Loss of interest due to completed public works rendering expropriation suspension moot
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the recusal-related appeals and the appeal by one of the claimants regarding the withdrawal of the lawsuit, partially annulled the lower court's decision concerning that claimant to record the withdrawal of the lawsuit, and dismissed the appeals filed by the defendant and the remaining claimants as lacking interest (loss of interest). The case concerned a request to suspend the enforcement of an expropriation decision issued for a national public utility project (modernization of a railway line), where the initial court had partially granted suspension for two claimants and denied it for the others. The Court held that the appeals were devoid of interest because the public works subject to the expropriation had been fully executed and accepted, meaning the suspension measure, which is legally limited to the period before the first-instance judgment, could no longer produce practical effects, and the remaining legal remedies lay in a separate action for annulment of the administrative act. The decision relied on Article 14 of Law 554/2004 regarding the temporal limitation of suspension measures and the procedural requirement of current, personal, and legitimate interest under the Code of Civil Procedure, concluding that the loss of this interest rendered the appeals inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 alin. (5) C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 33 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Loss of interest due to completed public works rendering expropriation suspension moot: În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamanta I. S.A, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecată şi va anula, în parte, sentinţa recurată în ceea ce o priveşte pe aceasta.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 22.10.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F., G., H., I. S.A în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. au solicitat suspendarea executării Deciziei de expropriere nr. 1/4571 din data 10.10.2019 privind imobilele proprietate privată, care constituie coridorul de expropriere, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de Interes naţional «Modernizarea liniei de cale ferată Bucureşti Nord - Aeroport Internaţional Henri Coandă Bucureşti - Faza I: Racord c.f. la Terminalul TI, Aeroport Internaţional Henri Coandă Bucureşti», Etapa II*, aferente UAT Otopeni, judeţul Ilfov:
(i) în principal, ca urmare a constatării suspendării de drept pe temeiul art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, (ii) în subsidiar, ca urmare a constatării îndeplinirii condiţiilor pentru suspendare Deciziei de expropriere pe temeiul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
2. Hotărârile pronunţate de instanţa de fond
Prin încheierea din 13 decembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a amânat pronunţarea pentru a fi soluţionată cererea de recuzare şi pentru a da posibilitatea părţilor de a formula concluzii scrise.
Prin încheierea din 19 decembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a Preşedintelui Completului 17 Fond - dl. jud. J. formulată de pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1026 din 23 decembrie 2019, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de interes şi lipsei de obiect, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanţii G., şi S.C. I. S.A., şi a dispus suspendarea executării deciziei de expropriere nr. 1/4571/10.10.2019 în ceea ce priveşte imobilele reclamanţilor G. şi S.C. I. S.A..
De asemenea, a respins şi cererea de suspendare formulată de ceilalţi reclamanţi, respectiv de A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F., H., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierilor din 13 decembrie 2019 şi din 19 decembrie 2019 şi a hotărârii instanţei de fond, pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi reclamanţii A. S.R.L. în calitate de succesor cu titlu universal al D. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., F., G., H., I. S.A, A. S.R.L. au declarat recurs.
Ulterior, recurenta-reclamantă I. S.A a formulat cerere de renunţare la judecată.
4. Soluţia instanţei de recurs
În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamanta I. S.A, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecată şi va anula, în parte, sentinţa recurată în ceea ce o priveşte pe aceasta.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform dispoziţiilor art. 406:
"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(...)
(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.
(...)
(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi de recurenţii-reclamanţi A. S.R.L. în calitate de succesor cu titlu universal al D. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., G. F., H., A. S.R.L., Înalta Curte va constata că acestea au devenit lipsite de interes.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.
