Wealth Investigation Appeal Rejected; Assets Justified, Confiscation Prevented

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Ordonanţa nr. 1/12.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 (dosarul Comisiei, voi. III, f.76-82) în temeiul art. 104, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 115/1996, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Oradea a dispus admiterea în parte a sesizării formulată de către reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, privind pe persoana supusă controlului A. şi soţul acesteia B., a constatat caracterul nejustificat al dobândirii de către aceştia a sumei de 778.484,24 RON şi, în consecinţă, a hotărât trimiterea cauzei spre soluţionare Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe sub număr de dosar x/2017

Prin sentinţa nr. 144/CA/2019-P.I. din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge ca nefondată sesizarea formulată de Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Oradea împotriva persoanei cercetate A., şi soţului acesteia B., în contradictoriu cu AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, şi MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA.

Constată că este justificată partea din averea persoanei cercetate A. şi a soţului acesteia B., pentru care Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Oradea a dispus trimiterea către instanţă a cauzei spre soluţionare.

Obligă A GENŢI A NA ŢIONALĂDEINTEGRITA TE să plătească persoanei cercetate A. şi soţului acesteia B. suma de 23.860 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariile experţilor judiciari

Dispune închiderea dosarului.

Dispune publicarea prezentei sentinţe în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, în măsura rămânerii ei definitive."

Împotriva sentinţei nr. 144/CA/2019-P.I. din 10 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Agenţia Naţională de Integritate, încadrând criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii A. şi soţul acesteia B. şi Ministerul Finanţelor (anterior Ministerul Finanţelor Publice) nu au formulat întâmpinări la recursul promovat de recurenta Agenţia Naţională de Integritate, conform art. 205 C. proc. civ., intimaţii A. şi soţul acesteia B. depunând doar Concluzii Scrise pe fondul recursului. Procedura de soluţionare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 11.05.2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Recursul declarat de recurenta ANI este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte soluţia de respingere a sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Oradea.

Se invocă nelegalitatea sentinţei atacate prin care instanţa de fond a respins sesizarea Comisiei de Cercetare care privea în concret solicitarea autorităţii recurente privind constatarea unei diferenţe nejustificate între averea dobândită şi veniturile realizate de intimaţii - persoane fizice verificate în cuantum de 778.484,24 RON şi confiscarea acestei sume.

Se solicită în principal casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar casarea şi rejudecarea în sensul admiterii sesizării Comisiei şi confiscarea sumei de 778.484,24 RON.

În cadrul recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta invocă trei aspecte de nelegalitate.

Primul aspect de nelegalitate priveşte nelegalitatea în care prima instanţă a analizat perioada supusă evaluării. Se arată că în mod greşit instanţa de fond s-a raportat la întreaga perioadă de evaluare 2003-2014, fără a se raporta pe fiecare an în parte din perioada de evaluare şi luând în considerare venituri intrate în averea persoanelor cercetate ulterior efectuării cheltuielilor respective. Aceasta în ceea ce priveşte împrumuturile efectuate către S.C. C. S.R.L..

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte în special relaţia de creditare cu S.C. C. S.R.L., respectiv sumele de bani virate către această societate.

Se arată că prima instanţă a greşit în evaluare cu privire la împrumuturi, reţinând că acestea se justifică din rambursări efectuate de către această societate al altor împrumuturi, deşi aceste rambursări s-au efectuat după data acordării unui număr de împrumuturi.

Al treilea aspect de nelegalitate priveşte suma de bani primită de la D..

Se invocă nelegalitatea sentinţei atacate care a reţinut ca justificată suma de 50.000 RON împrumutată de intimata - persoană verificată de la socrul său pentru cumpărarea imobilului teren. Aceasta deoarece pentru ansamblul perioadei verificate persoana cercetată nu a făcut dovada provenienţei fondurilor băneşti care au constituit sursa restituirii împrumutului acordat de socrul acestuia în vederea achiziţionării imobilului, ţinând seama şi de veniturile realizate de persoana cercetată şi soţul acesteia, raportat la concluziile raportului de expertiză.

Se solicită reaprecierea probelor administrate de prima instanţă atât în ceea ce priveşte veniturile realizate de soţul persoanei cercetate în anii 2003-2004 cât şi în raport de retragerile de numerar din conturile persoanelor verificate care nu sunt de natură prin ele însele a justifica întreaga avere dobândită de persoana cercetată în condiţiile în care nu s-a făcut dovada provenită sumelor retrase din propriile conturi bancare.

Se solicită admiterea recursului în sensul solicitat.

La dosar intimaţii persoane verificate au formulat concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În termenul de amânare a pronunţării au depus la dosar completare la concluziile scrise.

Analizând recursul declarat în raport de aspectul de nelegalitate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 şi în acord cu jurisprudenţa consolidată a instanţei supreme şi a Curţii Constituţionale avându-se în vedere obiectul specific al cauzei şi dispoziţiile art. 44 alin. 1 din Constituţia României revizuită în sensul că "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată, caracterul licit al dobândirii se prezumă".

