Jurisdictional conflict resolved: lawmaker's fixed domicile, not residence, sets venue; case assigned to Galați Tribunal.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 29 iunie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumelor restante ce vor rezulta din documentele doveditoare, ce i se cuvin acestuia, reprezentând sume necalculate şi neplătite în perioada în care între reclamant şi pârât au existat raporturi legale de muncă.

1.2. În procedura de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată, prin încheierea de şedinţă din data de 6 iulie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a trimis cauza spre competenta soluţionare secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe, dosarului fiindu-i alocat, în acest context, nr. x/2021*.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 6679 din 4 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea dosarului pendinte şi a declinat cauza către Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a apreciat, în esenţă, că prezenta cauză are drept obiect raportul de serviciu al unui funcţionar public, motiv pentru care, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) teza întâi şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia teritorială a căruia îşi are domiciliul reclamantul, competenţa soluţionării unui astfel de litigiu.

Constatând că reclamantul are domiciliul în judeţul Galaţi, Tribunalul Bucureşti a apreciat că Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 155 din 4 martie 2022, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În esenţă, instanţa a apreciat că, deşi domiciliul reclamantului, din cartea de identitate, este situat pe raza judeţului Galaţi, acesta locuieşte efectiv şi îşi desfăşoară activitatea în Municipiul Bucureşti. Astfel, sus indicata instanţă a considerat că noţiunea de domiciliu, la care face referire art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, trebuie interpretată în sensul de adresă la care reclamantul locuieşte efectiv (indiferent dacă aceasta corespunde sau nu menţiunilor din cartea de identitate), impunându-se coroborarea unei astfel de norme cu prevederile art. 87 C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Pentru aceste motive, constatând că reclamantul şi-a declarat domiciliul real ca fiind cel din Bucureşti, instanţa a apreciat ca întemeiată excepţia necompetenţei sale teritoriale.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Bucureşti, secţia a II- a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, mai precis înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, diferenţa juridică dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi efectul pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Se constată (astfel cum a statuat prin încheierea din 6 iulie 2021 şi secţia Tribunalului Bucureşti pe rolul căreia cauza a fost iniţial înregistrată, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale) că prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a învestit instanţele de judecată cu un litigiu ce intră, în virtutea prevederilor art. 536 din Codul administrativ, în sfera contenciosului administrativ, având drept obiect obligarea pârâtului la plata sumelor restante apreciate de reclamant ca fiindu-i cuvenite cu titlu de sume necalculate şi neplătite în perioada în care între acesta şi pârât au existat raporturi legale de muncă.

Înalta Curte, în regulatorul de competenţă, reţine că prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului, persoană fizică şi nu în raport cu locuinţa în fapt a acestuia.

Potrivit art. 87 din C. civ., citat de altfel şi de Tribunalul Galaţi, prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun, din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate. Totodată, Înalta Curte observă că înscrierea domiciliului în cartea de identitate are, de altfel, la bază, actul material al declarării locuinţei principale (domiciliului), drept expresie a manifestării de voinţă a părţii, conform art. 89 alin. (3) C. civ.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

Din analizarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, rezultă că, în privinţa stabilirii instanţei competente, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia. Astfel, nu se poate susţine că domiciliul părţii este echivalent cu locuinţa în fapt, aceasta din urmă neputând constitui temei al stabilirii competenţei, în contextul în care ea are relevanţă doar sub aspectul comunicării actelor de procedură.

În acest sens, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 2 noiembrie 2020, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că: noţiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.

De altfel, în materia dreptului public, respectiv a dreptului administrativ, fiind în discuţie competenţa exclusivă a instanţei, de esenţa noţiunii de domiciliu este existenţa menţiunilor înscrise, în acest sens, în actul de identitate, Înalta Curte reţinând, totodată şi incidenţa prevederilor art. 90 alin. (1) C. civ., în sensul că reşedinţa va fi considerată domiciliu doar când acesta nu este cunoscut.

Întrucât, din actele dosarului, rezultă că reclamantul este domiciliat în jud. Galaţi, acţiunea în contencios administrativ promovată de acesta se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competenţa de soluţionare a instanţei din circumscripţia teritorială a localităţii de domiciliu, ce, în prezenta cauză este Tribunalul Galaţi.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Senatul României, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.