Maritime pilotage license renewal denied for failure to meet continuous competence requirements under regulatory interplay

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ulterior modificată, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Navală Română, prin Căpitănia Zonală Constanţa, solicitând instanţei să dispună în temeiul dispoziţiilor art. 1, alin. (1), art. 7, alin. (5), penultima teză, art. 8, alin. (1), prima teză şi art. 11, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 554/2004 modificată:

- recunoaşterea dreptului reclamantei, titulară a Autorizaţiei seria x nr. x- CT/16.02.2017, emisă de ANR pentru desfăşurarea activităţii de pilotaj al navelor maritime în Portul Constanţa, de a obţine reconfirmarea acestei autorizaţii, prin aplicarea de către pârâtă a vizei anuale pentru perioada 16.02.2019-16.02.2020;

- anularea, ca nelegal, a refuzului exprimat de pârâtă, prin unitatea din subordine Căpitănia Zonală Constanţa - prin adresa nr. x/08.02.2019, de a i se acorda viza anuală de reconfirmare a Autorizaţiei seria x nr. x-CT/16.02.2017;

- obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a originalului Autorizaţiei seria x nr. x-CT/16.02.2017, purtând viza anuală pentru perioada 16.02.2019-16.02.2020, în termen de 5 zile lucrătoare de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de admitere a prezentei acţiuni, sub sancţiunea de penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiei stabilite pe cale judiciară;

- recunoaşterea dreptului reclamantei de a efectua competenţa continuă a piloţilor maritimi angajaţi, conform dispoziţiilor art. 6, alin. (2) din Anexa nr. 1 la O.M.T. nr. 335/2018, prin refamiliarizarea acestora cu zonele de pilotaj maritim, înaintea începerii activităţii, pe orice tip de navă clasificată a fi maritimă;

- obligarea pârâtei la plata tuturor pagubelor pe care reclamanta le suferă ca urmare a refuzului nelegal de acordare a vizei anuale pentru reconfirmarea Autorizaţiei seria x nr. x-CT/16.02.2017, precum şi la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

La data de 08.05.2019, B. S.R.L. a depus la dosar cerere de intervenţie principală, solicitând instanţei admiterea cererii de intervenţie principală, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9.05.2019, instanţa a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, invocată de pârâtă, precum şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea ca nelegal a refuzului exprimat de pârâtă de a acorda reclamantei viza anuală de reconfirmare a autorizaţiei seria x/16.02.2017.

Prin încheierea de şedinţă din 06.06.2019, Curtea, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la justificarea interesului intervenientului principal de a participa la judecata care se desfăşoară între părţile iniţiale, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta B. S.R.L..

La data de 11.09.2019, B. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului autoritate publică Autoritatea Navala Română, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, respingerea acţiunii reclamantei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.09.2019, Curtea a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie accesorie, în favoarea pârâtului formulată de intervenienta societatea B. S.R.L..

I.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română - prin Căpitănia Zonală Constanţa; a anulat adresa din 8.02.2019 emisă de pârâta Autoritatea Navală Română prin unitatea subordonată Căpitănia Zonală Constanţa, prin care se exprimă refuzul de a acorda reclamantei viza anuală de reconfirmare a Autorizaţiei seria x nr. x-CT/16.02.2017; a obligat pârâta Autoritatea Navală Română prin unitatea subordonată Căpitănia Zonală Constanţa să reconfirme în favoarea reclamantei Autorizaţiei seria x nr. x-CT/16.02.2017, prin aplicarea vizei anuale pentru perioada 16.02.2019-16.02.2020; a obligat pârâta Autoritatea Navală Română prin unitatea subordonată Căpitănia Zonală Constanţa să restituie reclamantei originalul Autorizaţiei seria x nr. x-CT/16.02.2017, purtând viza anuală pentru perioada 16.02.2019-16.02.2020, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Navală Română, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a invocă art. 6 alin. (2) - Capitolul VI - Competenţa continuă - din ANEXA la Ordinul nr. 335/2018, care reglementeazăă situaţia în care un pilot maritim are activitatea întreruptă, prevedere care exista şi în vechiul ordin abrogat prin art. 6 alin. (3) ANEXA din Ordinul nr. 382/2007, precum şi art. 1 alin. (5) din ANEXA nr. 1 la Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici, din care, în opinia sa, rezultă că toţi piloţii maritimi din cadrul unei societăţii de pilotaj autorizate trebuie să aibă pregătirea profesională şi experienţa corespunzătoare care face trimitere inclusiv la competenţa continuă a oricărui pilot maritim care înregistrează are o întrerupere de activitate mai mare de 6 luni.

De asemenea, invocă recurenta prevederile art. 10 din Ordinul nr. 547/2014, care stabilesc în mod expres că un operatorul economic autorizat este obligat să respecte condiţiile în care s-a autorizat pe întreaga perioadă de valabilitate a autorizaţiei.

