Subrogation obligation limited to artificial fishery installations, not natural habitats, under O.U.G. 23/2008 and Law 317/2009

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti, solicitând obligarea acesteia sub sancţiunea unei penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere să încheie act adiţional cu reclamanta la contractul de exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii nr. 120/21.06.2006, în condiţiile stabilite de art. II alin. (1) din Legea 317/2009, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 64 din 15 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

A fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta act adiţional la contractul nr. x/21.06.2006.

S-a respins cererea reclamantei de acordare a daunelor cominatorii, ca prematură.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În contextul expunerii situaţiei de fapt, a arătat pârâta că, din analiza prevederilor art. 69 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenta nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura şi a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenta nr. 83/2008 privind pescuitul si acvacultura, rezultă că pentru ca A.N.P.A sa se subroge în drepturile si obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de A.D.S. cu agenţii contractanţi, Agenţia Domeniilor Statului trebuia sa se subroge, la rândul ei, în contractele încheiate de Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol cu agenţii contractanţi.

Subrogarea prevăzută de textele normative menţionate nu operează de drept, fiind necesară încheierea unor acte adiţionale la contractul iniţial. Astfel, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, Agenţia Domeniilor Statului trebuia să încheie cu reclamanta un act adiţional de subrogare în contractul nr. x/2006, act adiţional ce nu a fost încheiat. Nici instanţa de judecata nu a reţinut încheierea unui astfel de act adiţional la contractul nr. x/2006.

Nefiind încheiat un act adiţional de subrogare între ADS si reclamantă, nu este posibilă nici încheierea unui act adiţional prin care Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultura să se subroge Agenţiei Domeniilor Statului.

Totodată, s-a arătat că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura, în vigoare la momentul încheierii contractului nr. x/2006, dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale aparţine statului şi se atribuie de către Agenţia Naţionala pentru Pescuit şi Acvacultura, în calitate de administrator al resurselor acvatice vii, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Or dreptul de pescuit recreativ sportiv a fost atribuit de către o entitate care, potrivit legii în vigoare, nu avea o astfel de atribuţie, motiv pentru care contractul nr. x/2006 este lovit de nulitate absolută.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata - reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

Raportat la dispoziţiile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 şi art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, reclamanta a notificat pârâta cu privire la încheierea unui act adiţional la contractul de exploatare durabilă, însă nu a primit răspuns.

În mod corect prima instanţă a obligat pârâta să încheie contractul, întrucât competenţa acesteia este exclusivă şi dobândită prin subrogaţie legală, iar normele ce reglementează încheierea actelor adiţionale au caracter imperativ.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este întemeiat pentru următoarele considerente.

In fapt, prin contractul nr. x/21.06.2016, Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol a acordat reclamantei A. exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă - judeţul Iaşi, durata contractului fiind de 1 an, cu posibilitatea prelungirii tacite a valabilităţii dacă niciuna dintre părţi nu comunică celeilalte intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit vreuna dintre celelalte clauze prevăzute de Cap IX şi X din contract.

Prin actul adiţional nr. x/11.01.2007, părţile au convenit modificarea textului privind durata contractului, astfel încât, potrivit art. III 3.1., contractul este valabil pe perioada existenţei asociaţiei, dacă niciuna dintre părţi nu comunică celeilalte intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit nici una dintre cauzele de la Cap IX şi X din contract.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 69 al (1) din O.U.G. nr. 23/2008, potrivit cărora la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.

Conform art. II alin. (1) din Legea 317/2009, la data intrării în vigoare a acestei legi, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă Agenţiei Domeniilor Statului în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţi contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens. În continuare, textul mai prevede şi că Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură preia cu titlu gratuit acţiunile pe care Agenţia Domeniilor Statului le deţine la societăţile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deţinute de aceasta, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale. În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Agenţia Domeniilor Statului predă Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură patrimoniul, arhivele, contractele şi documentaţia aferentă acestora, care au fost preluate de la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol. Patrimoniul se preia pe bază de protocol încheiat între părţi, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, modificându-se corespunzător bugetele celor două instituţii. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă şi Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice "Hidroelectrica" - S.A. Bucureşti în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de acestea care au ca obiect exploatarea, gestionarea, gospodărirea şi administrarea resurselor acvatice vii şi preia toate contractele încheiate în acest sens cu terţe persoane, fizice sau juridice, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.

Prima instanţă, reţinând refuzul nejustificat al recurentei - pârâte de a răspunde notificării formulate de reclamantă ("tăcerea administraţiei") a obligat-o la încheierea actului adiţional, soluţie neîmpărtăşită de Înalta Curte.

