Appeal null for failure to invoke statutory cassation grounds; challenge to judicial inspection resolutions rejected

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtă Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. 2629/A/28.sept. 2020 emise de aceasta şi a Rezoluţiei inspectorului şef nr. C20-1210.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 433 din 23 martie 2021, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a reluat susţinerile din acţiune, făcând trimitere, în esenţă, la faptul că, din descrierea faptelor, a arătat că având de soluţionat o plângere la soluţia dată de Judecătoria Suceava, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu s-a aplecat peste ceea ce a hotărât instanţa penală şi i-a respins cererea. Cu toate că a dovedit cererea cu hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii atât procurorul de şedinţă, cât şi de la instanţă, s-au opus respingând plângerea şi respingându-i probatoriul propus.

În opinia părţii, ignorarea totală a legii civile şi penale, imposibilitatea administrării probelor şi nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti pentru inspectorii Inspecţiei Judiciare înseamnă clasare.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, întrucât nu a fost indicată nicio normă de drept material care să fî fost încălcată sau aplicată greşit la pronunţarea sentinţei atacate şi nu a fost arătat niciun motiv pentru care sentinţa nu ar fi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, apreciind astfel că susţinerile recurentului nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe, cu trimitere la modalitatea de soluţionare a dosarului penal, cu referire la activitatea de judecată, şi la modalitatea de soluţionare a cererii de sesizare a autorităţii intimate, respectiv a inspectorului şef, reluând astfel conţinutul plângerilor adresate acestora, care de altfel este preluat şi în acţiunea dedusă judecăţii.

Recurentul nu formulează critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nu este de acord cu raţionamentul instanţei.

Prin motivarea recursului se înţelege formularea unor critici pertinente şi concrete în privinţa sentinţei atacate, care să poată fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 433 din 23 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.