În cauza de faţă, obiectul acţiunii îl constituie suspendarea executării Deciziei de expropriere nr. 1/4571 din data 10.10.2019 privind imobilele proprietate privată, care constituie coridorul de expropriere, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de Interes naţional «Modernizarea liniei de cale ferată Bucureşti Nord - Aeroport Internaţional Henri Coandă Bucureşti - Faza I: Racord c.f. la Terminalul TI, Aeroport Internaţional Henri Coandă Bucureşti», Etapa II*, aferente UAT Otopeni, judeţul Ilfov.
Un argument major în sprijinul excepţiei lipsei de interes îl reprezintă faptul că lucrarea a fost executată în întregime.
Interesul recurenţilor-reclamanţi nu mai este justificat prin prisma faptului că folosul practic urmărit a fost acela de a obţine stoparea lucrărilor demarate în baza actului administrativ pe care îl consideră vătămător şi împiedicarea finalizării acestora.
Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
Astfel, se constată că prin procesul-verbal de recepţie pe părţi de lucrări la terminarea lucrărilor nr. x/3197/03.12.2020 a fost admisă recepţia lucrării edificate pe terenul ce face obiectul Deciziei de expropriere nr. 1/4571/10.10.2019, ca temei pentru obţinerea unor acte administrative emise în materia edificării construcţiilor, autorizări de construcţii care la rândul lor şi-au produs efectele prin executarea lucrărilor de construire a imobilului.
O eventuală soluţie de suspendare a executării Deciziei de expropriere pronunţată de instanţa de recurs nu mai prezintă interes juridic practic, pentru că etapa a fost depăşită, decizia şi-a produs efectele.
Interesul este valabil şi în ceea ce priveşte pe recurenta-intimată G., faţă de imobilele acesteia instanţa de fond a dispus suspendarea executării.
În condiţiile în care lucrările de construire au continuat şi s-au finalizat pe perioada suspendării, indiferent de soluţia instanţei de recurs, situaţia juridică existentă nu poate fi schimbată.
Este nerelevant că la momentul pronunţării sentinţei lucrările de construire nu erau finalizate, atâta vreme cât instanţa de control judiciar nu mai poate verifica efectele actului administrativ de expropriere.
Este firesc că argumentele reclamanţilor vor fi avute în vedere în cadrul acţiunii în anulare a deciziei de expropriere, remediul judecătoresc urmând a-şi produce efectele în funcţie de rezultatul controlului de legalitate.
Prin urmare, împrejurarea că deşi a fost suspendată executării deciziei, în cazul reclamantei G. soluţia instanţei, poate da naştere la despăgubiri, condiţionat însă de soluţia acţiunii în anulare.
În situaţia în care actul administrativ este confirmat, nu mai prezintă relevanţă că au fost continuate lucrările de construire, atâta vreme cât decizia de expropriere este legală.
Aşadar, este lipsit de interes şi recursul formulat de Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A..
De asemenea, faţă de soluţia ce se va pronunţa, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de I. S.A, va anula hotărârea instanţei de fond în ceea ce o priveşte, va lua act de renunţarea la judecată formulată de I. S.A. şi, totodată, va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi de recurenţii-reclamanţi A. S.R.L. în calitate de succesor cu titlu universal al D. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., G. F., H., A. S.R.L., împotriva încheierilor din data de 13 decembrie 2019 şi 19 decembrie 2019 precum şi împotriva sentinţei nr. 1026 din 23 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca devenite lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant I. S.A, împotriva încheierilor din data de 13 decembrie 2019 şi 19 decembrie 2019 precum şi împotriva sentinţei nr. 1026 din 23 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Anulează în parte sentinţa recurată, în ceea ce priveşte pe reclamantul I. S.A
Ia act de renunţarea la judecată a recursului declarat recurentul-reclamant I. S.A, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A..
Admite excepţia lipsei de interes.
Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi de recurenţii-reclamanţi A. S.R.L. în calitate de succesor cu titlu universal al D. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., G., F., H., A. S.R.L., împotriva încheierilor din data de 13 decembrie 2019 şi 19 decembrie 2019 precum şi împotriva sentinţei nr. 1026 din 23 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca devenite lipsite de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.