Soluţia pronunţată de instanţa de fond prin care a fost respinsă sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor având ca obiect confiscarea unei sume apreciate ca nejustificat dobândită este dată cu respectarea prezumţiei legale relative de licitate a dobândirii averii de către intimaţi persoane fizice. Acestea deoarece, în cauză nu s-a probat prin probe certe existenţa unei diferenţe semnificative între veniturile persoanei cercetate şi averea dobândită, iar sarcina probei, conform jurisprudenţei constate a Curţii Constituţionale revine autorităţii respectiv recurentei Agenţiei Naţionale de Integritate care a sesizat Comisia de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Curtea Constituţională a statuat, de asemenea, pronunţându-se asupra unor iniţiative de revizuire a textului art. 41 alin. (7) din Constituţia României din anul 1991, respectiv art. 44 alin. (8) din Constituţia României revizuită în anul 2003, care aveau ca finalitate eliminarea din legea fundamentală a prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii (prin Deciziile nr. 85/2006, nr. 148/2003 şi nr. 799/2011, moi sus menţionate), asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 (prin Decizia nr. 453/2008), şi asupra unor prevederi din Legea nr. 144/2007 (prin Decizia nr. 415/2010), că sunt neconstituţionale acele prevederi prin care se urmăreşte răsturnarea sarcinii probei privind caracterul licit al averii, adică în sensul că averea unei persoane este prezumată ca fiind dobândită ilicit, până la dovada contrarie făcută de titularul ei, subliniindu-se că securitatea juridică a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce alcătuiesc averea unei persoane este indisolubil legată de prezumţia dobândirii licite a averii şi că de aceea înlăturarea acestei prezumţii are semnificaţia suprimării unei garanţii constituţionale a dreptului de proprietate.

Primul aspect de nelegalitate invocat în cadrul recursului este nefondat, în cauză evaluarea primei instanţe fiind completă. Atât pentru întreaga perioadă verificată 2003-2004 cât şi pentru fiecare categorie de venituri apreciată ca nejustificată.

Acesta deoarece prima instanţă a analizat şi verificat condiţiile diferite ale raporturilor de expertiză efectuate în cauză în faţa Comisiei şi cel depus în instanţă, experti ce au verificat modul de constituire a fiecărui element patrimonial.

Motivat judecătorul de fond şi-a însuşit concluziile ultimului raport şi a respins motivat concluziile primului raport, în concluzie fiind reţinut corect faptul că nu este o diferenţă nejustificată în sensul Legii nr. 176/2010 pentru a fi confiscată de către instanţa de judecată şi în consecinţă sesizarea a fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare.

În fapt, judecătorul fondului procedează la această evaluare globală (la finele lui 2014) pentru a lămuri relevanţa diferenţei dintre concluziile adoptate de către expertul desemnat de instanţă şi cel numit de ANI referitor la existenţa sau nu a unei datorii a societăţii C. S.R.L. la data de 31.12.2014. în egală măsură instanţa stabileşte în acest fel şi raportul final dintre totalul sumelor creditate de-a lungul anilor în favoarea persoanei juridice şi totalul sumelor restituite de societate în contul creditărilor anterioare.

Acest mod de a proceda nu înseamnă însă că nu s-a realizat şi observarea analitică a evoluţiei etapizate a succesiunii dintre multiplele creditări şi restituiri corelative, aspect pe care instanţa 1-a avut în vedere, aşa cum rezultă din multiplele trimiteri la documentaţiile ce au stat la baza lucrărilor experţilor.

Al doilea aspect de nelegalitate privind relaţia de creditare cu S.C. C. S.R.L. este nefondat.

Este de necontestat relaţia specifică de creditare a acestei societăţi în cadrul căreia are calitatea de asociat soţul persoanei verificate.

Din actele depuse la dosar şi din ambele rapoarte de expertiză rezultă succesiunea de creditări şi restituiri din care suma nouă aferentă perioadei 2006-2014 şi care reprezintă un plus de patrimoniu este de 181.029.48 RON.

Dar această sumă reprezentând contribuţia intimaţilor la activitatea societăţii dar care nu este nejustificată în sensul propus de recurentă.

Acesta deoarece autoritatea nu a realizat o corelaţie între sumele care revin în patrimoniu prin restituirea creditărilor şi cele depuse ulterior în contul bancar.

Din probele testimoniale şi înscrisurile de la dosar rezulta faptul că persoana cercetată împreună cu soţul au susţinut financiar, începând cu anul 2006, C. S.R.L. în funcţie de necesităţile impuse de dinamica concretă a operaţiunilor comerciale desfăşurate de această entitate juridică al cărei asociat este B..

Documentar, raportul de expertiză contabilă efectuat în faţa Comisiei, pe care îl invocă recurenta în argumentarea căii de atac, creionează în fapt un tablou al evoluţiei activităţii de creditare, ajungând la concluzia că suma totală (sumă nouă, acumulată din venituri) cu care E. au creditat în perioada 2006-2014 societatea este în cuantum de 181.029,48 RON .