În raport de aceste dispoziţii, recurenta susţine că, dacă la momentul, obţinerii autorizaţiei, piloţii maritimi din cadrul societăţii A. S.R.L., îndeplineau condiţia de competenţă continuă prevăzută de actul normativ şi s-a putut acorda autorizaţia în condiţiile legii, nu acelaşi lucru s-a constatat la momentul în care societatea a solicitat viza anuală pentru perioada februarie 2019 - februarie 2019, unde piloţii maritimi nu mai efectuaseră manevre de pilotaj, deci o întrerupere a activităţii mai mare de 12 luni.

Apreciază recurenta că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile normele de drept material în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ceea ce impune casarea hotărârii judecătoreşti atacate, atunci când a reţinut că "refuzul Autorităţii Navale Române de aplicare a vizei anuale a fost exprimat cu exces de putere prin încălcarea dispoziţiilor Ordinului 547/2014 prin faptul că a realizat un melange între două acte normative cu domenii de aplicare diferite ... ", respectiv între Ordinul nr. 547/2014 şi Ordinul nr. 335/2018 în condiţiile în care pentru obţinerea autorizaţiei cele două acte normative se completează tocmai pentru că activitatea autorizată de pilotaj maritim al navelor maritime se realizează cu piloţi maritimi.

Susţine recurenta că, în mod temeinic a emis adresa nr. x/08.02.2019, motivat de prevederile art. 7 din Ordinul nr. 547/2014, dat fiind că, faţă de momentul emiterii autorizaţiei, ca de altfel şi din înscrisurile/documentele depuse cu ocazia solicitării acordării vizei anuale 2019 - 2020. A. S.R.L. a prezentat documente care nu mai erau conforme cu cele care au stat la baza eliberării autorizaţiei.

I.3.2. Intimata B. S.R.L. a declarat recursuri atât împotriva sentinţei civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019, cât şi a încheierilor din 6 iunie 2019 şi 19 septembrie 2019 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 222/CA/21.11.2019, precum şi a încheierii din data de 19.09.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, admiterea cererii de intervenţie principală în cauză, trimiterea cauzei la instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de intervenţie, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursurilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., (motivele instanţei sunt străine de natura cauzei, ori sunt contradictorii şi au fost încălcate normele de drept material), recurenta-intimată a arătat că:

- Sentinţa civilă nr. 222/CA/21.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel Constanţa nu i-a fost comunicată pentru a putea formula în termenul legal calea de atac împotriva încheierii din data de 19.09.2019. Consideră că termenul de declarare a căii de atac curge de la data comunicării Sentinţei, ceea ce presupune aplicarea disp. art. 64 alin. (3) din C. proc. civ., adică încheierea presupune comunicarea soluţiei de fond, dată de la care curge termenul de exercitare a căii de atac a recursului. În concret, instanţa de fond nu a dispus comunicarea sentinţei civile nr. 222/CA/21-11-2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ, ci numai a încheierii din data de 19.09.2019, ceea ce înseamnă că termenul de exercitare a recursului nu a început să curgă.

Instanţa supremă este chemată să soluţioneze o asemenea dezlegare a unei probleme de drept în interpretarea unitară a disp. art. 64 alin. (3) din C. proc. civ.

- Recurenta intervenientă consideră că deţine un interes născut, actual, direct, legitim pentru a interveni în litigiul ce se poartă între doi terţi deoarece societatea reclamantă desfăşoară activitate de concurenţă neloială în dauna intervenientei.

Mai arată că a formulat cererea separată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi are un interes direct de a interveni pentru a se dispune anularea autorizaţiei în baza căreia reclamanta originară din prezenta cauză formulează cererea pentru că aceasta a fost obţinută prin fraudă, prin captarea dolosivă a personalului propriu firmei interveniente.

Arată recurenta că nu există nicio dispoziţie legală pentru a impune soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 în mod definitiv prin paralizarea acţiunii paralele, prescripţia extinctivă nefiind de ordine publică, ci numai de ordine privată, iar instanţa de judecată nu poate invoca din oficiu prescripţia extinctivă, ci exclusiv la cererea părţii prin întâmpinare.

Aşadar, considerentele instanţei de judecată de a reţine o pretinsă paralizare a celeilalte cauze similare, dar strâns legate de obiectul dedus judecăţii nu pot fi reţinute în lipsa invocării în termen de către partea interesată, în conf. cu disp. art. 2512- 2516 din C. civ.

Mai mult, prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, ceea ce nu s-a întâmplat în speţa dedusă judecăţii.

- Cu privire la interesul de a interveni în litigiul ce se poartă între alte părţi, recurenta arată că recunoaşterea dreptului dedus judecăţii intimatei reclamante ar presupune în accepţiunea recurentei interveniente raportat la disp. instanţei de judecată din dosarul nr. x/2017 un mod de acces fraudulos pe piaţa relevantă a pilotajului de nave maritime prin mijloace dolosive în condiţii discriminatorii.

