Tax authority's appeal rejected; taxpayer awarded €1.7M interest for late VAT refunds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rejected the tax authority's appeal as unfounded, upholding the lower court's judgment that had annulled the tax decision and the administrative address and ordered the tax authority to pay the taxpayer €1,714,980.74 in fiscal interest for delayed VAT refunds. The dispute concerned two VAT refund applications for 2011 and 2012, which the tax authority had initially denied and then partially approved after the statutory four-month refund period had lapsed; the taxpayer sought interest on the late refunds. The court held that under Article 20 of Directive 2006/112/EC, the tax authority could request supplementary information only within the four-month period from receipt of the application, and since it made such requests one year and eight months after filing, the delay was attributable to the authority, entitling the taxpayer to default interest under Article 124(1) of Government Ordinance No. 92/2003 (now Article 182 of Law No. 207/2015), consistent with the CJEU's ruling in Case C-431/12 on the principle of VAT neutrality requiring interest for late refunds.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 146 din Legea nr. 571/2013, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 182 din Legea nr. 207/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Tax authority's appeal rejected; taxpayer awarded €1.7M interest for late VAT refunds: - pentru suma de 3.624.211,38 RON care a fost respinsă la rambursare nu se pot percepe dobânzi conform dispoziţiilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003, aspect asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.10.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, a solicitat anularea Deciziei nr. x/07.04.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulată de Societate şi înregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de Societate împotriva Adresei nr. x/22.12.2016; anularea Adresei nr. x/22.12.2016, prin care a fost respinsă cererea de acordare a dobânzilor în cuantum de 1.714.981 RON, cerere înregistrată de către autorităţile fiscale sub numărul x/04.10.2016; recunoaşterea dreptului Societăţii de a beneficia de dobânzi în cuantum de 1.714.981 RON aferente TVA rambursată cu întârziere; obligarea D.G.R.F.P. Bucureşti la plata de dobânzi fiscale în cuantum de 1.714.981 RON, respectiv: în cuantum de 1.243.518 RON corespunzătoare sumei de 3.301.082,06 RON reprezentând TVA aprobată la rambursare de către D.G.R.F.P. Bucureşti. Suma în cauză a fost restituită de autorităţile fiscale către VW după expirarea termenului legal maxim de rambursare de 4 luni; în cuantum de 471.463 RON corespunzătoare sumei de 2.012.219,94 RON reprezentând TVA aprobată la rambursare de către D.G.R.F.P. Bucureşti.
S-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 4161 din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Bucureşti. - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi.
S-a anulat decizia nr. x/07.04.2017 şi adresa nr. x/22.12.2016.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.714.980,74 RON, datorată cu titlu de dobândă fiscală pentru rambursarea cu întârziere a TVA.
S-a admis în parte cererea de majorare a onorariului pentru expertiză formulată de expertul contabil B..
A fost majorat onorariul de expertiză de la 1000 RON la 2000 RON şi obligată reclamantă să achite o diferenţă de onorariu de 1000 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi.
In susţinerea motivelor de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pârâta a arătat următoarele:
Pentru cererea de rambursare TVA nr. 12013/01.10.2012;
- instanţa de fond nu a ţinut cont de perioada 23.09.2012 (data cererii de completare) -17.01.2014 (răspuns mail), perioada în care culpa pentru nesoluţionarea cererii de rambursare TVA aparţine în totalitate reclamantei;
- persoana impozabila nerezidenta nu a prezentat pana la data emiterii deciziei de rambursare TVA, toate documentele si informaţiile solicitate de autoritatea fiscala romana prin cererea de informaţii suplimentare nr. x/23.09.2013 si prin mail-ul din data de 18.02.2014, nerespectandu-se astfel prevederile art. 1472. alin. (1) lit. a) coroborat cu alin. (23) pct. 49. din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare;
- pentru suma de 3.624.211,38 RON care a fost respinsă la rambursare nu se pot percepe dobânzi conform dispoziţiilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003, aspect asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Pentru cererea de rambursare TVA nr. 16859/23.09.2013;
- persoana impozabila nerezidenta nu a confirmat primirea cererii de informaţii suplimentare deşi a fost comunicata pe adresa de e-mail înscrisa în cerere si utilizată în corespondenta anterioara, si până la data întocmirii deciziei de rambursare nr. x/26.06.2014, nu a prezentat documentele si informaţiile suplimentare solicitate de DGRFPB;
- organul fiscal nu datorează dobânzi la TVA în suma de 471.463 RON, persoanei impozabile nestabilite în A., deoarece cererea de rambursare a fost soluţionată la momentul când persoana nerezidenta a transmis toate documentele necesare în vederea stabilirii dreptului de deducere a TVA (04.04.2016), drept determinat în temeiul prevederilor art. 145, art. 1451 si art. 146 din Legea nr. 571/2013 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare coroborate cu prevederile pct. 49 alin. (4) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2013 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
- transmiterea fracţionată a documentaţiei din partea A., aspect care atrage în totalitate culpa reclamantei, a determinat prelungirea termenului de soluţionare, organul fiscal alocând timp suplimentar analizării cererii, datorită volumului foarte mare de documente de verificat si de transmis.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate recurata si, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiata
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare intimata - reclamantă A. a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare (excepţie la care s-a renunţat prin apărător), iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata - reclamantă că autoritatea pârâtă avea obligaţia de a solicita informaţii suplimentare într-un termen de 4 luni de la primirea cererii, conform art. 18 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 4/2010 şi art. 19 şi 20 din Directiva 2006/112/CE.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
La data de 01.10.2012, reclamanta a formulat cererea nr. x de rambursare a TVA în sumă de 3.624.211,38 RON aferentă anului 2011 (perioada 01/01/2011-31/12/2011).
