Conflict of jurisdiction resolved in favor of appellate court due to failure to timely raise material incompetence exception
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the Bucharest Court of Appeal, Section IX for Administrative and Fiscal Litigation, is competent to hear the case in first instance. The dispute arose from a civil action by a limited liability company against a national veterinary and food safety authority and its local directorate, seeking payment of monthly sums based on specific legislative provisions; the conflict was generated when the initial court declined jurisdiction to the appellate court, which then declined it back to the Teleorman County Court, which in turn referred the matter to the High Court. The decisive legal basis was Article 135 of the Code of Civil Procedure regarding conflicts of competence, interpreted in light of Article 131 and the precedent set by Decision No. 31/2019, which established that an appellate court receiving a case via declination cannot invoke lack of material competence if it failed to raise the exception within the statutory deadline at the first hearing where parties could submit conclusions, thereby consolidating its jurisdiction through prorogation.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 131 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction resolved in favor of appellate court due to failure to timely raise material incompetence exception: The dispute arose from a civil action by a limited liability company against a national veterinary and food safety authority and its local directorate, seeking payment of monthly sums based on specific legislative provisions; the conflict was generated when the initial court declined jurisdiction to the appellate court, which then declined it back to the Teleorman County Court, which in turn referred the matter to the High Court. The decisive legal basis was Article 135 of the Code of Civil Procedure regarding conflicts of competence, interpreted in light of Article 131 and the precedent set by Decision No. 31/2019, which established that an appellate court receiving a case via declination cannot invoke lack of material competence if it failed to raise the exception within the statutory deadline at the first hearing where parties could submit conclusions, thereby consolidating its jurisdiction through prorogation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 12.11.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 70.000 de RON, respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioadă.
Prin sentinţa civilă nr. 1793/17.03.2021 Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin decizia civilă nr. 1427/26.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de necompetenţă invocată de către pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman - DSVSA.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman - DSVSA, astfel cum a fost precizată, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 37 din data de 02.02.2022 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal Completul Specializat pentru contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a suspendat judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că la termenul din data de 18.06.2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a consemnat în încheierea de şedinţă că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, amânând cauza pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, epuizând, astfel, şi etapa cercetării judecătoreşti, încuviinţând pentru părţi proba cu înscrisuri, devenind incidente dispoziţiile art. 131 şi 132 din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa era decăzută din dreptul de a-şi invoca propria necompetenţă materială.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.
A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.
De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.
În cauză, la termenul din data de 18.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a consemnat în încheierea de şedinţă că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, amânând pronunţarea asupra fondului cauzei pentru ca părţile să depună concluzii scrise.
Prin încheierea din data de 2 iulie 2021 instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol şi citarea DSVSA Teleorman, ca pârâtă, faţă de cererea precizatoare depusă de reclamantă,
La termenul din data de 15 octombrie 2021 instanţa a reţinut spre pronunţare excepţia necompetenţei invocate prin întâmpinare.
Potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.:
(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.
Modificările aduse prin dispoziţiile art. 130 şi 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune şi concluzii.
Deşi Curtea de Apel la data de 18.06.2021 a constatat că este competentă să soluţioneze cauza şi a amânat pronunţarea pentru a da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise pe fond, a repus cauza pe rol şi, ulterior, a reţinut excepţia necompetenţei sale, deşi era datoare să procedeze potrivit alin. (2) al art. 131 din C. proc. civ., respectiv să pună în discuţia părţilor excepţia necompetenţei şi să o proroge pentru termenul acordat în acest sens, cu atât mai mult cu cât cauza fusese înregistrată pe rolul instanţei ca urmare a declinării de competentă.
În raport şi de considerentele deciziei nr. 31/2019, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de compentenţă în favoarea Curţii de apel pentru neinvocarea excepţiei în termenul legal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman - DSVSA în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.