Condiţia interesului propriu, legitim, personal, actual este justificată de existenţa pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, a dosarului nr. x/2014 ce are ca obiect acţiune în anulare având ca pârât Ministerul Transporturilor pentru temeiul de drept ce formează obiectul acţiunii, Ordinul nr. 547/2014. În urma casării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, litigiul se reia, iar în măsura admiterii cererii reclamanta A. S.R.L., alături de asociatul unic/administratorul acestei societăţi, numitul C. nu mai poate obţine un titlu pentru pretenţiile deduse judecăţii ce ar putea fi eventual executate cu toate că temeiul de drept invocat ar fi anulat, iar acţiunea judiciară ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 a fost semnată de fiica acestuia, numita D., asociat semnificativ, administrator al recurentei interveniente.

A. S.R.L. este un concurent neloial prin faptul că asociatul/administratorul acestei firme este asociat ocult al recurentei fiind pe rol dosarul nr. x/2015 la Tribunalul Constanţa având ca obiect retragerea/excluderea chiar a asociatului/administratorului firmei intimate reclamante.

Frauda în ceea ce priveşte fondurile/bunurile specializate, personalul autorizat necesare desfăşurării activităţii de pilotajul navelor maritime este demonstrată cu un raport de expertiză judiciară administrat şi omologat de instanţa de judecată, tot aşa cum prin constatare tehnico-ştiinţifică s-au demonstrat falsurile realizate pentru a transfera fraudulos activitatea firmei recurente interveniente către intimata - reclamantă.

Mai mult, prin soluţia judiciară definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Constanţa, Curtea de Apel Constanţa s-a decis concedierea disciplinară a fostului salariat C. de la societatea intervenientă, precum şi anularea actului adiţional la contractul de muncă prin care asociatul unic/administratorul firmei A. S.R.L. îşi aroga calitatea de director general al B. S.R.L..

Recurenta solicită suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2014 aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, potrivit prev. art. 413 alin. (1) din C. proc. civ.

Între părţi s-a derulat şi litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ, prin care intimata reclamantă a solicitat anularea judiciară a contractului încheiat de intervenientă cu autoritatea portuară, litigiu finalizat printr-o sentinţă de respingere a cererii, ce este definitivă şi unde corelativ instanţa a statuat că intimata reclamantă ar deţine un interes în formularea cererii pe considerentul interesului public în raportul competiţional.

- Asociat şi administrator al firmei intimate reclamante este asociatul ocult al firmei recurente interveniente, numitul C., prin intermediul fiicei acestuia, numita D., care deţine o participare socială la firma intervenient şi a emis o procură autentică la un notar englez prin care îşi împuterniceşte autorul de a efectua demersuri împotriva firmei interveniente. Din punct de vedere concurenţial reclamanta a dobândit neautorizat şi nelegal secrete de afaceri aşa cum sunt ele definite de prev. art. 1 indice 1 lit. d), e) din Legea nr. 11/1991 privind concurenţa neloială, sens în care s-a pronunţat Decizia nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenţei, care a determinat vinovăţia numitului C., administratorul/asociatul reclamantei, căruia i-a fost anulat actul adiţional la contractul de muncă prin sentinţa definitivă dispusă în dosarul nr. x/2015, fiind în prezent pârât pentru acţiunea în regres în vederea recuperării pagubei produse în dosarul nr. x/2016 aflată pe rolul Tribunalului Constanţa.

Emiterea unei asemenea autorizaţii în mod nelegal este vătămătoare, fiind o societate autorizată similar de Autoritatea Navală Română, fiind direct interesaţi de respectarea condiţiilor în care a fost emis actul administrativ atacat.

I.4. Apărările formulate în cauză

4.1. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului formulat de recurenta Autoritatea Navală Română, casarea sentinţei civile nr. 222/CA/21.11.2019 şi, pe fond, respingerea acţiunii formulate de intimata A. S.R.L. şi obligarea acesteia S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare arată că sentinţa atacată este nelegală, toate motivele de recurs formulate de autoritatea publică fiind în măsură să atragă casarea soluţiei recurate şi respingerea cererii formulate de intimată, fiind aplicabile prev. art. 488 alin. (1) pct. 6,8 din C. proc. civ. (motivele instanţei sunt străine de natura cauzei, ori sunt contradictorii şi au fost încălcate norme de drept material).

Reluând în parte considerentele din recursul propriu, intervenienta arată că deţinătorul autorizaţiei este obligat să menţină toate condiţiile de autorizare valide pe durata existenţei autorizaţiei, tot aşa cum brevetele personalului trebuie să fie apte să conducă la prelungirea validităţii, iar piloţii de nave maritime să aibă contracte de muncă active în vederea derulării activităţii. Din moment ce autorizaţia acordă vocaţia exercitării unui serviciu este imposibil să aibă capacitatea un operator economic ce nu îndeplineşte cumulativ şi celelalte condiţii legale de autorizare - brevete valide pentru personalul specializat, reconfirmate pe nave maritime, contracte individuale de muncă în forţă şi nu suspendate ori aflate în perioada de concedii de creştere a copilului.

