Violation of right to defense due to failure to communicate opposing submissions and reliance on unattributed statements

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 20.02.2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei să dispună anularea hotărârii nr. 926/11.12.2019 în dosarul nr. x/04.09.2018 a pârâtului, apreciind-o ca fiind nejustă, netemeinică, nefondată şi nelegală.

Prin sentinţa civilă nr. 6518/14.07.2020 Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 332 din 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

1.3. Căile de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 332 din 18 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au formulat recursuri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

1.3.1. Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant A. a invocat următoarele aspecte: nelegalitatea pentru lipsa de procedură, care constă în refuzul primei instanţe de a-i comunica întâmpinarea depusă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie prin lipsa efectuării cercetărilor de investigare conform art. 20 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 republicată privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare; nepronunţarea instanţei asupra excepţiilor invocate privind nesoluţionarea petiţiei de către CNCD în termenul legal de 90 de zile.

1.3.2. În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă B. a invocat nelegalitatea pentru lipsa de procedură, care constă în refuzul primei instanţe de a-i comunica întâmpinarea depusă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Totodată, a arătat faptul la termenul din 18.11.2020 nu a fost prezentă la dezbateri, nu a solicitat judecarea în lipsă şi nu a fost reprezentată legal de nicio persoană sau avocat, motive pentru care a apreciat că nu i s-a acordat dreptul legal de a se apăra şi a-şi susţine prezumţia de nevinovăţie la toate acuzaţiile şi susţinerile părţilor, inclusiv la ale instanţei de judecată care a reţinut că:

"reclamanţii - cei care au sesizat instanţa - au arătat explicit că nu doresc împrocesarea acestui pârât C.". În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că nu îi aparţin aceste susţineri şi că nu a mandatat nicio persoană să o susţină, că nu a solicitat judecarea în lipsă, ţinând neapărat să fie prezentă la dezbateri, iar intanţa era obligată să acorde un nou termen în acest sens. A considerat că nu a avut parte de un proces echitabil, cu respectarea tuturor procedurilor legale: citare, comunicare înscrisuri, audiere, reprezentare la instanţa de judecată, etc.

A mai invocat: tardivitatea soluţionării petiţiei de către CNCD - faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate privind nesoluţionarea petiţiei de către CNCD în termenul legal de 90 de zile; capacitatea pasivă a sa - întrebându-se pentru ce a fost sancţionată de CNCD atât timp cât nu a avut nicio implicare, nu a scris nimic despre numitul C. şi în ce constă discriminarea de care este acuzată şi pentru care a fost sancţionată contravenţional; lipsa de procedură şi prezumţia de nevinovăţie prin neefectuarea cercetărilor de investigare conform art. 20 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 republicată privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 4 martie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanţi sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care au solicitat anularea hotărârii nr. 926/11.12.2019 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în dosarul nr. x/04.09.2018.

Prin hotărârea nr. 926/11.12.2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a dispus sancţionarea recurenţilor-reclamanţilor cu amendă în cuantum de 1000 RON, pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1) şi art. 6 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Instanţa de fond, constatând că raportul juridic dedus judecăţii impune şi prezenţa numitului C. (cel care a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a avut calitate procesuală activă în cadrul procedurii administrativ-jurisdicţionale derulate în faţa Consiliului), precum şi faptul că niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. şi a respins cererea fără a intra în cercetarea fondului.

Înalta Curte, în raport de criticile formulate, constată că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere:

"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Recurenta-reclamantă B. a invocat faptul că la termenul din 18.11.2020 nu a fost prezentă la dezbateri, nu a solicitat judecarea în lipsă şi nu a fost reprezentată legal de nicio persoană sau avocat, motive pentru care a apreciat că nu i s-a acordat dreptul legal de a se apăra şi a-şi susţine prezumţia de nevinovăţie la toate acuzaţiile şi susţinerile părţilor, inclusiv la cele ale instanţei de judecată care a reţinut că:

"reclamanţii - cei care au sesizat instanţa - au arătat explicit că nu doresc împrocesarea acestui pârât C.". A arătat că nu îi aparţin aceste susţineri, considerând că nu a avut parte de un proces echitabil, cu respectarea tuturor procedurilor legale: citare, comunicare înscrisuri, audiere, reprezentare la instanţa de judecată, etc.

Observă instanţa de control judiciar că, atât prin întâmpinare cât şi prin concluziile scrise formulate în faţa primei instanţe, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat instanţei oportunitatea examinării acţiunii judecătoreşti, circumscris stabilirii cadrului procesual pasiv din prisma dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., precizând faptul că instituţia nu solicită introducerea în cauză a petentului C., ci doar argumentează necesitatea respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.

Deşi, în considerente, instanţa de fond a reţinut că "reclamanţii - cei care au sesizat instanţa - au arătat explicit că nu doresc împrocesarea acestui pârât C.", Înalta Curte găseşte fondate criticile recurentei-reclamante B. în sensul că aceste susţineri nu îi aparţin, întrucât nu a fost prezentă la dezbateri şi nu a fost reprezentată legal de nicio persoană sau avocat.

În plus, din actele dosarului de fond, nu reiese că ar fi fost comunicate recurenţilor-reclamanţi nici întâmpinarea şi nici concluziile scrise formulate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, fiind evident, în această situaţie, că recurenta-reclamantă B., care nu a fost prezentă la termenul de judecată din 18.11.2020, nu a avut cunoştiinţă de invocarea dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi nu a putut formula apărări cu privire la acest aspect.

Aşadar, prima instanţă a pus în discuţie necesitatea introducerii în cauză a petentului C. la termenul din 18.11.2020, la acest termen fiind prezent doar reclamantul A. care a precizat că nu doreşte introducerea acestuia în cauză, întrucât diferendele avute în trecut au încetat.

Procedând în acest mod, instanţa de fond i-a încălcat recurentei-reclamante B. dreptul la apărare şi la un proces echitabil, cauzându-i o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea celorlalte critici care privesc fondul raportului juridic dedus judecăţii, invocate de recurenţii-reclamanţi, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) şi (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile formulate de reclamanţi, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 332 din 18 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.