Eligibility of private-property projects for public funding under emergency ordinance requiring municipal public or private ownership or statutory public administration

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.06.2018, reclamantul Municipiul Bistriţa prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat instanţei obligarea pârâtului la analizarea documentaţiei tehnico-economice aferente Proiectului "Consolidarea si modernizarea corpului A (corp liceu), Colegiul Naţional Liviu Rebreanu, Bd. x nr. 8" depus si înregistrat la MDRAPFE cu nr. x/03.10.2017, în vederea declarării ca eligibil pe lista obiectivelor care vor beneficia de finanţare prin Programul naţional de dezvoltare locală 2017-2020, precum şi obligarea pârâtului la încheierea contractului de finanţare prin Programul naţional de dezvoltare locală 2017-2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 230 din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bistriţa prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- refuzul pârâtului intimat MDRAPFE de a analiza, declara ca eligibil şi de a încheia contractul de finanţare prin Programul naţional de dezvoltare locală 2017-2020 a Proiectului "Consolidarea si modernizarea corpului A (corp liceu), Colegiul National Liviu Rebreanu, B-dul x nr. 8", este un refuz nejustificat, fără temei legal.

- instanţa de fond, a reţinut în mod greşit că art. 6 din O.U.G. nr. 28/2013 se referă la un drept de administrare, care, definit prin prisma art. 867 din C. civ. are in vedere doar administrarea bunurilor ce aparţin domeniului public al statului şi nu şi cele aflate in proprietate privată;

- textul legal incident este neechivoc şi nu face distincţie între dreptul de administrare constituit potrivit art. 792 C. civ. (administrarea bunurilor altuia) şi dreptul de administrare constituit potrivit art. 867 C. civ. (drept de administrare al proprietăţii publice), astfel că potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, prin dobândirea dreptului de administrare conform Contractului de administrare autentificat sub nr. x din 30.04.2014, încheiat între municipiul Bistriţa şi Parohia Evanghelică CA. Bistriţa, in temeiul dispoziţiilor art. 792 si urm. C. civ., condiţia impusă de prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 28/2013 este îndeplinită;

- invocarea dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, referitoare la stabilirea întinderii dreptului de administrare şi excluderea din acea sferă a domeniului proprietăţii private este eronată, aceste prevederi legale nefiind incidente in speţă;

- legalitatea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistriţa nr. 19/2014 privind preluarea în administrare de către Municipiul Bistriţa a unor bunuri imobile şi mobile aflate în proprietatea Bisericii Evanghelice CA. Bistriţa nu a fost contestată, ea consolidându-şi efectele prin încheierea contractelor de administrare in formă autentică (de asemenea necontestate) şi înscrierea in cartea funciară a dreptului de administrare al municipiului Bistriţa astfel dobândit.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, in rejudecare, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la analizarea documentaţiei tehnico-economice în vederea declarării proiectului ca eligibil pe lista obiectivelor care vor beneficia de finanţare prin Programul naţional de dezvoltare locală 2017-2020.

In drept recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că din interpretarea dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 28/2013 coroborate cu dispoziţiile art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, rezultă că recurenta- reclamantă nu putea fi titular al dreptului de administrare aparţinând unor persoane juridice de drept privat, ci numai al unor bunuri ce aparţin domeniului public şi privat al UAT Bistriţa.

S-a susţinut că instanţa a analizat în mod corect distincţia dintre instituţia administrării bunului altuia prevăzută de art. 792 şi următoarele din C. civ. şi dreptul de administrare al proprietăţii publice reglementat de art. 136 alin. (4) din Constituţie.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Ordinul nr. 3434 din 23 iunie 2017 emis de către Ministrul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene s-a aprobat lista obiectivelor de investiţii şi sumele alocate acestora pentru finanţarea Programului Naţional de dezvoltare locală pentru judeţul Bistriţa Năsăud în perioada 2017-2020, listă în care a fost inclus şi proiectul propus de către reclamantă, ce să referă la consolidarea şi modernizarea corpului A, corp liceu Colegiul Naţional Liviu Rebreanu din Municipiul Bistriţa, bulevardul x, în valoare de 31.562.714,51 RON.