În Regulamentul privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi certificare a piloţilor de nave maritime, alţii decât piloţii de mare largă, sunt instituite anumite Reguli speciale pentru a continua să fie recunoscuţi apţi de serviciu în funcţia de pilot nave maritime, deţinătorii de brevete de pilot maritim care nu îndeplinesc prevederile legale ce trebuie să facă dovada îndeplinirii standardelor de competenţă pentru brevetul respectiv.

Astfel, piloţii de nave maritime angajaţi cu contracte de muncă la A. S.R.L. nu au brevete valide ce să le poată permite să efectueze manevre de specialitate, nefiind apţi de serviciu nici măcar cei 8 piloţi de nave maritime pentru Constanţa.

Prin încălcarea unor asemenea norme speciale, instituite pentru siguranţa navigaţiei este pus în pericol interesul public naţional, ce primează asupra interesului privat al A. S.R.L.

4.2. Autoritatea Navală Romană, prin întâmpinarea formulată la recursul înaintat de către intervenienta-recurentă, B., arată, referitor la admisibilitatea cererii de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei, că instanţa de fond a reţinut în mod corect că, de vreme ce, prin sentinţa civilă nr. 210/21.12.2018, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia şi a respins acţiunea formulată de societatea B. S.R.L. ca prescrisă, societatea B. S.R.L. solicită atât printr-o acţiune principală, care a fost soluţionată în primă instanţă, cât şi pe cale incidentală anularea unui act administrativ emis în favoarea unui terţ, astfel că cererea de intervenţie principală formulată în cadrul acestui litigiu este lipsită de interes.

Susţine recurenta că formularea unei cereri de intervenţie în interes propriu prin care intervenientul solicită anularea autorizaţiei ce a fost emisă de către Autoritatea Navală Română sub seria x nr. x-CT pentru titularul A. S.R.L. este inadmisibilă.

Intervenientul principal, dobândind o poziţie similară cu cea a reclamantului, se impune să dovedească atât vătămarea într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim, prin actul a cărui anulare a fost solicitată, conform art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, cât şi cerinţa parcurgerii procedurii prealabile, cerinţă de asemenea prevăzută pentru admisibilitatea oricărei acţiuni în contencios administrativ.

Prin urmare, intervenientei - recurentă B. S.R.L îi revine obligaţia legală să demonstreze că această formalitate a parcurgerii plângerii prealabile a fost îndeplinită, în caz contrar, cererea de intervenţie principală urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.

Cât priveşte aspectele invocate de către intervenienta-recurentă B. S.R.L referitoare la justificarea interesului său prin invocarea existenţei pe rolul instanţei de fond a Dosarului nr. x/2014, arată că acestea sunt străine de natura cauzei, fiind vorba de litigii ce vizează alte persoane, vizează concurenţa neloială ori sunt întemeiate pe prevederi ce vizează aspecte anterioare obţinerii autorizaţiei.

Reclamanta justifică interesul său legitim raportat doar la faptul că deţine o autorizaţie asemănătoare, fără a preciza însă în concret care este dreptul său subiectiv actual sau viitor şi previzibil care i se încalcă prin existenţa autorizaţiei atacate.

Trebuie să se dovedească de către intervenienta-recurentă B. S.R.L, vătămarea într-un interes propriu, care să demonstreze practic că prin autorizaţia respectivă i se vatămă un drept, ori autorizaţia emisă îi aduce o vătămare a interesului pentru a formula o cerere în contencios administrativ.

Neindicând un interes legitim privat, respectiv să indice efectiv un drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat faţă de care să poată pretinde o anumită conduită, nu poate invoca nici lezarea unui interes legitim public. Intervenienta-recurentă nu poate justifica un interes legitim privat doar raportat la faptul că are o bănuială că pârâta nu a îndeplinit criteriile necesare pentru obţinerea autorizaţiei.

În ceea ce priveşte aspectele referitoare la administratorul societăţii A. S.R.L., respectiv C. şi alte litigii avute cu reclamanta, acestea sunt străine cauzei şi nu au legătură cu modalitatea de obţinere a autorizaţiei.

Pentru aceleaşi considerente, în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie.

I.4.3. Intimata-reclamantă A. S.R.L., a formulat întâmpinare la recursul formulat de B. S.R.L., solicitând respingerea recursului ca nefondat, şi menţinerea în tot atât a sentinţei, cât şi a încheierii interlocutorii recurate, ca temeinice şi legale, cu obligarea recurentei-pretinse interveniente accesorii la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, se arată că instanţa de fond, în respingerea ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenţie accesorie, nu se referă la aceste chestiunile criticate de intervenientă în recurs, aspectele legate de acţiunea obiect al dosarului nr. x/2019 şi respingerea sa ca prescrisă fiind analizate în cadrul încheierii din data de 06.06.2019, nerecurate.

