Salarial entitlements of judges: mootness of challenge to annulled administrative order and cumulative award of inflation indexation and legal interest for full reparation

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.07.2017, sub nr. x/2017 reclamanţii A. si B. cu în contradictoriu cu

Ministrul Justiţiei si Ministerul Justiţiei, au solicitat anularea parţială a ordinului 1476/C/2017, emiterea unor noi ordine de salarizare pentru fiecare reclamant în parte cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015; obligarea la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea legii 71/2015 si a O.U.G. nr. 20/2016 reprezentând diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut reclamantele potrivit acestor reglementari cu indemnizaţia calculata prin raportare la o valoare de referinţa sectoriala de 405 RON sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015 si venitul efectiv plătit la o valoare de referinţa sectoriala de 291.9 RON suma ce va fi actualizata cu indicele de inflaţie si la care se va aplica dobânda legala penalizatoare calculata la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2038 din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Bacău.

S-a dispus anularea în parte a Ordinului nr. 1476/C/2017 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei.

A fost obligat pârâtul să emită un alt Ordin de salarizare, pentru toţi reclamanţii, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, până la 30.11.2015 şi de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 -incluzând majorarea de 10 %, potrivit Legii nr. 293/2015.

A fost obligată pârâta Curtea de Apel Bacău să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre venitul pe care reclamanţii l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială de 405+ 10% RON) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale restante.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs recurenţii-pârâţi Curtea de Apel Bacău şi Ministerul Justiţiei.

Recurentul - pârât Ministerul Justiţiei a arătat în susţinerile recursului că, ţinând cont de imprejurarea că a emis ordinul nr. 2066/C/24.05.2018 şi ordinul nr. 3070/C/7.08.2018, urmează să se constate că pretenţiile intimaţilor-reclamanţi au fost satisfăcute, ceea ce impune respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a solicitat admiterea recursului formulat de către Ministerul Justiţiei şi casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii ca rămasă fără obiect.

Prin recursul formulat, recurenta - pârâtă Curtea de Apel Bacău, a solicitat instanţei să constate că drepturile salariale ale reclamantelor urmează să fie achitate in conformitate cu prevederile OMJ nr. 2066/C/2018, motiv pentru care acţiunea reclamantelor este lipsită de interes.

Cu privire la dispoziţia instanţei de obligare a pârâtei recurente la plata dobânzii, au fost invocate considerentele deciziei nr. 87/20.11.2017 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arătându-se că nu se poate acorda dobândă la dobânda penalizatoare prevăzută de lege, decât în condiţiile existenţei unei convenţii speciale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele - reclamante nu au formulat întâmpinare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, înalta Curte constată că recursurile declarate depăraţi sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii sunt judecători în cadrul Curţii de Apel Bacău.

Prin Ordinul contestat de reclamanţi în prezenta cauza, respectiv, nr. 1476/C/2017 din 24.05.2017 s-a stabilit ca în perioada 09.04.2015-31.07.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bacău, prevăzut în anexele 1-12 la prezentul ordin, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, conform celor menţionate în anexe.

Au susţinut recurentele, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că acţiunea este rămasă fără obiect, respectiv, este lipsită de interes, în raport de emiterea Ordinelor Ministerului Justiţiei nr. 2066/C/2018 şi nr. 3070/C/7.08.2018.

Potrivit art. 29 din C. proc. civ., acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, iar art. 32 din acelaşi cod reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind formularea unei pretenţii. Aşadar, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere injustiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamantelor de a le fi recunoscute drepturile salariale, în cuantumul stabilit în conformitate cu textele de lege indicate în acţiune, prin anularea ordinului colectiv şi emiterea unui nou ordin de salarizare.

Înalta Curte constată că ordinele emise de Ministerul Justiţiei pot fi calificate ca acte de achiesare la unul dintre capetele cererii de chemare în judecată, iar nu ca motiv de respingere a acţiunii reclamanţilor ca lipsită de obiect sau de interes.

În contextul celor anterior arătate, înalta Curte constată că deşi au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamanţi, fiind realizată una dintre pretenţiile deduse judecăţii, prin sentinţa recurată s-a stabilit în sarcina pârâţilor şi obligaţia subsecventă de plată către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestora începând cu data de 09.04.2015 şi cele stabilite prin hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective, la dosar nefiind depuse dovezi din care să rezulte şi îndeplinirea acestor obligaţii.

În aceste condiţii, înalta Curte constată că este neîntemeiată cererea de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect sau lipsită de interes, motiv pentru care va respinge recursurile.

Totodată, va fi respinsă şi critica formulată de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Bacău in ceea ce priveşte obligaţia de plată a dobânzilor, întrucât potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât şi din beneficiul nerealizat.

Înalta Curte constată că repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamante prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite cuprinde trei componente: plata diferenţelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei şi plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

În această privinţă, Înalta Curte are în vedere că, prin decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefîind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei civile nr. 2038 din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.