La data de 23.09.2013, autorităţile fiscale au solicitat informaţii şi documente suplimentare în vederea soluţionării cererii de rambursare a TVA, iar prin Decizia de rambursare a TVA nr. 12013D din 14.04.2014 s-a respins la rambursare TVA în sumă de 3.624.211,38 RON.
Urmare a contestaţiei formulate de reclamantă, DGRFPB a emis Decizia nr. 682/10.09.2015, prin care a desfiinţat în parte Decizia de rambursare TVA nr. 12013D/14.04.2014 cu privire la TVA respinsă la rambursare în sumă de 3.301.082,06 RON urmând a se proceda la reanalizarea cererii de rambursare.
La data de 04.04.2016, autorităţile fiscale au emis Decizia de rambursare nr. x prin care au aprobat la rambursare TVA în cuantum de 3.301.082,06 RON, sumă restituită la data de 22.04.2016.
La data de 23.09.2013, reclamanta a formulat cererea nr. x de rambursare a TVA aferentă anului 2012 (perioada 01/01/2012-31/12/2012) în sumă de 2.901.344,71 RON.
Potrivit susţinerilor pârâtei, prin cererea de informaţii suplimentare nr. 16859A/23.05.2014 au fost solicitate documente şi informaţii, cerere la care reclamanta nu a răspuns, fiind astfel emisa decizia de rambursare a TVA nr. 16859D/26.06.2014 prin care s-a respins la rambursare TVA în sumă de 2.901.344,71 RON.
Urmare a contestaţiei formulate de reclamantă, DGRFPB a emis Decizia nr. 598/13.08.2015 prin care a desfiinţat în parte Decizia de rambursare TVA nr. 16859D/26.06.2014 cu privire la TVA respinsă la rambursare în sumă de 2.538.257,16 RON urmând a se proceda la reanalizarea cererii de rambursare.
La data de 04.04.2016, autorităţile fiscale au emis Decizia de rambursare nr. x prin care au aprobat la rambursare TVA în cuantum de 2.012.219,94 RON, sumă restituită la data de 22.04.2016.
Prima instanţă, analizând motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată, raportat la conţinutul actelor atacate, a reţinut că în situaţia în care autoritatea avea nevoie de informaţii suplimentare pentru soluţionarea cererii de rambursare TVA, aceasta avea obligaţia de a le solicita în termenul de 4 luni de la primirea cererii, conform art. 20 din Directiva 2006/112/CE.
Potrivit acestor dispoziţii (1)În cazul în care statul membru de rambursare consideră că nu are toate informaţiile relevante pentru a lua o decizie privind cererea de rambursare în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, poate cere, pe cale electronică, informaţii suplimentare, în special de la solicitant, dar şi de la autorităţile competente din statul membru de stabilire, pe parcursul perioadei de patru luni prevăzută la articolul 19 alin. (2) (... de la data primirii cererii...).
A reţinut judecătorul fondului că pârâta a solicitat informaţii şi documente suplimentare la aproximativ un an după depunerea cererii (în cazul cererii nr. x/01.10.2012), respectiv la opt luni de la depunerea cererii (în cazul cererii nr. x/23.09.2013), ceea ce a condus la depăşirea termenelor legale de rambursare a TVA, împrejurări necontestate de recurentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că pe această cale se pot verifica exclusiv aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.
Or, prin motivele de recurs, recurenta -pârâtă nu se raportează la soluţia primei instanţei, reluând aprecierile pe fondul cererilor de rambursare, cu privire la culpa reclamantei care nu a oferit informaţii complete urmare a solicitării organului fiscal.
Verificând legalitatea sentinţei atacate raportat la normele de drept incidente, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 20 din Directivă, autoritatea putea solicita completarea cererii de rambursare cu informaţii suplimentare într-un termen de 4 luni, termen care nu a fost respectat.
In raport de această concluzie, împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, nu se mai impunea ca instanţa fondului să analizeze cererea pârâtei de a se constatata culpa reclamantei pentru nesoluţionarea cererii de rambursare pentru perioada 23.09.2012-17.01.2014 (data la care s-a răspuns la solicitare), precum şi împrejurarea că reclamanta a transmis parţial documentele solicitate
In privinţa omisiunii instanţei de a răspunde apărărilor formulate de pârâtă (deşi nu a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), se reţine că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate în mod logic.
In ceea ce priveşte dobânzile acordate, în lipsa unor critici concrete, Înalta Curte reţine că prin decizia pronuţată în Cauza C-431/12, CJUE a reţinut că "modalităţile de rambursare a excedentului de TVA nu pot aduce atingere principiului neutralităţii sistemului fiscal al TVA-ului făcând ca persoana impozabilă să suporte, în tot sau în parte, sarcina acestei taxe, ceea ce implică în special ca rambursarea să fie efectuată într-un termen rezonabil (Hotărârea Enel Maritsa Iztok 3, citată anterior, punctul 33).
Pentru aceleaşi motive, atunci când rambursarea în favoarea persoanei impozabile a excedentului de TVA intervine după trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralităţii sistemului fiscal al TVA-ului impune ca pierderile financiare astfel generate, în detrimentul persoanei impozabile, prin indisponibilizarea sumelor de bani în cauză să fie compensate prin plata unor dobânzi de întârziere."
Raportat la aceste considerente, şi la dispoziţiile art. 124 alin. (1) din Ordonanţa de Guvern nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală anterior (art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind noul Codul de procedură fiscală) care prevede că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) şi (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege" Înalta Curte constată că în mod corect instanţa fondului a acordat dobânda pentru rambursarea cu întârziere a TVA, calculată în baza expertizei tehnice administrate în cauză.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi împotriva sentinţei civile nr. 4161 din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.