Susţine că nu sunt incidente disp. art. 488, alin. (1), ptc 6 şi 8 C. proc. civ., neaflându-ne, în privinţa încheierii respective, în faţa unor motive străine de natura cauzei, sau a unei încălcări a normelor de drept material citate, iar motivele de recurs dezvoltate de recurentă sunt străine de prezenta cauză, întrucât se referă la aspecte dezbătute şi soluţionate prin încheierea din data de 06.06.2019, prin care i-a fost respinsă prima cerere de intervenţie, şi anume aceea principală, în interes propriu, pe care nu a înţeles s-o atace cu recurs.

Trimiterea recurentei la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 este nerelevantă în raport cu economia prezentei cauzei, tinzând a conduce litigiul de faţă într-o zonă străină obiectului strict al acestuia, motiv pentru care solicită respingerea cererii de suspendare a judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2014, întrucât acesta nu priveşte existenţa/inexistenţa unui drept de care să depindă dezlegarea prezentei pricini.

Nerelevante sunt şi trimiterea recurentei la soluţia pronunţată în dosarul (litigiu de muncă) nr. 4011/118/2015 al Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost anulat un act adiţional la contractul individual de muncă al d-nului C., la consideraţiunile de ordin general legate de calitatea de "asociat ocult" în cadrul recurentei al reprezentantului său legal şi de calitatea d-nei D., de asociat al recurentei şi la toate aspectele de ordin concurenţial.

Cu privire la afirmaţiile privind secretul comercial, se arată că informaţiile dobândite de piloţii maritimi în procesul lor de pregătire profesională şi de brevetare nu sunt secrete, iar cadrul de dobândire a lor este, prin el însuşi, unul public.

Mai arată intimata că nu a derulat niciun moment activitatea concurenţială de pilotaj nave maritime în portul Constanţa, urmând a presta acest serviciu în condiţii de respectare a concurenţei pe piaţă, astfel cum obligă legea, iar a fost sancţionată aspru de Consiliul Concurenţei, prin Decizia nr. 51/10.08.2016, această instituie avertizând şi ulterior administraţia portuară, prin răspunsul său scris la adresa CN APM S.A. nr. x/28.07.2017 (publicat pe web-site-ul Consiliului), că are obligaţia perfectării contractelor cu toţi operatorii autorizaţi de ANR, şi că nu are voie să impună alte criterii minime în privinţa societăţilor de pilotaj, decât cele stabilite limitativ prin lege.

Prin urmare, nu poate exista un prejudiciu pe care pârâţii să-1 fi produs reclamantei, prin desfăşurarea activităţii de pilotaj, nici prin utilizarea, prin intermediul celor trei piloţi, a unui/know how sau a unor " secrete comerciale " deţinute de aceştia, dar nici prin simpla sa existenţă, a obiectului său statutar de activitate, a autorizării sale şi a semnării contractului de pilotaj cu CN AMP S.A. Constanţa.

Susţine intimata că specificul desfăşurării serviciului public de siguranţă portuară- pilotajul navelor maritime indică faptul că societăţile de pilotaj nu au clientelă, în accepţiunea comună a termenului.

I.4.4. Intimata-reclamantă A. S.R.L., a formulat întâmpinare la recursul formulat de Autoritatea Navală Română, solicitând respingerea recursului ca nefondat, şi menţinerea în tot atât a sentinţei, ca temeinică şi legală, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, se arată că în mod corect instanţa de fond a constatat existenţa dovezilor îndeplinirii de către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cerinţei stabilite de OMT nr. 335/2018 prin art. 6 alin. (2), aceasta efectuând, cu ajutorul unei nave maritime închiriate în acest scop, un număr mult mai mare de asemenea manevre în acvatoriul portuar prin care toţi piloţii angajaţi s-au putut refamiliariza cu zonele de pilotaj din Portul Constanţa, manevrele respective fiind înregistrate ca atare, prin radar şi trafic radio, de către Serviciul VTMIS Constanţa, organizat în chiar interiorul Autorităţii Navale Române, pârâta în cauză.

De asemenea, instanţa de fond a examinat prevederile legale incidente în privinţa emiterii şi menţinerii (reconfirmării, prin viza anuală) autorizaţiei de pilotaj, şi anume dispoziţiile art. 3, 5, 6, 7 din OMT nr. 547/2014, toate în coroborare cu dispoziţiile Anexei nr. 1 al acestui ordin (Criteriile de autorizare a operatorilor economici pentru a putea desfăşura pilotajul navelor maritime), în special ale art. 1 alin. (5), concluzionând că, pentru obţinerea autorizaţiei de pilotaj, toate condiţiile legale sunt prevăzute în exclusivitate în respectivul ordin, în timp ce pârâta apreciază că, pentru acordarea reconfirmării autorizaţiei prin viză anuală, titularul de autorizaţie trebuie să dovedească menţinerea competenţei continue a piloţilor, ANR sprijinindu-şi interpretarea pe dispoziţiile art. 7 din ordin.

În mod judicios instanţa de fond a apreciat că în cuprinsul OMT nr. 547/2014 nu se face vorbire de alte condiţii pe care agentul economic deja autorizat pentru pilotaj ar trebui să le îndeplinească, raportat la forţa sa de muncă - piloţii maritimi angajaţi, cu atât mai puţin la "competenţa continuă " a piloţilor.