Un refuz de recunoaştere a unui drept supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, în speţă fiind vorba despre suplinirea consimţământului unei părţi contractate, presupune ca între reclamantă şi pârâtă să existe un raport de drept administrativ, ce urmează a face obiectul analizei instanţei de recurs.

Prealabil, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de cadrul procesual al recursului, Înalta Curte califică excepţia nulităţii contractului nr. x/2006 ca o critică de fond, urmând a o trata ca atare.

Se constată că între reclamantă şi Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol a fost încheiat un contract al cărui obiect consta în exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zonă -Judeţul Iaşi, temeiul de drept fiind cel prevăzut de art. 10, art. 13, art. 14 din Legea nr. 113/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, O.M.A.P.D.R. nr. 1133/2005 privind dreptul de pescuit în bazinele naturale, O.M.A.P.D.R. nr. 1134/2005 privind accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului.

Potrivit clauzei contractuale cuprinse la Capitolul X, art. 10.2 lit. e) contractul încetează "ca urmare a modificării prevederilor legale".

Legea nr. 192/2001 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, în vigoare de la data de 10.03.2008.

În verificarea cercetarea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului tacit de către intimata A.N.P.A. la solicitarea de încheiere a unui nou act adiţional în care să se reflecte subrogaţia legală a acestei autorităţi publice în locul fostei entităţi cu atribuţii în gestionarea resurselor acvatice vii, respectiv Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, Înalta Curte va examina acest refuz prin raportare la normele legale incidente în cauză.

Potrivit noilor modificări legislative, intimata-pârâtă A.N.P.A. poate încheia contracte de concesionare, arendare cu societăţi având profil piscicol, a terenurilor pe care se află amenajări piscicole aflate în patrimoniul lor, aceste norme neprevăzând şi concesionarea resurselor acvatice vii. Totodată, se reţine că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, A.N.P.A. are ca atribuţii administrarea resurselor acvatice vii din habitatele naturale ale României, activitate pe care o poate delega, pe bază de protocol, către alte instituţii publice ale statului.

În privinţa preluării de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a atribuţiilor de la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, se observă că dispoziţiile relevante sunt cele ale art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, în care se prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens."

Ulterior, prin prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009, s-a realizat subrogaţia legală în drepturi şi obligaţii pentru aceste tipuri de contracte, de la Agenţia Domeniilor Statului către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

Instanţa observă că obligaţia legală de a încheia acte adiţionale, conform noilor prevederi legale din O.U.G. nr. 23/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 317/2009, incumba noii autorităţi publice care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile A.D.S., preluate, la rândul său, de la C.N.A.F.P., doar pentru acele contracte arătate expres de art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, care aveau ca obiect exploatarea şi administrarea amenajărilor piscicole, astfel cum acestea au fost definite la art. 2, pct. 2 din O.U.G. nr. 23/2008.

Noţiunea de resurse acvatice vii a fost explicitată în cuprinsul aceluiaşi articol 2, la pct. 25 din O.U.G. nr. 23/2008, reprezentând "speciile de peşte şi de alte vieţuitoare acvatice destinate consumului uman, disponibile şi accesibile din habitatele piscicole naturale ale României".

Distincţiile fiind evidente între amenajările piscicole (art. 2 pct. 2) şi habitatele piscicole naturale (art. 2 pct. 3), este limpede că legiuitorul a optat pentru reglementarea legală a posibilităţii de prelungire prin acte adiţionale a contractelor care au ca obiect doar amenajări piscicole, create artificial pentru practicarea acvaculturii.

În consecinţă, solicitarea intimatei-reclamante de a fi încheiat un act adiţional pentru contractul în care aceasta este parte, ce are ca obiect exploatarea resurselor acvatice vii, este lipsită de temei legal, neputând fi extrapolate dispoziţiile referitoare la amenajări piscicole către formele naturale de habitate piscicole.

Date fiind aceste distincţii de regim juridic între contractele ce au ca obiect amenajări piscicole şi cele de exploatare a resurselor acvatice vii aflate în habitate naturale, Înalta Curte reţine că nu există un refuz nejustificat, pe baza prevederilor legale anterior examinate, din partea recurentei-pârâte A.N.P.A. de a încheia actul adiţional solicitat de către intimata-reclamantă, cât timp o astfel de obligaţie nu era prevăzută în niciunul dintre temeiurile de drept în raport de care a pretins recurenta că ar fi nejustificat refuzul autorităţii pârâte.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei nr. 64 din 15 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.