Transfer challenge lapsed: peremption upheld for failure to seek case resumption within six months

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 177 din 6 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 28 iunie 2018, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat ca, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., să se dispună suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii de suspendare, s-a arătat că acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, are mai multe capete de cerere, unul dintre ele vizând suspendarea şi anularea avizului negativ nr. C2014/13.03.2017 emis de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Management Resurse Umane, act ce a stat la baza soluţiei de respingere a cererii de transfer formulată de contestator.

În şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018, intimatul a precizat că îşi menţine cererea de suspendare a cauzei.

2. Încheierea de suspendare a judecării cauzei

Prin încheierea din 20 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecării recursului declarat de contestatorul A., în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 415 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege."

Contrar susţinerilor contestatorului, arată Înalta Curte că, în situaţia suspendării facultative a judecăţii, dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., art. 415 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea instanţei de a repune cauza pe rol din oficiu în vederea continuării judecăţii (ci numai în situaţiile expres prevăzute de pct. 3 al articolului menţionat).

Când a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

În situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil, principiu invocat chiar de recurentă în şedinţa publică.

Potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Deci, din coroborarea textelor legale citate, rezultă că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea, iar, pentru reluarea judecăţii, era necesară formularea unei cereri de către una dintre părţi, dat fiind faptul că dispoziţiile art. 415 C. proc. civ. nu prevedeau posibilitatea instanţei de a repune cauza de rol din oficiu, în vederea continuării judecăţii.

Dosarul nr. x/207 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a provocat suspendarea judecăţii, a fost soluţionat definitiv la data de 12 mai 2021, prin decizia nr. 2777 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

În cauză, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 12 mai 2021 şi s-a împlinit la data de 12.11.2021, cererea de repunere pe rol formulată de recurentă fiind formulată la data de 16.12.2020.

Înalta Curte nu poate reţine precizările contestatorului A., transmise la data de 14 martie 2022, în sensul că nu i-a fost comunicată decizia definitivă nr. 2777 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi nici că judecarea cauzei suspendate trebuia să se reia din oficiu, şi nu la cererea sa.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.".

Astfel, recurenta-reclamantă chiar avea obligaţia de a contribui la desfăşurarea şi de a urmări finalizarea procesului, aceasta şi în virtutea principiului disponibilităţii procesului civil.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere susţinerile sale, în sensul că nu i-a fost comunicată decizia definitivă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de vreme ce din investigaţiile efectuate rezultă că decizia nr. 2777/2021, la care contestatorul face referire, nu a putut fi comunicată, dovada de înmânarea acesteia fiind restituită la dosar cu menţiunea "destinatar necunoscut la adresa" (filele, adresa fiind domiciliul processual ales, respective Bucureşti, Bd. x.

De altfel, sunt neîntemeiate şi susţinerile contestatorului prezentate în cadrul precizărilor depuse la data de 14 martie 2022, referitoare la faptul că termenul de perimare începe să curgă de la data comunicării hotărârii definitive, dispoziţiile art. 413 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. stabilind fără echivoc momentul rămânerii definitive a hotărârii şi nu cel al comunicării acesteia către părţi.

Văzând şi referatului grefei, întocmit la data de 19 ianuarie 2022, în baza s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepţiei perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni,

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 177 din 6 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2022.