Acest ultim aspect este prevăzut de OMT nr. 335/2018 la Cap. VI (Competenţa continuă), ca o cerinţă pentru prelungirea valabilităţii brevetului de pilot. Îndeplinirea cerinţei competenţei continue nu poate constitui în mod valabil, legal, o nouă cerinţă raportat la valabilitatea/reconfirmarea autorizaţiei de pilotaj.

Toate condiţiile pe care intimata-reclamantă trebuia să le îndeplinească în momentul obţinerii autorizaţiei au fost respectate şi la data emiterii acestui act (2017) şi la data aplicării pentru viza anuală pentru perioada 2018-2019 (fapt confirmat prin procesele-verbale de control nr. x/18.01.2018, respectiv nr. x/17.07.2018, emise de ANR), dar şi la data aplicării pentru viza pentru perioada 2019-2020 (obiect al refuzului nelegal din partea ANR).

Pregătirea profesională înseamnă deţinerea brevetului de pilot maritim, conform OMT nr. 335/2018, art. 3.

Or, la data aplicării pentru viza anuală aferentă perioadei 2019-2010 (10.01.2019), toţi piloţii maritimi ai intimatei-reclamante A. S.R.L., angajaţi cu contracte individuale de muncă permanente, erau brevetaţi şi cu brevetele în plină perioadă de valabilitate, situaţie existentă şi la momentul obţinerii autorizaţiei de pilotaj (16.02. 2017) şi care nu a suferit vreo modificare, raportat la ceea ce se afla la dosarul de autorizare depus la ANR.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Soluţionarea cererii de suspendare a prezentei cauze

Prin încheierea de dezbateri din data de 5.04.2022, recurenta-intimată a arătat că renunţă la cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2014, având în vedere soluţionarea definitivă a acestuia, instanţa luând act de această renunţare.

Analizând pe fond recursurile, Curtea constată următoarele:

II.1. Recursul formulat de pârâta Autoritatea Navală Română, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondat.

Înalta Curte reţine că, în cauză chestiunea disputată poartă asupra condiţiilor ce trebuiau îndeplinite de către intimata-reclamantă pentru acordarea vizei anuale pentru perioada începând cu februarie 2019.

În acest sens, relevante sunt prevederile art. 7 din Ordinul nr. 547/2014, care stabilesc că:

"Art. 7. - (1) Reconfirmarea autorizaţiei se face prin aplicarea vizei anuale.

(...)(3) Cererea de reconfirmare a autorizaţiei va fi însoţită de documentele care atestă eventualele modificări în raport cu documentele aflate deja la dosarul de autorizare, precum şi, după caz, de dovada prelungirii termenelor de valabilitate a contractelor de închiriere."

Sunt, de asemenea, aplicabile dispoziţiile art. 10 din Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfăşurarea activităţii conexe activităţilor de transport naval - serviciul de siguranţă pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea din porturi, între danele aceluiaşi port şi pe căile navigabile interioare, care stabilesc în mod expres că un operatorul economic autorizat este obligat să respecte condiţiile în care s-a autorizat pe întreaga perioadă de valabilitate a autorizaţiei, sens în care este prevăzut că:

"Art. 10. - Pe întreaga perioadă de valabilitate a autorizaţiei operatorii economici sunt obligaţi:

a) să îndeplinească criteriile de autorizare şi condiţiile prevăzute de prezentul ordin;

b) să respecte reglementările interne şi, după caz, cele internaţionale aplicabile activităţii pentru care au obţinut autorizaţia;

(...)d) să informeze în scris Autoritatea Navală Română cu privire la orice modificare a condiţiilor pe baza cărora a fost emisă autorizaţia, în termen de cel mult 15 zile de la producerea acestora;"

Susţinerile intimatei în sensul îndeplinirii condiţiilor de calificare a piloţilor maritimi la momentul autorizării nu se confirmă, de vreme ce este pe deplin posibil ca o condiţie îndeplinită la momentul autorizării să înceteze a fi îndeplinită pe parcursul duratei de valabilitate a autorizaţiei.

În cauză, este necontestată îndeplinirea tuturor condiţiilor legale la momentul emiterii la data de 16.02.2017 a autorizaţiei seria x nr. x/CT pentru intimata-reclamantă A. S.R.L., în temeiul art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999, prin care aceasta a fost autorizată pentru desfăşurarea activităţii de pilotaj al navelor maritime în Portul Constanţa. Însă, conform dispoziţiei mai sus citate, aceste condiţii trebuie îndeplinite nu doar la momentul autorizării, ci şi pe toată durata valabilităţii acestei autorizaţii.

