Inadmissibility of annulment appeal challenging substantive interpretation of unconstitutionality exception in public information access dispute

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 888 din 09.09.2019, Tribunalul Dâmboviţa a disjuns cererea înregistrată sub nr. x/2019, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, de cererea îndreptată de acelaşi reclamant împotriva pârâtului Serviciul Judeţean de Ambulanţă Dâmboviţa, urmând a se forma un nou dosar având acelaşi obiect precum cel din cauza 2596/120/2019, părţi fiind reclamantul A. şi pârâtul Serviciul Judeţean de Ambulanţă Dâmboviţa, cu respectarea principiului continuităţii prevăzut de art. 19 noul C. proc. civ.

Prin aceeaşi sentinţă, în vederea soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Serviciul Judeţean de Ambulanţă Dâmboviţa, în dosarul nou format ca urmare a disjungerii, în temeiul art. 204 şi art. 254-258 C. proc. civ., a admis proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantului, urmând a se înainta Serviciului de Telecomunicaţii Speciale o adresă prin care să se solicite comunicarea de relaţii.

Totodată, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în cauza x/2017, raportat la cauza de faţă, cu nr. x/2019, având ca părţi reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca intervenind autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în cauza x/2017.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., solicitând modificarea sentinţei nr. 888/09.09.2019 a Tribunalului Dâmboviţa, în sensul de a obliga autoritatea publica, respectiv Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, sa-i comunice informaţia publica pe care i-a solicitat-o şi anume conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate prin numărul naţional de urgenta 112 în intervalul orar 18:45-23:00 în data de 19.08.2016 de către salariaţii autorităţii publice Serviciul Judeţean de Ambulanta Dâmboviţa cu salariaţii autorităţii publice Spitalul Orăşenesc Găeşti, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2019.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 15.01.2020, în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, recurentul-reclamant A. a invocat, în temeiul art. 29 din Legea 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea 544/2001, raportat la prevederile art. 31 din Constituţia României, atunci când printr-o hotărâre judecătoreasca, data în temeiul acestuia, este îngrădit accesul persoanei la o informaţie publică pe considerentul existentei autorităţii lucrului judecat reglementat prin prevederile art. 430 din C. proc. civ. provenit dintr-o hotărâre judecătoreasca anterioara, data tot în temeiul acestui text de lege, prin care a fost îngrădit şi prin aceasta accesul persoanei la aceeaşi informaţie publica pe considerentul nedovedirii interesului în obţinerea aceleiaşi informaţii publice.

Prin încheierea din data de 12 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, ca inadmisibilă.

1.2. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 2846 din 25 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 s-a repsins excepţia nulităţii recursului.

S-a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 12 februarie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

1.3. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2846 din 25 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 reclamantul a formulat contestaţie în anulare.

In susţinerea căii de atac, a arătat că informaţia publică solicitată dovedeşte omorul mamei sale săvârşit de către cadrele medicale ale Spitalului Orăşenesc Găesti, ale Serviciului Judeţean de Ambulanta Dâmboviţa si ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

Hotărârea comunicată este lovită de nulitate absoluta si este susceptibila de anulare pe calea contestaţiei în anulare, deoarece instanţa nu s-a pronunţat în realitate pa motivul de casare invocat, ci fabricat unul astfel încât să dea aparenta legalităţii soluţionării.

Tinând cont de imposibilitatea îngrădirii accesului la informaţie publică, Înalta Curte de Casaţie avea obligaţia sa admită recursul si sa trimită cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru ca aceasta instanţa are obligaţia legala de a lamuri sub toate aspectele care îi revin din prevederile art. 29 din Legea 47/1992.

S-a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti, art. 22 din Legea nr. 544/2001 reprezentând temeiul de drept al plângerii.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 508 (2) pct. 1 şi 4 din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a solicitat, în principal, admiterea excepţiei netimbrării şi excepţiei inadmisibilităţii în raport de neîncadrarea contestaţiei în cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

Intimatul Serviciul de Ambulanţă Judeţean Dâmboviţa a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.

2. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată inadmisibilă contestaţia în anulare introdusă, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, instanţa reţine netemeinicia excepţiei netimbrării contestaţiei în anulare în raport de obiectul fondului, cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii 544/2001.

Deşi contestatorul nu şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., din parcurgerea motivelor reiese nemulţumirea acestuia faţă de omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra motivelor de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 "(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...]3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate a hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Susţinerile contestatorului privind omisiunea de a cerceta o serie de argumente, sau împrejurarea că acestea au fost combătute formal, nu îndeplinesc condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale susmenţionate, ele referindu-se la însăşi legalitatea deciziei atacate. Contestatorul a formulat critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanţa de recurs, a condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, din perspectiva legăturii dintre textul de lege a cărui neconstituţionalitate s-a invocat prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu fondul cauzei pendinte. În esenţă, contestatorul apreciază că analiza instanţei de recurs este greşită, textele de lege contestate având înrâurire asupra hotărârii pronunţate în litigiu, sub aspectul respectării garanţiilor şi principiilor procesuale prevăzute de lege.

Contestatorul invocă, aşadar, o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu nici noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi nici omisiunii cercetării unui motiv de recurs, astfel cum este definită de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin promovarea contestaţiei în anulare, titularul căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare ale contestaţiei în anulare, pe calea acestei căi de retractare neputând fi înlăturate presupuse greşeli de judecată şi nici cenzurat modul în care instanţa de recurs a răspuns motivelor de casare invocate de partea recurentă.

Pentru aceste considerente, constatând că nu au fost expuse motive care să se încadreze în prevederile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbării.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2846 din 25 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.