COVID-19 restriction annulment claim remanded after interest test misapplied

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.01.2021, în urma declinării de competenţă, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Sănătăţii a învestit instanţa cu acţiune având ca obiect:

- suspendarea imediată, respectiv anularea în parte a H.G. nr. 1065/2020 prin înlăturarea art. 1 din Anexa 2 în sensul eliminării sintagmei "în spaţiile publice", înlăturarea art. 1 pct. 2 şi pct. 13 din Anexa 3, înlăturarea art. 2 pct. 2 din Anexa 3, înlăturarea art. 6 pct. 1 şi pct. 2 din Anexa 3;

- interzicerea pârâtului Guvernul României să mai emită în viitor hotărâri de Guvern cu dispoziţiile anulate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 44 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei de interes.

S-a respins ca lipsită de interes acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Sănătăţii.

S-a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în ceea ce priveşte dezlegarea dată aţiunii în anulare şi, în rejudecare, respingerea excepţiei lipsei de interes cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

Sub un prim set de critici, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea instanţei de fond nu este motivată în raport de toate susţinerile reclamatului în condiţiile în care a precizat că cererea de despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 urma a fi formulată pe cale separată.

Totodată instanţa a omis a se pronunţa asupra existenţei unor cauze conexe din care rezultă vătămarea, inclusiv o amendă contravenţională.

Hotărârea instanţei de fond a fost dată şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 33 din C. proc. civ., precum şi de dispoziţiile art. 1 şi 19 din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a arătat prin acţiune că prin H.G. nr. 1065/2020 i-au fost restrânse drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv, dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică, dreptul la libera circulaţie în ţară, dreptul la viaţă intimă şi privată şi inviolabilitatea domiciliului. Aceste drepturi sunt inalienabile şi perpetue pe tot parcursul vieţii individului, astfel că interesul ocrotirii lor va rămâne tot timpul de actualitate. Având în vedere că efectele H.G. nr. 1065/2020 se produc erga omnes, deci şi asupra reclamantului, se constată că se poate adresa instanţei de contencios administrativ solicitând anularea actului administrativ şi are un interes actual pentru a promova prezenta acţiune.

De asemenea, persoana vătămată are dreptul să ceară despăgubiri prin cererea de anulare a actului administrativ, sau pe cale separată.

A invocat recurentul în acest sens jurisprudenţa reprezentată de decizia nr. 766/2011 a Curţii Constituţionale, hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza T-102/96 Gettcor Ltd împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, decizia nr. 519 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 1254 alin. (2) C. civ. şi art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. ce priveşte anularea H.G. nr. 1065/2020 şi efectele pe care le produce anularea H.G.-ului asupra actelor subsecvente, precum şi încălcarea dreptului de acces la o instanţă şi a dreptului la un proces echitabil, fiind incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate, intimaţii - pârâţi Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afacerilor Interne au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinea soluţiei primei instanţe.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat, în limitele şi pentru următoarele motive:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecară reclamantul a solicitat anularea în parte a H.G. nr. 1065/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 decembrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în sensul de a se înlătura art. 1 din Anexa 2 în sensul eliminării sintagmei "în spaţiile publice", art. 1 pct. 2 şi pct. 13 din Anexa 3, art. 2 pct. 2 din Anexa 3, art. 6 pct. 1 şi pct. 2 din Anexa 3.

Totodată, s-a solicitat să se interzică pârâtului Guvernul României să mai emită în viitor hotărâri de Guvern cu dispoziţiile anulate.

Instanţa de fond, reţinând că Hotărârea de Guvern 1065/2020 este un act normativ temporar, care prevede expres în conţinutul său durata pentru care este emis, a constatat că împlinirea termenului pentru care a fost emis actul normativ are ca efect încetarea acţiunii normei juridice, a producerii de efecte juridice, încetare care intervine ope legis, de plin drept, astfel că nu se nu se mai justifică folosul practic pe care îl urmăreşte reclamantul în susţinerea cererii de anulare, respectiv suspendare.

Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ, condiţiile generale de exercitare a acţiunii, capacitatea şi calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv şi justificarea unui interes trebuie analizate în funcţie de trăsăturile specifice ale raportului de drept public dedus judecăţii. Elementul central al regimului juridic al actului administrativ îl reprezintă legalitatea, înţeleasă ca fiind conformarea acestuia cu legile şi actele administrativ cu forţă juridică superioară, astfel că, atâta vreme cât fiinţează actul administrativ, acesta se bucură de această prezumţie relativă, fiind însă supusă controlului principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti.

Din această perspectivă, este recunoscut dreptul persoanei vătămate de a solicita anularea unui act administrativ, care, deşi şi-a atins scopul, în sensul că şi-a epuizat puterea juridică cu care a fost învestit, şi-a produs efectele, dând naştere unor raporturi juridice administrative sau civile.

Din punct de vedere al interesului, reţine însă Înalta Curte că, în privinţa actului administrativ, trebuie făcută distincţie între noţiunea de interes procesual, definită de C. proc. civ., în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune şi noţiunea de interes legitim consacrată de prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi

Noţiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ este pusă în evidenţă de prevederile referitoare la necesitatea stabilirii existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim, care se realizează pe baza probelor administrate, fiind, deci, o problemă de fond în litigiul administrativ.

In raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe nu satisface cerinţele de exigenţă privind verificarea în concret a vătămării reclamate prin raportare la noţiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind soluţionarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului, motiv pentru care va casa sentinţa instanţei de fond şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu privire la capătul de cerere vizând suspendarea actului atacat, observându-se că soluţia primei instnaţe nu a fost atacată pe calea recursului, Înalta Curte reţine că sentinţa a rămas definitivă sub aceste aspect, urmând să o caseze în parte cu trimiterea cauzei spre rejudecare doar în ceea ce priveşte cererea în anulare.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare în ceea ce priveşte acţiunea în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 44 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în ceea ce priveşte cererea în anulare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.