În ceea ce priveşte condiţia imputată de către autoritatea recurentă a nu fi îndeplinită de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reţine a fi aplicabil, în raport de momentul acordării vizei anuale, Ordinul nr. 335/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă, care a abrogat Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 382/2007, respectiv art. 6 alin. (2), situat în Capitolul VI - Competenţa continuă - din ANEXA la acest Ordin, text potrivit căruia:

"(2) Atunci când un pilot maritim are o întrerupere de activitate mai mare de 6 luni, societatea de pilotaj autorizată va lua toate măsurile necesare pentru refamiliarizarea pilotului cu zonele de pilotaj şi se va asigura că acesta efectuează, înainte de începerea activităţii, un număr de 10 manevre pe nave maritime, asistat de un pilot maritim de cel puţin acelaşi nivel."

O prevedere similară exista şi în vechiul Ordin abrogat prin art. 6 alin. (3) ANEXA din Ordin nr. 382/2007.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia instanţei de fond în sensul că autoritatea recurentă ar fi combinat nejustificat Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfăşurarea activităţii conexe activităţilor de transport naval - serviciul de siguranţă pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea din porturi, între danele aceluiaşi port şi pe căile navigabile interioare şi Ordinul nr. 335/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă, întrucât acestea ar avea o sferă de aplicare diferită.

În acord cu autoritatea recurentă, Înalta Curte reţine că cele două acte normative se completează şi trebuie interpretate sistematic, fiind evident că, întrucât activitatea autorizată de pilotaj maritim al navelor maritime la care se referă Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfăşurarea activităţii conexe activităţilor de transport naval - serviciul de siguranţă pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea din porturi, între danele aceluiaşi port şi pe căile navigabile interioare se realizează cu piloţi maritimi, aceşti piloţi trebuie să îndeplinească condiţiile de pregătire prevăzute de Ordinul nr. 335/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă.

De altfel, art. 1 alin. (5) din ANEXA nr. 1 a Ordinul nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici, prevede că:

"Toţi piloţii trebuie să aibă pregătirea profesională, experienţa corespunzătoare si să fie apţi din punct de vedere medical, în conformitate cu legislaţia în vigoare."

De vreme ce Ordinul nr. 547/2014 nu cuprinde dispoziţii speciale cu privire la pregătirea profesională, ci doar face trimitere la o pregătire profesională în conformitate cu legislaţia în vigoare este evident că devin aplicabile dispoziţiile legale în materie de pregătire a piloţilor, respectiv Ordinul nr. 335/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi.

Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită interpretarea recurentei-reclamante în sensul că această condiţie trebuia îndeplinită doar pentru reînnoirea brevetului piloţilor maritimi, fiind evident că pregătirea piloţilor nu este o condiţie care trebuie îndeplinită doar la un anumit moment, ci una continuă, care trebuie să subziste pe întreaga durată a desfăşurării activităţii.

Or, dacă la momentul, obţinerii autorizaţiei, piloţii maritimi din cadrul societăţii A. S.R.L., îndeplineau condiţia de competenţă continuă prevăzută de actul normativ, autorizaţia fiind acordată în condiţiile legii, nu acelaşi lucru s-a constatat la momentul în care societatea a solicitat viza anuală pentru perioada începând cu februarie 2019, moment la care s-a constatat de către autoritatea recurentă că piloţii maritimi nu mai efectuaseră manevre de pilotaj, având o întrerupere a activităţii mai mare de 12 luni.

Astfel, la data solicitării vizei anuale pentru perioada 16.02.2019-15.02.2020, după analizarea documentaţiei depusă la dosar, serviciul de specialitate din cadrul Căpităniei Zonale Constanţa a constatat că din lista cu cei 10 piloţi prezentaţi de agentul economic, 9 dintre ei nu mai pot efectua manevre de pilotaj, deoarece au o întrerupere a activităţii de minimum 6 luni.

Nu pot fi reţinute ca îndeplinind condiţia impusă de art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 335/2018 manevrele la care face referire intimata-reclamantă, efectuate cu o navă închiriată şi înregistrate pe radarul portului, de vreme ce Ordinul face referire la un număr de 10 manevre pe nave maritime, asistat de un pilot maritim de cel puţin acelaşi nivel.

Prin urmare, refuzul autorităţii de eliberare a vizei anuale nu este emis cu exces de putere, ci, din contră, este consecinţa aplicării legislaţiei specifice în materie şi a constatării neîndeplinirii condiţiei de pregătire impuse de art. 6 alin. (2) din ANEXA la Ordinul nr. 335/2018.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

II.2. Recursurile declarate de recurenta-intervenientă B. S.R.L., sunt nefondate, în cauză nefiind incidente disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Conform art. 61 alin. (1) C. proc. civ.:

"oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare", iar conform alin 3 al aceluiaşi articol "intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

Astfel cum a statuat deja Înalta Curte în practica sa în această materie, nici o prevedere a legii contenciosului nu îngrădeşte dreptul terţilor de a interveni în proces şi nu induce ideea unei incompatibilităţi între normele din C. proc. civ. ce guvernează această instituţie şi specificul raporturilor de drept administrativ, între autorităţile publice şi interesele lor legitime.