Analiza coroborată a tuturor probelor administrate în cauza şi observarea detaliată a istoricului creditărilor, conduce la următoarele concluzii relevante:

- C. S.R.L. a fost creditată de către B. în calitate de asociat în perioada 2006 - 2014, inclusiv cu aportul veniturilor soţiei, persoana cercetată. Persoana juridică a mai beneficiat de aport de creditare şi din partea celuilalt asociat (martorul F.). Totalul sumelor cu care E. au contribuit la desfăşurarea activităţii societăţii prin creditare însumează 181.029,48 RON.

Suma de 840.674,96 RON reprezentând total creditări, constituie în fapt rulajul activităţii de creditare, ceea ce înseamnă ca această sumă reprezintă totalul creditărilor efectuate către societate, fără a fi avute în vedere şi restituirile de creditare.

- Prin evidenţierea şi analiza restituirilor de creditare, rezultă că cea mai marc parte a sumei creditate s-a şi întors în patrimoniul asociatului, etapizat pe parcursul anilor, în raport de sumele cu care a fost creditată firma, în funcţie şi pe măsura existenţei disponibilului în conturile societăţii.

- Din ansamblul probelor rezultă faptul că E. au utilizat un cont de depozit preponderent pentru păstrarea activelor de natura financiară dobândite din venituri, cont pentru care aveau negociată o dobândă care le profita. în acesta, pentru obţinerea unor sume cât mai mari din dobânzi, erau depozitate periodic sumele în numerar.

- Evoluţia depunerilor în numerar este necesar a fi privită în corelaţie cu activitatea de restituire a creditărilor realizate către C. S.R.L., activitate de restituire care a generat sume care au fost periodic depuse în contul care furniza avantaje, preponderent utilizat. în aceeaşi măsură, retragerile de numerar din conturile personale au fost direcţionale în cea mai mare măsură către activitatea de creditare a societăţii comerciale, în funcţie de necesitate. Această stare de fapt rezulta din înscrisuri, expertiza din faţa instanţei, declaraţiile persoanei cercetate, a soţului acesteia, precum şi a celuilalt asociat (F.). Mai mult, o analiză paralelă a retragerilor şi depunerilor de numerar din conturile personale cu evoluţia activităţii de creditare şi rambursare, susţine punctul de vedere expus de persoana cercetată.

În măsura în care se au în vedere sumele noi/nou creditate identificate în cursul fiecărui an şi veniturile realizate, se poate observa că împrumuturile sunt acoperite în fapt prin soldul pozitiv dintre veniturile obţinute de E. şi cheltuielile suplimentare creditării. Exemplificând, în perioada 2003-2006, aceştia au realizat venituri doar din salarii în cuantum de peste 80.000 RON. Suma nouă identificată ca fiind creditată, prin raportul dintre împrumuturi şi restituiri este de 27.517 RON la finele lui 2006, despre care nu se poate susţine că nu ar putea avea justificare prin veniturile anterioare, luând în considerare inclusiv cheltuielile identificabile. Creditările totale în 2006 au fost în valoare de 48.380 Iei iar restituirile în valoare de 46.097 RON, păstrând o alternanţă uşor observabilă de-a lungul anului. Această succesiune continuă şi în anii următori, rezultând că sumele nou creditate sunt justificabile prin veniturile realizate.

Raportul de expertiză, pe care îl evoca recurenta, arată în considerente, când evaluează succesiunea creditărilor şi restituirilor, faptul că "la total valoare avere dobândită înţelegem să luăm în calcul ca necesar de justificat doar sumele nou creditate de-a lungul perioadei, pornind de la premisa că sumele restituite pot constitui o sursă pentru creditări ulterioare ale societăţi (pg. 18 alin. ultim şi pg. 21 din Raportul de expertiză întocmit în faţa Comisiei, la 19.09.2017).

Al treilea aspect de nelegalitate invocat privind suma împrumutată de socrul persoanei cercetate este nefondat.

În cauză nu este contestat caracterul de împrumut al contractului încheiat de socrul persoanei verificate pentru dobândirea unui teren, fiind justificată sursa finanţării achiziţiei. Iar din probele administrate declaraţiile de martori rezultă faptul că persoana cercetată şi soţul acestuia au restituit împrumutul în rate din surse proprii.

În mod greşit recurenta nu a luat în considerare în evaluarea iniţială a împrumutului acordat, iar ulterior a inclus în cadrul activului şi ratele achitate pentru restituirea împrumutului, considerându-le în mod nejustificat ca fiind creanţe care sporesc averea dobândită.

În această sumă împrumutată de 50.000 RON care a fost restituită în rate este justificată, iar din actele analizate de experţi nu rezultă că persoanele verificate nu deţineau fonduri pentru restituirea fiecărei rate din împrumut.

În mod corect prima instanţă a constatat că în cauză nu a fost probată ca certă o diferenţă nejustificată între veniturile realizate şi averea dobândită diferenţă care poate fi apreciată ca ilicită şi supusă confiscării în baza Legii nr. 176/2010, în cuantum de 778.484,24 RON.

În consecinţă soluţia de respingere a sesizării Comisiei este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 144/CA/2019-P.I. din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat,

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 aprilie 2022.