintr-o filozofie autarhică, de a achita, într-un interval foarte scurt, întreaga datorie externă (de peste 8 miliarde de dolari), a dus la deteriorarea accelerată a bazei tehnologice a economiei, a industriei turistice şi a condiţiilor de viaţă./.../Cozile interminabile, soldate întotdeauna cu rezultate incerte, au devenit viaţa de zi cu zi a cetăţenilor români." (Raport final - Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006 - Bucureşti, f. x).

În legătură cu prima condiţie, se poate observa că interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al Securităţii persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi, deşi puteau şi, mai mult, deconspirarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice.

De asemenea, intenţia de a părăsi definitiv ţara era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire liberei circulaţii.

Or, informaţiile furnizate de intimatul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, lipsa intenţiei reale de colaborare cu organele de securitate rezultată din împrejurările în care a fost luat angajamentul din 29 septembrie 1975, respectiv în contextul în care tatăl pârâtului, tot preot, se afla în atenţia organelor de securitate pentru o fostă colaborare cu mişcarea legionară, pârâtul fiind de curând numit preot în localitate, căsătorit şi având un copil de 2 ani, fiind ameninţat cu înlăturarea din funcţie şi evacuarea casei parohiale, aspecte rezultate şi din declaraţiile martorilor cărora pârâtul le-a mărturisit după anul 1990 (fără deci legătură cu prezentul dosar) faptul că recrutarea lui s-a realizat sub presiune, prin ameninţare cu privire la adresa lui şi a familiei.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect se invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, precum note şi rapoarte scrise, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului). Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Semnificaţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii", creionează şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuie să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), prin informaţiile respective să fi fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de "colaborator al Securităţii".

De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează limitativ situaţiile de excepţie în care circumstanţele colaborării au aptitudinea de a înlătura calificarea persoanei care a săvârşit o atare faptă, drept colaborator al securităţii, acestea fiind:

• ipoteza persoanei care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, (...) iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.

• ipoteza persoanei care, la data colaborării cu Securitatea, nu împlinise 16 ani, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Or, niciunul dintre aspectele alegate de intimatul-pârât cum ar fi: situaţia sa familială, posibilitatea de a fi evacuat din casa parohială, conjunctura în care consideră că a fost obstrucţionat în activităţile sociale, chestionat despre diferite evenimente ecleziastice etc., prin care acesta clamează existenta circumstanţelor unor potenţiale presiuni exercitate asupra sa, nu se circumscriu parametrilor ce au vocaţia de a genera o exonerare de la consecinţele realizării faptei de furnizare de informaţii de natura celor reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, intimatul-pârât neaflându-se, la momentul întocmirii notei informative din data de din 30.08.1984 în niciuna dintre ipotezele sus indicate.

Astfel, din cuprinsul notei informative semnată cu numele conspirativ "C." din data de 30.08.1984 rezultă că:

"Sursa vă informează că la bufetul din localitatea Cheresig, în urmă cu o săptămână a avut loc un scandal provocat de C. pen. din localitate, care fiind în stare de ebrietate, a provocat scandal şi a adus injurii organelor de partid şi stat fiind foarte agresiv, a spart un geam şi a provocat scandal."

Într-adevăr, în finalul notei informative, este dispusă următoarea măsură:

"Se va trece imediat la documentarea cazului", însă pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu are relevanţă dacă persoana vizată a suferit sau nu vreo vătămare în urma acestei note ci este suficient ca informaţia să aibă potenţialul de a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale drepturilor omului.

Mai mult, presiunile invocate de intimatul-pârât nu au fost dovedite în prezenta cauză, simpla existenţă a unor astfel de circumstanţe şi anume că recrutarea s-a făcut sub presiune şi ameninţare, precum şi faptul că dosarul personal cuprinde o colecţie de date cu caracter personal şi profesional ce îl vizează pe intimatul-pârât, cât şi pe tatăl acestuia, nu sunt apte a susţine teza unei constrângerii, în momentul furnizării aspectelor indicate în nota informativă din data de 30.08.1984.

Exemplicativ este raportul cu propunerea de recrutare în calitate de informator a numitului A., nedatat, semnat olograf din care rezultă că "numitul A. ... a devenit mai deschis, lăsându-mă să înţeleg că aş putea sta de vorbă cu el şi cu alte ocazii", precum şi Raportul privind felul în care a decurs recrutarea numitului A. nedatat, semnat olograf din care rezultă că "În baza aprobării primite în ziua de 29.09.75 am trecut la recrutarea în calitate de informator a numitului A., preot ortodox în com. Girişul de Criş Satul Gheresig. (...) Iniţial cu candidatul am discutat despre biserica pe care o deserveşte, despre credincioşii din sat şi despre starea de spirit a populaţiei. După aceea am discutat despre intelectualii care deservesc comuna şi despre unele aspecte legate de legăturile sale cu preotul D. din Tobolin care figurează în evidenţele noastre. Susnumitul a spus că nu a observat până în prezent manifestări duşmănoase deosebite, dar pe viitor va fi mai atent cu aceste probleme şi ne va informa. Pe baza celor discutate s-a trecut la recrutarea lui, fapt acceptat de candidat luându-i-se angajament scris. După aceea i s-a făcut un prim instructaj privind nodul în care trebuie să culeagă informaţii, felul în care trebuie să întocmească notele, modul de comportare şi atitudinea în viitor, stabilindu-se de comun acord numele conspirativ "C.".

