Revision inadmissible: court judgment cited as jurisprudence does not constitute newly discovered determinative evidence

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea formulată la data de 01 martie 2019 revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat admiterea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 138/2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 şi schimbarea în tot a hotărârii revizuite, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv anulării Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015 întocmit de intimată. A solicitat, de asemenea, suspendarea executării hotărârii revizuite, în temeiul art. 512 din C. proc. civ.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 138 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin decizia civilă nr. 809 din data de 20 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 138 din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Hotărârea atacată

Prin sentinţa civilă nr. 324 din 16 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 138/2016 din data de 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate.

S-a dispus schimbarea în tot a hotărârii nr. 138 din data de 23.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016.

A fost admisă acţiunea şi s-a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/23.11.2015 întocmit de pârâta ANI.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate.

S-a arătat că, din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 503 şi următoarele din C. proc. civ. referitoare la admisibilitatea cererii de revizuire.

A invocat recurenta considerentele deciziei civile nr. 2772/26.09.2014 pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a hotărât că nu se încadrează în dispoziţiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ. hotărârea judecătorească irevocabilă dată într-un litigiu în care revizuenta nu a figurat ca parte.

Astfel, Decizia I.C.C.J. nr. 2802/04.10.2017, "înscrisul nou" de care se prevalează intimatul-revizuent şi care a fost reţinut de Curtea de Apel, a fost pronunţată într-un litigiu în care A. nu a figurat ca parte.

In aceste condiţii, s-a arătat că nu sunt dovedite în cauză "circumstanţe noi" care să justifice revizuirea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat. De asemenea, s-a susţinut că prima instanţă a transformat cererea de revizuire într-un recurs deghizat.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - revizuent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluţia primei instanţe a fost apreciază ca legală şi temeinică, întrucât decizia nr. 2802/04.10.2017 poate fi calificată ca înscris nou doveditor deoarece la dată pronunţării sentinţei nr. 138/2016 de Curtea de Apel Craiova, aceasta nu exista.

Instanţa în mod corect a avut în vedere modificările legislative, care au avut loc înainte de întocmirea raportului contestat, modificări care trebuiau să fie avute în vedere de recurentă la data întocmirii raportului, deoarece legiuitorul prin modificările aduse legii 1/2011 prin O.G. nr. 49/2014, a statuat clar că primarul face parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, punând capăt ambiguităţii create de formularea anterioară a art. 96 din legea 1/2011, formă în care, recurenta ar fi trebuit în mod corect sa facă aplicare principiul în dubio pro reo.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin hotărârea atacată Curtea de Apel Craiova a dispus revizuirea unei sentinţe pronunţată de aceeaşi instanţă, rămasă definitivă prin decizia nr. 809 din data de 20 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul cazului de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă, a fost constatată starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant în perioada 02.08.2012 - 28.03.2013, perioadă în care, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, primarului îi revenea obligaţia legală de a desemna un reprezentant în consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ. A avut în vedere pârâta că în perioada de referinţă, intenţia legiuitorului a fost clară, funcţia de primar fiind considerată incompatibilă cu aceea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice precum Liceul "Mihai Viteazul" Băileşti, astfel încât, în consiliul de administraţie al liceului, avea calitatea de membru un reprezentant al primarului şi nu primarul însuşi.

Curtea de apel a reţinut că, ulterior pronunţării sentinţei atacate, printr-o decizie de speţă dată într-o cauză similară, respectiv decizia nr. 2802/04.10.2017 pronunţată de Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus anularea raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, privind pe un alt reclamant.

A considerat instanţa, în raport de dezlegarea oferită de către Înalta Curte respectivei speţe, că este îndeplinită condiţia ca înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Din conţinutul acestui text de lege, reies condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, astfel că acest înscris trebuia să fi existat la data judecăţii, dar să nu fi fost cunoscut de instanţa care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 509 pct. 5 C. proc. civ. înscrisul descoperit şi invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.

Constată Înalta Curte că înscrisul invocat, respectiv decizia Inaltei Curţi de Casaţei şi Justiţie nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile enunţate anterior.

Plecând de la rolul revizuirii, se desprinde cerinţa ca înscrisul nou să se refere la un mijloc de probă, doar în această situţie putându-se vorbi de un "înscris determinant". Astfel, chiar admiţând, într-o interpretare extensivă a noţiunii de înscris vizată de dispoziţia procedurală menţionată, că îi este asimilată şi hotărârea judecătorească, este necesar ca aceasta să vizeze existenţa sau inexistenţa unor drepturi anterioare incidente în cauză.

Or, o hotărâre judecătorească invocată cu titlu de jurisprudenţă, fără nicio legătură cu raportul de drept administrativ dedus judecăţii, nu poate îndeplini această cerinţă.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere şi examinarea caracterului determinant al unui înscris, ca cerinţă de admisibilitate a revizuirii, care presupune verificarea aptitudinii înscrisului, din conţinutul căruia rezultă faptul probator, de a combate aprecierea instanţei ce a pronunţat hotărârea supusă revizuirii asupra faptului principal, astfel încât să fi putut conduce la adoptarea unei alte soluţii decât cea efectiv pronunţată.

Nu se poate reţine ca fiind îndeplinită nici condiţia descoperirii ulterioare a înscrisului datorită reţinerii de către partea potrivnică sau dintr-o imposibilitate mai presus de voinţa părţii, în condiţiile în care hotărârea judecătorească invocată cu titlu de jurisprudenţă, este pronunţată anterior soluţionării definitive a litigiului prin decizia nr. 809 din data de 20 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, un litigiu înglobează atât judecata în primă instanţă, cât şi judecata în calea de atac, cu atât mai mult cu cât instanţa de recurs a pus în discuţia pârţilor practica neunitară şi modificările legislative survenite, decizia nr. 2802/2017 fiind invocată în concluziile scrise aflate la dosarul nr. x/2016.

In plus, judecătorul fondului a ignorat şi soluţia instanţei de recurs pronunţată în cauza revizuită prin care s-a dezlegat problema de drept invocată ca temei al cererii de revizuire, menţionându-se că fost adoptată soluţia de unificare a practicii judiciare de către Plenul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, pentru situaţii ivite anterior modificării textului de lege şi a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

In consecinţa, constată Înalta Curte că ceea ce se propune de către revizuent nu este o altă situaţie de fapt, relevată de probe noi, ci reanalizarea argumentelor tranşate definitiv prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a avut la bază şi soluţia adoptată în unificarea jurisprudenţei, ambele pronunţate ulterior hotărârii judecătoreşti invocate ca fiind înscris nou.

Jurisprudenţa constantă a Curţii europene, consideră că, admiterea unei căi extraordinare de atac, care repune în discuţie o decizie definitivă printr-o procedură de reexaminare, reprezintă o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice.

În virtutea acestui principiu nici o parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuţie a unei hotărâri definite şi executorii cu unicul scop de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă hotărâre, în privinţa sa. (cauza Şerbănescu împotriva României).

Faţă de considerentele expuse Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute în cauză motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că va respinge cererea ca inadmisibilă.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 324 din 16 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. impotriva sentinţei nr. 138 din data de 23 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.