Proportionate reduction of expert fees and stamp duty in partially admitted tax re-trial and exclusion of fiscal authority bad faith liability

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, pronunţarea unei hotărâri prin care să se anuleze Decizia nr. 5/19.05.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la organele fiscale sub nr. x/15.04.2015 şi pe cale de consecinţă, anularea Adresei referitoare la modificarea adusă Deciziei de impunere nr. x/2010 ca urmare a deciziei civile nr. 2899/2014 şi a încheierii civile pronunţate de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. x/2012.

Prin sentinţa civilă nr. 285/27.10.2015, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

Prin decizia civilă nr. 1929/14.05.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 285 din 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 325 din 13 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş,.

S-a anulat în parte Decizia nr. 5/19.05.2015 şi adresa nr. x/10.03.2015, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - AJFP Timiş, pentru suma de 2243 RON.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată parţiale către reclamant, în cuantum de 300 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu expert.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cadrul recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 451(2) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. în ceea ce priveşte măsura reducerii cheltuielilor de judecată aferente taxei judiciare de timbru şi a onorariului de expert.

Ca aspecte de nelegalitate recurentul-reclamant invocă faptul că prima instanţă nu avea temei legal pentru a se reduce taxa judiciară de timbru şi onorariul expertului pe expertiza efectuată în urma rejudecării cauzei invocându-se dispoziţiile art. 451 alin. 2 C. proc. civ.

Se arată că în raport de dispoziţiile art. 451 alin. 1 C. proc. civ. instanţa putea reduce cheltuielile reprezentând plata onorariului de avocat şi nu reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul definitiv stabilit de instanţă şi achitat de către recurentul-reclamant.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Codul fiscal de către instanţa de fond care nu a sancţionat autoritatea fiscală care a greşit calculul debitului reprezentând accesorii prin impunerea greşită pentru suma totală de 2.243 RON.

Se arată că autoritatea fiscală a recunoscut eroarea de calcul prin răspunsul la obiecţiuni, iar prima instanţă nu a ţinut cont de reaua credinţă a intimatei-pârâte şi a sancţionat nelegal pe recurentul-reclamant.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 451-453 C. proc. civ. în ceea ce priveşte dispoziţia recurată având ca obiect reducerea cheltuielilor de judecată aferentă taxei judiciare de timbru şi a onorariului de expert în limita pretenţiilor admise în urma rejudecării.

În prima instanţa prin Sentinta Civila nr. 285/27.10.2015 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara in dosar nr. x/2015 s-a dispus respingerea acţiunii formulata de reclamantul A. in contradictoriu cu DGRFP Timişoara -AJFP Timiş având ca obiect anulare acte administrativ fiscale

Împotriva sentinţei civile nr. 285/27.10.2015 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în cauza Dosarului nr. x/2015 a declarat recurs reclamantul A. criticând hotărârea pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând casarea acesteia si in principal trimiterea cauzei spre rejudecare iar in subsidiar rejudecarea pe fond a cauzei si admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata.

Prin decizia civila nr. 1929/14.05.2018 ICCJ a dispus casarea cauzei si in rejudecare, trimite cauza spre rejucare, cauza fiind reinregistrata pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 22.08.2018 sub nr. x/2015* pentru rejudecarea pe fond doară cererii reclamantului vizând obligaţia de plata a accesoriilor.

Prin decizia de casare s-a reţinut ca prin decizia nr. 2899/18.06.2014 ICCJ a stabilit in mod irevocabil si cu autoritate de lucru judecat ca obligaţiile fiscal datorate de reclamant sunt de 3.255.198 RON TVA si accesorii aferente acestei sume pentru perioada calculata de organele fiscale.

De asemenea prin decizia de casare s-a reţinut in ceea ce priveşte accesoriile, "hotărârea irevocabila beneficiază de autoritate de lucru judecat referitor la faptul ca acestea sunt accesorii sumei de 3.255.198 RON TVA pentru perioada calculata de organele fiscale."

A fost încuviinţata cererea de administrare a probei cu expertiza in specialitatea fiscalitate având drept scop stabilirea cuantumului accesoriilor prin raportare la cuantumul debitului principal deja stabilit de ICCJ in litigiul anterior pentru perioada calculata de organele fiscale potrivit dispoziţiilor ICCJ respectiv pentru 2503.2006-29.03.2010 . S-au identificat de către expert erori de calcul determinate prin neluarea in calcul a zilelor libere constatând ca debitul reprezentând accesorii este de 1.444.585 RON si nu de 1.446.82 RON cum greşit s-a reţinut de organul fiscal care a condus la impunerea greşita a reclamantului cu suma de 2.243 RON, eroarea fiind de doar 0.155 % din totalul accesoriilor, motiv pentru care instanţa de fond in rejudecarea cauzei admite acţiunea doar pentru suma de 2.243 RON.

În raport de soluţia de admitere a acţiunii pentru suma de 2.243 RON prima instanţă a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ. în sensul că a redus cheltuielile de judecată reprezentând onorariu expert.

Potrivit art. 451 C. proc. civ.

(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).

Curtea constată că în raport de dispoziţiile menţionate mai sus prima instanţă avea temei legal pentru a reduce onorariul expertului judiciar la data soluţionării cauzei având în vedere soluţia de admitere care privea un cuantum redus şi o complexitate redusă a cauzei pe fond în rejudecare.

În ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru conform art. 451 C. proc. civ. aceasta a fost legal dispusă conform art. 453 alin. 2 C. proc. civ.

Astfel, art. 453 alin. 2 C. proc. civ. prevede:

"Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză acţiunea a fost admisă în parte numai pentru suma de 2243 RON reprezentând accesorii stabilite greşit de organul fiscal, această sumă rezultând din raportul de expertiză efectuat în rejudecare, în baza deciziei de casare.

În mod legal prima instanţă a făcut aplicarea art. 453 alin. 2 C. proc. civ. fiind nefondat acest aspect de nelegalitate invocat.

Este nefondat şi aspectul de nelegalitate privind încălcarea principiilor enunţate prin dispoziţiile art. 3 Codul fiscal.

În cauză nu poate fi reţinută rea credinţă din partea intimatei în ceea ce priveşte imputarea sumei reprezentând accesorii, ci un calcul greşit al acestei sume, fapt recunoscut şi prin răspunsul la obiecţiuni depuse la raportul de expertiză efectuat în rejudecare.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 325 din 13 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.