Nu mai puţin însă, s-a stabilit că în analizarea condiţiilor de admisibilitate a intervenţiei voluntare, principale sau accesorii, se impune luarea în considerare atât a specificului elementelor de drept administrativ cât şi a regulilor de procedură speciale în materia contenciosului administrativ.

Aşadar, în mod corect, în aplicarea prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a reţinut că cererea de intervenţie principală nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în contencios administrativ, respectiv condiţia interesului. Intervenientul principal, dobândind o poziţie similară cu cea a reclamantei-intimate, în mod legal se impunea să dovedească, conform art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, vătămarea într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim, prin actele a căror anulare a fost solicitată.

În cauză însă recurenta-intervenientă nu a fost vătămată prin niciunul din actele a căror nulitate a fost solicitată de reclamantă, ba dimpotrivă, astfel că în mod evident existenţa vătămării impusă de chiar Legea nr. 554/2004, nu a fost îndeplinită. Prin urmare, formularea unei cereri de intervenţie în interes propriu prin care intervenientul solicită anularea autorizaţiei ce a fost emisă de către Autoritatea Navală Română sub seria x nr. x-CT pentru titularul A. S.R.L. este inadmisibilă, soluţia instanţei de fond pronunţată prin încheierea din 6.06.2019 fiind legală şi temeinică.

Corectă este şi soluţia instanţei de fond pronunţată prin încheierea de şedinţă din 19.09.2019, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei.

În acord cu dispoziţiile art. 61 alin. (3) C. proc. civ., instanţa reţine că natura juridică a cererii de intervenţie accesorie este aceea de apărare, însă terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci este necesar să justifice un interes propriu în participarea la judecata procesului respectiv.

În susţinerea cererii de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei, intervenienta B. invocă acelaşi interes pe care l-a dedus judecăţii instanţei şi odată cu analizarea admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie principală, şi anume acela că reclamanta desfăşoară în raport cu intervenienta activităţi de concurenţă neloială şi prin respingerea acţiunii, aceste activităţi ar înceta.

Or, simpla calitate de competitor pe aceeaşi piaţă de servicii nu conferă recurentei un interes în anularea autorizaţiei concurentului, restrângerea sau eliminarea concurenţei pe o piaţă neputând fi considerat un interes privat legitim.

În analiza cererii de intervenţie accesorie, chiar şi formulată într-un litigiu de contencios administrativ, ceea ce interesează este interesul personal al intervenientului de a interveni în cauza ce se desfăşoară între alte părţi, iar nu interesul legitim public, care nu este suficient pentru a justifica demararea unei proceduri judiciare de un particular, în lipsa unui interes personal, adică a posibilităţii de a pretinde o anumită conduită faţă de sine.

În acest sens, potrivit art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, "Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat".

Recurenta justifică interesul său legitim raportat doar la faptul că deţine o autorizaţie asemănătoare, fără a preciza însă în concret care este dreptul său subiectiv actual sau viitor şi previzibil care i se încalcă prin existenţa autorizaţiei atacate, simpla bănuială că pârâta nu a îndeplinit criteriile necesare pentru obţinerea autorizaţiei neputând echivala cu un interes legitim privat.

Aspectele invocate de către intervenienta-recurentă B. S.R.L referitoare la justificarea interesului său prin invocarea existenţei pe rolul instanţei de fond a dosarului nr. x/2014 sunt străine de natura cauzei, fiind vorba de litigii ce vizează alte persoane, au ca obiect concurenţa neloială ori sunt întemeiate pe prevederi ce vizează aspecte anterioare obţinerii autorizaţiei.

Străine de natura cauzei sunt şi aspectele referitoare la administratorul societăţii A. S.R.L., respectiv C. şi alte litigii avute cu reclamanta, la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost anulat un act adiţional la contractul individual de muncă al acestuia, la afirmaţiile legate de calitatea de "asociat ocult" a acestuia sau la calitatea d-nei D., de asociat al recurentei şi la toate aspectele cu privire la concurenţa neloială şi secretul comercial, acestea neavând vreo legătură cu modalitatea de obţinere a autorizaţiei sau a vizei anuale.

Faptele de concurenţă neloială invocate de către recurenta-intervenienta accesorie şi afirmaţiile legate de contractele de muncă ale angajaţilor săi, care, de altfel fac obiectul unor litigii distincte aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, nu au legătură cu obiectul prezentei cauze, în care se analizează în esenţă îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea vizei anuale de către intimata-reclamantă, cu referire specială la îndeplinirea condiţiei de pregătire continuă a piloţilor.

Pentru aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie.

II.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., va admite recursul pârâtei Autoritatea Navală Română împotriva sentinţei civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei ca nefondată şi va respinge recursurile declarate de recurenta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019 şi a încheierilor de şedinţă din 6 iunie 2019 şi 19 septembrie 2019 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română împotriva sentinţei civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

Respinge recursurile declarate de recurenta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 222/CA din 21 noiembrie 2019, a încheierii din 6 iunie 2019 şi a încheierii din data de 19 septembrie 2019 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 aprilie 2022.