CNCD fine on medical college quashed on procedural grounds and remanded for retrial

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 100 din 13.02.2019 emisă de Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care a fost amendat contravenţional cu 3.000 de RON, conform prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, întrucât este nelegală şi netemeinică.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 970 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate: excepţia nulităţii cererii de introducere în cauză, excepţia tardivităţii cererii de introducere în cauză, excepţia tardivităţii modificării notelor de şedinţă, excepţia tardivităţii acţiunii reclamantului, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

A admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78-79 C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004 precum şi art. 2 alin. (7) şi (8) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

A admis acţiunea privind pe reclamantul Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi pârâta A..

A anulat hotărârea nr. 100 din 13.02.2019 emisă de Colegiul Director al consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 970 din 9 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, şi anume cu privire la toate dispoziţiile cuprinse în aceasta, cu excepţia celor privind sesizarea Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

A arătat că prin întâmpinare şi prin toate notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, în primă instanţă, a indicat expres locul ales unde să fie citată, şi anume "Târgu-Mureş, judeţul Mureş" şi nu la apartamentul nr. x indicat de intimatul-reclamant în cererea de chemare în judecată. Cu toate acestea, prima instanţă nu a citat-o la locul indicat expres, nu i-a comunicat actele de procedură în acest loc, fiindu-i grav încălcate toate drepturile procesuale, inclusiv cele derivând din principiul contradictorialităţii, legalităţii, procesului echitabil, dreptul la apărare. Nici sentinţa recurată nu i-a fost comunicată la locul ales, parvenindu-i cu întârziere doar în data de 25.10.2020.

De asemenea, a arătat faptul că nu i-a fost niciodată comunicată de către prima instanţă cererea reclamantului de introducere a sa în cauză, în calitate de pârâtă, fiind pusă în imposibilitatea de a formula întâmpinare în cunoştinţă de cauză. Or, conform dispoziţiilor art. 205 C. proc. civ., întâmpinarea presupune tocmai răspunsul la cererile şi înscrisurile depuse de reclamant. Comunicarea efectivă a tuturor acestor acte de procedură, inclusiv a cererii de introducere în cauză a unui nou pârât, comunicare către respectivul pârât, este obligatorie, în temeiul normelor imperative cuprinse în art. 201 alin. (1), art. 194 lit. e), art. 195 şi art. 149-150, art. 204 alin. (1) şi art. 148 alin. (1), art. 79 alin. (1) şi art. 149-150 C. proc. civ.

O altă critică de nelegalitate adusă sentinţei este aceea că prima instanţă nu s-a pronunţat pe excepţia netimbrării cererii reclamantului de introducere a recurentei-pârâte în cauză, excepţie pe care a înţeles să o reiterez şi în cadrul motivelor de recurs, considerând că reclamantul trebuia, conform art. 148 alin. (1) şi alin. (6) şi art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, să solicite introducerea în cauză a pârâtei sub forma unei "cereri formulate în scris" şi să facă dovada plăţii taxei judiciare de timbru pentru această cerere.

A mai susţinut că, în mod netemeinic şi nelegal, prima instanţă a respins excepţia nulităţii cererii reclamantului de introducere a sa în cauză în calitate de pârât, precum şi nulitatea introducerii acestei cererii, pentru că nu au fost respectate condiţiile stabilite de art. 148 alin. (1), art. 194 şi art. 204 alin. (1) raportat la art. 196 alin. (1) C. proc. civ.. Potrivit acestor dispoziţii, orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti (inclusiv cererea de introducere în cauză a terţului) trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă calitatea părţilor, obiectul şi pretenţiile, precum motivele de fapt şi de drept, datele de identificare ale pârâtului. Or, cererea de introducere a sa în cauză nu respectă aceste condiţii legale.

De asemenea, a apreciat că, în mod netemeinic şi nelegal, prima instanţă a respins excepţia tardivităţii cererii reclamantului de introducere a sa în cauză, precum şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, contrar prevederilor art. 79-79 C. proc. civ. şi ale art. 16 indice 1 coroborat cu art. 18 alin. (1)-(2) din Legea nr. 554/2004. Or, reglementarea legală nu prevede că introducerea în cauză a terţului poate avea loc peste termenul în care poate fi formulată însăşi acţiunea introductivă. Reclamantul nu a solicitat anularea Hotărârii nr. 100/1019 a CNCD sub aspectul măsurii de la pct. 1 al hotărârii, reprezentat de constatarea victimizării conform art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, aceasta fiind şi explicaţia faptului că nu a înţeles să o cheme în judecată de la bun început, nemulţumirea reclamantului vizând numai aplicarea amenzii.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în O.G. nr. 137/2000, art. 31 alin. (2) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie.

