Appeal annulled as unmotivated, upholding insurance guarantee fund's liability for stolen cargo compensation

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.05.2018, reclamanta A. S.R.L. a fosmulat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţie împotriva Deciziei nr. 12578/26.01.2018 emise de pârât. Reclamanta a solicitat admiterea contestaţiei şi obligarea pârâtului la plata sumei de 48.682,60 Euro, solicitată prin cererea de plata nr. x/31.08.2016, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a furtului mărfurilor transportate în data de 08.07.2015, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1311 din 5 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat decizia nr. 12578/26.01.2018 emisă de pârât şi l-a obligat pe acesta să emită o nouă decizie prin care să dispună plata sumei de 48.682,60 euro, reprezentând despăgubiri, precum şi să achite reclamantei suma de 5.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial redus.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecarea fondului, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă A. S.R.L a formulat apărări prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 15 iunie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulată în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine atât în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate de instanţă şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a indicat formal incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., expunând, prin memoriul de recurs, aceleaşi aspecte evocate şi prin întâmpinarea formulată în faza de judecată a fondului . Trimiterea singulară pe care recurentul o face la modul de apreciere a probelor (faptul că intimata nu a dovedit prejudiciul suferit în cuantumul pretins, instanţa de fond mulţumindu-se cu cele menţionate de aceasta) nu îndeplineşte exigenţele unei critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazului de casare invocat, întrucât vizează, în fapt, maniera în care prima instanţă a apreciat probele, aspect ce constituie o critică de netemeinicie a hotărârii, care nu poate face obiectul recursului.

O critică în sensul prevederilor art. 488 şi 489 C. proc. civ. ar fi presupus formularea unor argumente prin care partea recurentă să justifice motivele pentru care a considerat că maniera în care prima instanţă a dezlegat cauza reprezintă rezultatul încălcării sau o greşită aplicare a normelor de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului, sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, acesta rezumându-se la prezentarea generală a situaţiei de fapt, la menţiunea că îşi menţine apărările formulate prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a fondului şi la expunerea unor afirmaţii privind interpretarea probelor, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

Cât priveşte solicitarea intimatei - reclamante A. S.R.L., de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinarea depusă de aceasta în faza procesuală a recursului, Înalta Curte o va respinge întrucât potrivit prevederilor art. 452 C. proc. civ.: Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Or, intimata nu a depus nicio dovadă a existenţei sau întinderii cheltuielilor de judecată suportate de aceasta într-o astfel de fază procesuală.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1311 din 5 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1311 din 5 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.