Incompatibility of local vice-mayor with registered individual enterprise status irrespective of active commercial activity

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de către Tribunalul Vaslui), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/19.09.2017, întocmit la data de 19.09.2017, în lucrarea nr. x/09.12.2016 a Agenţiei Naţionale de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 81/2018 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, neîncadrat în drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar şi nu apreciat ca fiind concludentă administrarea probei cu expertiza contabilă în cauză, care ar fi lămurit pe deplin împrejurarea că nu a efectuat activităţi comerciale în perioada mandatului.

Faptul că nu a fost radiată Întreprinderea Individuală nu poate fi asimilată desfăşurării în concret a unei activităţi comerciale.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 29.10.2018, intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţie ce a fost respinsă la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2021, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/19.09.2017.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, ca nefondată, este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoana fizică".

Din conţinutul acestor dispoziţii rezultă că funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică, conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, iar din relaţiile furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cât şi de Serviciul Fiscal Orăşenesc Negreşti, reiese că, recurentul-reclamant a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al Comunei Băceşti, judeţul Vaslui, cât şi calitatea de titular întreprindere individuală în cadrul A., încălcând regimul juridic al incompatibilităţilor prin nerespectarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 44/2008, privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, (forma în vigoare în perioada analizată pentru constatarea incompatibilităţii), întreprinderea individuală este definită ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.

Potrivit art. 23 din acelaşi act normativ, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.

Faţă de aceste dispoziţii legale, în mod corect s-a reţinut calitatea de comerciant persoană fizică a recurentului-reclamant şi, în raport de această împrejurare, s-a constatat starea de incompatibilitate a acestuia.

Prin cererea de recurs, recurentul invocă faptul că nu a desfăşurat activităţi comerciale. Or, corect s-a constatat că acesta a încălcat regimul incompatibilităţilor deţinând în mod simultan funcţia de viceprimar cât şi funcţia de comerciant persoană fizică, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că nu a desfăşurat activităţi comerciale nu echivalează cu încetarea calităţii pe care reclamantul o deţinea.

Conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, "(1) În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege.

Faptul că reclamantul nu a desfăşurat efectiv activităţi comerciale, nu are relevanţă asupra stării de incompatibilitate, întrucât simpla deţinere a funcţiei de viceprimar concomitent cu calitatea de comerciant este necesară şi suficientă pentru a se constata acest caz de incompatibilitate.

Regimul incompatibilităţilor este expres prevăzut de legislaţia în vigoare, legea interzicând cumulul de calităţi, necondiţionat de întocmirea altor acte juridice. Recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligaţia de a respecta prevederile legale privind incompatibilităţile şi să nu să încalce legislaţia aplicabilă. Or, recurentul, ignorând prevederile legale menţionate nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieşi din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităţilor aplicabil aleşilor locali.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanţe referitoare la actul administrativ contestat întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 81/2018 din 18 iunie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 19 aprilie 2021.