Suspension of administrative litigation pending CJEU preliminary ruling on proportionality of integrity sanctions rejected due to lack of similarity to challenge against evaluation report

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 25.10.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, contestaţie împotriva raportului de evaluare nr. x/03.10.2019, prin care a solicitat anularea acestui raport.

Prin sentinţa civilă nr. 1045/15.05.2020, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal, pârâta fiind o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice, iar litigiile privind actele administrative emise de aceasta sunt de competenta curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.07.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 932 din data de 9 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a declinat judecarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

2. Încheierea de suspendare a judecării cauzei

Prin încheierea din data de 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II a Civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea de către CJUE a cererii de întrebare preliminară formulată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 24 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

Referitor la măsura suspendării judecării cauzei recurenta-pârâtă a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., întrucât, cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 şi prezenta cauză nu sunt similare, iar soluţia din dosarul Curţii de Apel Timişoara nu are aptitudinea de a se reflecta în soluţia ce va fi pronunţată în prezentul dosar.

În acest sens, pârâta a susţinut că întrebările preliminare cu care CJUE a fost sesizată în dosarul nr. x/2019 privesc principiul proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor, prevăzut de art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, vizând, aşadar, materia dreptului penal, diferită de cea a contenciosului administrativ.

Chestiunea nerespectării principiului proporţionalităţii sancţiunilor nu poate conduce la anularea raportului de evaluare atacat în cauză, întrucât reprezintă o consecinţă a acestuia, care intervine doar în cazul rămânerii definitive a raportului.

A mai arătat recurenta-pârâtă că absenţa oricărei motivări a soluţiei instanţei de fond îngreunează analiza legalităţii hotărârii prin prisma legăturii dintre soluţia ce va fi pronunţată în întrebarea preliminară şi prezenta cauză.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului arătând că nu se poate reţine inexistenţa motivării încheierii recurate.

Totodată, a arătat că interdicţia de a ocupa funcţii publice prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 reprezintă un prejudiciu material viitor şi previzibil, care se aplică în mod automat, ope legis, de la momentul rămânerii definitive a Raportului de evaluare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

Suspendarea judecării prezentei cauze a fost dispusă de instanţa de fond în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit căruia instanţa poate suspenda judecata când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară.

Fiind în prezenţa unui caz de suspendare facultativă, este necesar ca din încheierea atacată să rezulte considerentele pentru care instanţa a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara şi prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanţa europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată. Or, încheierea nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază, Curtea de Apel Piteşti rezumându-se la simpla dispunere a măsurii suspendării, fără a indica raţionamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluţia de temporizare a cursului judecăţii.

Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, pronunţând, formal, o soluţie cu privire la cererea reclamantului, considerentele încheierii (sau mai bine zis lipsa lor) nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare şi nu oferă certitudinea analizării efective a cauzei, neîntrunind rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, lipsa motivării încheierii îngreunează analiza de legalitate a acestei hotărâri, instanţa de control judiciar neputând examina în ce măsură este îndeplinită condiţia legăturii dintre soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa europeană şi soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză.

Examinând cererea de suspendare formulată de reclamant, prin raportare la cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei şi la întrebările preliminare cu care CJUE a fost sesizată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., astfel încât instanţa de fond a dispus în mod nelegal suspendarea judecării cauzei.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că textul de lege prevede că suspendarea se poate dispune când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară, ceea ce implică suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării adresate instanţei europene.

Pentru ca decizia pronunţată ca urmare a sesizării adresate CJUE să influenţeze soluţia ce va fi pronunţată în cauză, este necesar ca acţiunea să cuprindă aspecte de nelegalitate similare celor care fac obiectul întrebărilor adresate instanţei europene.

In prezenta cauză, se invocă faptul că raportul contestat se întemeiază pe dispoziţii legale afectate de lipsă de claritate şi de previzibilitate, referitoare la termenul "activităţi didactice", astfel încât nu poate fi reţinută starea de incompatibilitate faţă de ocuparea funcţiei de antrenor în cadrul Clubului Sportiv Chimia Râmnicu Vâlcea, care este o activitate didactică; că raportul contestat este încheiat cu rea-credinţă şi cu încălcarea principiului de drept "nemo potest venire contra factum proprium"; că raportul este lovit de nulitate absolută, întrucât întreaga procedură s-a desfăşurat fără informarea persoanei evaluate; că procedura de comunicare a datelor cu caracter personal este nelegală; şi că sancţiunea complementară aplicată contravine mai multor drepturi şi principii garantate de Constituţie şi de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Întrebările preliminare vizează proporţionalitatea sancţiunilor suportate de persoana cu privire la care s-a constat un incident de integritate, iar nu legalitatea raportului de evaluare. Incidenţa măsurii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 intervine ulterior stabilirii legalităţii raportului de evaluare, fiind condiţionată de rămânerea definitivă a acestui act administrativ, după parcurgerea procedurii judiciare de contestare a concluziilor sale. În cauză, instanţa de fond nu este învestită cu analiza de legalitate a măsurii aplicate reclamantului, privind interdicţia de a ocupa funcţii publice alese pentru o perioadă de 3 ani, ci cu verificarea concluziilor raportului de evaluare, din perspectiva cazului de incompatibilitate prevăzut de Legea nr. 176/2010, astfel încât răspunsul CJUE la întrebările preliminare referitoare la respectarea caracterului proporţional al sancţiunilor prevăzute de lege nu are aptitudinea de a lămuri chestiunea litigioasă dedusă judecăţii a existenţei sau nu a stării de incompatibilitate reţinută în sarcina reclamantului. De altfel, reclamantul are la dispoziţie mijloace procedurale de valorificare ulterioară a deciziei ce va fi pronunţată de CJUE, în măsura în care hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată în prezenta cauză va confirma existenţa stării de incompatibilitate.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecăţii nu poate fi îndreptată decât prin desfiinţarea încheierii recurate, cu consecinţa reluării judecării cauzei în faţa instanţei de fond.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.