Appeal challenging COVID-19 restrictions annulled as unfunded for non-payment of stamp duty

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2021, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.A.I. - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 1130/22.10.2021 pentru modificarea anexelor 2 şi 3 la H.G. nr. 1090/2021, anularea Hotărârii nr. 91/22.10.2021 cât şi a anexelor ca fiind nelegale.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 18 din data de 19 ianuarie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia netimbrării, excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia lipsei de interes; a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.A.I. - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă; a respins acţiunea formulată şi modificată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.A.I. - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, din dosarul conexat nr. x/2021; a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 18 din data de 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Pentru termenul de faţă recurenta-reclamantă a fost legal citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru cu 100 RON şi de a înainta dovada la instanţă, fără ca aceasta să se conformeze.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte înainte de a analiza criticile formulate de recurenta-reclamantă, pe fondul recursului, va analiza cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul declarat împotriva sentinţei nr. 18 din 19 ianuarie 2022, constatând neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, întrucât respectiva cerere de recurs nu a fost timbrată.

Verificând actele şi lucrările dosarului sub acest aspect, reţine Înalta Curte că recurenta-reclamantă a invocat cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru care legiuitorul, prin art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit cuantumul acestei taxe la suma de 100 RON, astfel:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Înalta Curte reţine deopotrivă şi dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 ce prevăd că " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".

Cum recurenta-reclamantă nu a ataşat la cererea de recurs "dovada achitării taxei de timbru, conform legii", prin adresa emisă la data de 11.03.2022 şi primită de parte la data de 18.03.2022 (conform procesului-verbal de înmânare ataşat la dosarul de recurs) i s-a pus în vedere obligaţia de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON şi a înainta dovada la instanţă.

Or, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Deopotrivă, instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 494 din C. proc. civ., conform cărora "Dispoziţiilor de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta acţiune."

Se reţine astfel că actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor de timbru corespunzătoare.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., menţiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol este prevăzută sub sancţiunea nulităţii: "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă de către recurent,o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ori cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, observând că, în speţă, recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta- reclamantă a fost legal citată cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, fără ca aceasta să se conformeze dispoziţiilor date de instanţă, observând deopotrivă că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul formulat de recurenta-reclamantă A., ca netimbrat, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va anula recursul formulat de recurenta- reclamantă A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 18 din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.