Proiectul de investiţii propus de către reclamantă a fost menţionat la poziţia 80 din anexa la Ordinul arătat anterior. Proiectul a fost concretizat de către reclamantă prin adresa din 3.10.2017, fiind analizat din de vedere juridic tehnic şi economic de către pârâtă

Potrivit adresei nr. x din 22 noiembrie 2017 emisă de pârât şi înregistrată la Primăria Municipiului Bistriţa sub nr. x din 29 noiembrie 2017 pârâtul a constatat că nu sunt respectate prevederile articolului 6 din O.U.G. nr. 28/2013, cu modificările şi completările ulterioare, anunţând reclamanta că proiectul propus pentru finanţare nu este eligibil prin Programul Naţional de dezvoltare locală, fiind necesar ca reclamanta să facă dovada dobândirii dreptului de proprietate publică sau privată a municipiului asupra terenurilor şi/sau construcţiilor pe care se realizează obiectivul de investiţii, fie să obţină dreptul de administrare prevăzut la art. 867 şi următoarele din C. civ.

Asupra imobilului în care funcţionează liceul Liviu Rebreanu din Municipiul Bistriţa are un drept de proprietate Parohia evanghelică Bistriţa, in timp ce în cartea funciară, este înscris un drept de administrare în favoarea Municipiului Bistriţa pe o perioadă de 92 de ani, dobândit în baza contractului de administrare autentificat sub nr. x din 30 aprilie 2014 încheiat urmare a adoptării Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistriţa nr. 19/2014 privind preluarea în administrare de către Municipiul Bistriţa a unor bunuri imobile şi mobile aflate în proprietatea Bisericii Evanghelice CA. Bistriţa.

In drept, refuzul pârâtului este întemeiat pe dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 28/2013 potrivit cărora "Obiectivele de investiţii din cadrul programului se realizează pe terenuri şi/sau construcţii, după caz, aflate în proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale sau în administrarea acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare."

Analizând sentinţa prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că instanţa de fond a efectuat o corectă aplicare a normelor de drept material.

Dispoziţiile O.U.G. nr. 28/2013 trebuie analizate in mod sistematic, astfel cum rezultă şi din sintagma "cu respectarea prevederilor legale în vigoare". Dreptul de administrare al unităţilor administrativ - teritoriale, este prevăzut, în primul rând, de art. 136 alin. (4) din Constituţie şi în art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001.

Totodată, art. 867 alin. (1) C. civ. dispune că dreptul de administrare se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local, iar art. 868 alin. (1) desemnează titularii acestui drept, anume el poate aparţine regiilor autonome sau, după caz, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi altor instituţii publice de interes naţional, judeţean ori local.

Din punct de vedere al naturii juridice a raporturilor care se stabilesc între stat şi beneficiarii dreptului de administrare, se constată că acestea sunt raporturi de subordonare, iar darea în administrare a bunurilor proprietate publică beneficiarilor se face, de regulă, prin acte administrative cu caracter individual, şi nu pe baza unor raporturi juridice de drept privat.

Constituit pe temeiul proprietăţii publice, ca natură juridică, dreptul de administrare este un drept real principal, exercitat de titularul său în nume propriu, iar nu ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate publică.

Din acest punct de vedere se desprinde concluzia că intenţia legiuitorului la momentul adoptării O.U.G. nr. 28/2013 şi, ulterior, la momentul modificării dispoziţiilor art. 6 prin O.U.G. nr. 69/2014, a fost să finanţeze doar obiective de investiţii care se află in proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ - teritoriale, sau în administrarea acestora in condiţiile art. 867 şi următoarele din C. civ.

În speţă, dreptul de administrare asupra imobilului care face obiectul proiectului de finanţare izvorăşte dintr-un drept de proprietate privat, acesta îmbrăcând forma unei împuterniciri prin convenţie. Întrucât acesta a fost dobândit în baza unui contract încheiat în condiţiile art. 792 şi următoarele din C. civ., aflat în proprietatea unei entităţi juridice de drept privat, Înalta Curte reţine că imobilul nu se include in obiectivele de investiţii din cadrul programului naţional de dezvoltare locală.

Împrejurarea că legalitatea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistriţa nr. 19/2014 privind preluarea în administrare de către Municipiul Bistriţa a unor bunuri imobile şi mobile aflate în proprietatea Bisericii Evanghelice CA. Bistriţa nu a fost contestată, şi că dreptul de administrare al municipiului Bistriţa a fost înscris in cartea funciară, nu prezintă relevanţă din perspectiva O.U.G. nr. 28/2013, in condiţiile mai sus arătate.

Pentru aceste considerente, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a cadrului legal, iar refuzul autorităţii exprimat prin adresele contestate nu este unul nejustificat.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă Municipiul Bistriţa prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 230 din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.