Din conţinutul acestor rapoarte rezultă că intimatul-pârât nu a avut rezerve în a colabora cu securitatea, ci faptul că atitudinea acestuia nu denotă o efectivă constrângere, în sensul exprimat în apărare prin întâmpinarea depusă la dosar.

De asemenea, instanţa de control judiciar, în deplin acord cu cele reţinute în cuprinsul notei de constatare x/09.01.2019, apreciază că prima condiţie (care se referă la furnizarea unor informaţii) este îndeplinită în cauză, fapta de furnizare rezultând din Raportul din data de 10.07.1986 întocmit de ofiţer pe baza relatărilor verbale ale informatorului "C." şi anume că:

"La întâlnirea efectuată cu informatorul C. a relatat următoarele: Cu ocazia unei deplasări efectuate în urmă cu aproximativ o săptămână, la magazinul sătesc din Cheresig a auzit discutând mai mulţi tineri (cărora le cunoaşte numai prenumele) faptul că numitul E.. a confirmat unor persoane că a încercat cu încă un prieten să treacă fraudulos frontiera la graniţa cu RSF Iugoslavia, precum şi faptul că ar cunoaşte traseul pentru a pleca ilegal din ţară. Tot în discuţiile purtate între ei, tinerii au dezaprobat ideile numitului E... Alte date şi aspecte de interes operativ nu au mai rezultat".

Cât priveşte faptul că informaţiile furnizate vizează îngrădirea dreptului la viaţă privată, a dreptului la libertatea cuvântului şi a dreptului la libera circulaţie, Înalta Curte constată că regulile privind procedura de judecată a acţiunii în constatare se regăsesc în art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, iar din coroborarea acestora cu cele ale art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ, rezultă că judecătorul este chemat să verifice doar existenţa unor îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, fără ca legiuitorul să impună autorităţii reclamante o obligaţie de indicare expresă a dreptului încălcat.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere că în respectivul context politic şi social, în care era de notorietate atitudinea ostilă a autorităţilor comuniste faţă de cei care intenţionau să treacă fraudulos frontiera statului, este exclus ca intimatul-pârât să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informaţie, asupra persoanei la care se referea în denunţul său se putea desfăşura o acţiune de investigare din partea Securităţii, ori o accentuare a formelor de supraveghere, dacă persoana denunţată era deja urmărită. Or, toate aceste acţiuni vizau încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Pe cale de consecinţă, în verificarea existenţei unei îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor fundamentale instanţa are opţiunea de a reţine îndeplinirea condiţiei ori de câte ori, urmare a unei cercetări obiective a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiţia imparţială şi protecţia drepturilor individului să fie atins, se ajunge la concluzia că a existat a încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În acord cu afirmaţiile recurentului-reclamant, instanţa de control judiciar apreciază că, din perspectiva parametrilor reglementaţi de O.U.G. nr. 24/2008, este relevant faptul că informaţiile furnizate de intimatul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nefiind necesară reţinerea unei intenţii directe a autorului informaţiilor furnizate.

Pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fi condus la condamnarea sau încarcerarea persoanelor vizate, ori la vreun prejudiciu moral sau material şi nici măcar să fi adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură să aibă potenţialul de a le aduce atingere, cerinţă îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în Raportul cu propunerea de avertizare a numitului S. V. din data de 07.08.1986 se face referire la informaţiile furnizate de informatorii "F.", "G." şi "C." (adică intimatul-pârât) şi chiar dacă organele de securitate aveau cunoştinţă şi din alte surse despre intenţiile lui S. V. de trecere frauduloasă a frontierei, aceste aspecte nu sunt de natură a diminua răspunerea intimatului-pârât, iar raportul este relevant pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii al intimatului-pârât.

Înalta Curte constată că deşi prima instanţă a reţinut că pentru a se reţine calitatea de colaborator al Securităţii, este necesar ca informaţia furnizată să fi "vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului", în contextul în care intenţia de trecere frauduloasă a frontierei, indiferent de condiţiile în care se realiza sau se încerca, era interpretată, în orice împrejurare, ca o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, în mod greşit a concluzionat că activitatea desfăşurată nu a condus la o astfel de îngrădire şi nu a avut în vedere că prin denunţurile făcute, nu s-au menajat interesele celor denunţaţi.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de intimatul-pârât se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

În concluzie, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin calea de atac exercitată sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, având în vedere că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea primei instanţe şi rejudecând, va admite cererea dedusă judecăţii şi va constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1298 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securitatii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.