Tax security measures and seizure annulment: appeal dismissed as lacking interest after measures were lifted

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2021, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.04.2021; anularea tuturor actelor subsecvente şi operaţiunilor efectuate în baza Deciziei nr. 31/05.04.2021, inclusiv a Procesului Verbal de sechestru asigurător nr. 12 din 08.04.2021 şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu şi reprezentate de taxă de timbru şi onorariu avocaţial.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 385 din data de 23.06.2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.04.2021 şi Procesul-verbal de sechestru asigurător nr. x/08.04.2021, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş; a respins în rest acţiunea; a obligat pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş să plătească reclamantei suma de 5637,81 RON cheltuieli de judecată parţiale.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 385 din data de 23.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs se arată că, prima instanţă a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 213 alin. (2) din Codul de procedură fiscală întrucât aplicarea unei măsuri asigurătorii nu îngreunează sub nici un aspect activitatea societăţii câtă vreme societatea a încercat eludarea obligaţiilor fiscale în sumă de 3.766.606 RON.

Astfel, cât timp societatea a încercat să eludeze plata taxelor nimic nu împiedică această societate să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale în continuare.

Cea de-a doua critică a motivelor de recurs se referă la obligarea instituţiei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.637,81 RON către reclamantă, considerând că onorariul este nejustificat de mare.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs invocate, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

5. Aspecte procedurale.

La data de 25.03.2022 intimata-reclamantă a depus note scrise prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a recursului motivat de faptul că recurenta-pârâtă a procedat la ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia nr. 31/05.04.2021 şi la ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor societăţii, aplicat prin procesul-verbal de sechestru nr. x/08.04.2021. A depus dovezi în acest sens.

6. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

În continuare, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes, pentru următoarele considerente:

În primul rând se vor avea în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., potrivit cărora, una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Înalta Curte va avea în vedere că interesul, una din condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, este folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin declanşarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, născut, direct şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi cu ocazia formulării şi susţinerii căii de atac.

Cu alte cuvinte, aceleaşi condiţii generale necesare exercitării acţiunii civile trebuie îndeplinite şi pentru exercitarea recursului, având în vedere că activitatea juridică nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes, context în care se pune problema dacă recurenta-pârâtă mai justifică un interes în susţinerea prezentei cereri de recurs.

Pentru soluţionarea cererii de recurs, relevant este faptul că, la data de 28.12.2021 recurenta-pârâtă a emis Decizia nr. 115 de ridicare a măsurilor asigurătorii, în temeiul art. 213 alin. (7) şi art. 214 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 31 din data de 05.04.2021.

În acest context, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea cererii de recurs prin prisma criticilor invocate, iar recursul apare ca fiind lipsit de interes.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în nume propriu şi în reprezentarea DGRFP Timişoara împotriva sentinţei nr. 385 din 23 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.