În esenţă, a susţinut că prima instanţă nu a cercetat cuprinsul petiţiei sale nr. 5230/27.08.2018 adresată CNCD, stabilind greşit situaţia de fapt; că a făcut confuzii între obiectul cauzei şi Legea nr. 554/2001, invocând decizii ale Curţii Constituţionale care nu au legătură cu dosarul, că a ignorat totalmente faptul că reclamantul a recunoscut fără absolut niciun regret toate comportamentele factuale indicate în petiţie, a stabilit vădit nelegal că reclamantul ar beneficia de la sine putere de imunitate faţă de actul normativ O.G. nr. 137/2000; i-a fost încălcat dreptul la tratament nediscriminatoriou şi la informaţii în probleme de interes personal.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 4 martie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta A. este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamantul Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş a formulat cererea de chemare în judecată exclusiv în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 100 din 13.02.2019 emisă de Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care a fost amendat contravenţional cu 3.000 de RON, conform prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

La termenul din data de 06.09.2019 prima instanţă, în conformitate cu prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 C. proc. civ., a pus în vedere reclamantului să precizeze dacă înţelege să solicite introducerea în cauză a doamnei A., persoana care a formulat sesizarea adresată CNCD.

Având în vedere adresa reclamantului nr. 5036 din 11.09.2019 prin care a arătat că înţelege să solicite introducerea în cauză a persoanei care a fost formulat sesizarea, instanţa de fond, prin încheierea din 18.10.2019, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a doamnei A..

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a adus critici de nelegalitate sentinţei invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile care privesc nelegala citare a acesteia, prima instanţa încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sentinţei pronunţate.

În concret, recurenta-pârâtă a susţinut că i-au fost încălcate toate drepturile procesuale, inclusiv cele derivând din principiul contradictorialităţii, legalităţii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, deoarece, deşi a indicat expres locul ales unde să fie citată, respectiv în "Târgu-Mureş, judeţul Mureş" prima instanţă nu a citat-o şi nu i-a comunicat actele de procedură în acest loc.

Analizând aceste critici, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte observă că prin încheierea din 18.10.2019, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a doamnei A., dispunând totodată comunicarea cererii de chemare în judecată, a înscrisurilor ataşate şi o copie a încheierii de şedinţă. Adresa la care s-a dispus citarea şi comunicarea pârâtei a fost cea indicată de intimatul-reclamant în cererea de introducere în cauză, respectiv "Târgu-Mureş, judeţul Mureş".

Prin cererea depusă de recurenta-pârâtă la data de 27.11.2019, aceasta a indicat adresa din Târgu-Mureş, str. x şi a arătat faptul că nu a primit cererea de chemare în judecată, înscrisurile ataşate acesteia, întâmpinările formulate în cauză şi nici încheierea de şedinţă din data de 18.10.2019.

Deşi la termenul următor, prin încheierea din 29.11.2019, prima instanţă a dispus citarea pârâtei A. şi comunicarea din nou a cererii de chemare în judecată, a înscrisurilor ataşate, însoţite de o copie a întâmpinării şi a încheierii de şedinţă din data de 18.10.2019, Înalta Curte observă că procedura de citare şi de comunicare a actelor de procedură nu a fost legal îndeplinită, deoarece nu s-a făcut la adresa indicată de recurenta-pârâtă, respectiv în Târgu-Mureş, str. x, aceasta fiind în continuare citată la adresa din Târgu-Mureş, str. x.

De asemenea, prin încheierea din 22 mai 2020, prima instanţă a apreciat lipsa de procedură cu pârâta A., motiv pentru care a dispus amânarea cauzei pentru citarea pârâtei, citare care s-a realizat tot la adresa din Târgu-Mureş, str. x.

Potrivit art. 153 din C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Potrivit art. 154 din C. proc. civ.:

"(1) Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.

(7) Instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen."

Potrivit art. 155 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Vor fi citaţi: pct. 6. pesoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă"

Înalta Curte constată că citarea pârâtei A., în faţa instanţei de fond, s-a efectuat exclusiv la adresa indicată de intimatul-reclamant Colegiul Medicilor din judeţul Mureş prin cererea de introducere în cauză, (Târgu-Mureş, judeţul Mureş) şi nu la locul ales şi indicat de către recurenta-pârâtă (Târgu-Mureş, str. x).

Prin urmare, aplicând dispoziţiile menţionate anterior la speţa de faţă, se constată că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu recurenta-pârâtă pe tot parcursul judecării cauzei în faţa primei instanţe, în acest mod fiindu-i cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

În raport de această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzu de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., invocate de către recurenta-pârâtă, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) şi (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze în parte sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu menţinerea dispoziţiei privind admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 970 din 9 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine dispoziţia privind admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.