Compelled designation of interagency commission members to process mine closure guarantee restitution; legal standing of state authorities in administrative inaction

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul la data de 20.10.2017 sub nr. de dosar x/2017 pe rolul Tribunalului ALBA, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Agenţia Pentru Protecţia Mediului Alba obligarea pârâţilor la parcurgerea procedurilor tehnico administrative prealabile, cu consecinţa desemnării membrilor titulari şi supleanţi în vederea constituirii şi funcţionarii Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, în baza art. 31 Ordin 202/2013; obligarea pârâţilor la înaintarea listei cu persoanele desemnate ca membrii titulari şi supleanţi către pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, respectiv preşedintele ANRM în termen de 10 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub sancţiunea aplicării în baza art. 18 al 6 L 554/2004 a unei amenzi în cuantumul prev. De art. 24 al 3 L 554/2004; obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale prin preşedinte să emită Ordinul de numire a Comisiei, dintre membrii indicată conform petit 1-2, în termen de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancţiunea aplicării în baza art. 18 al 6 L 554/2004 a unei amenzi in cuantumul prev. de art. 24 al 3 L 554/2004; Obligarea pârâţilor la soluţionarea cererii de restituire a garanţiilor financiare în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea aplicării în baza art. 18 al 6 L 554/2004 a unei amenzi în cuantumul prev. de art. 24 al 3 L 554/2004, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 197/2018, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a admis excepţia necompetenţei materiale şi, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal cererea a fost înregistrata la data de 28.02.2018.

Ca urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă, la dosar s-a ataşat dosar nr. x/2018.

La termenul din data de 24.04.2018 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Economiei, Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba, având în vedere faptul ca potrivit art. 31 alin. (2) din Ordinul nr. 202/2881/2348 Comisia este compusă din reprezentanţi ai ANRM, ME, APM sau, după caz, ai MMSC, ai ANAR şi ai GNM.

De asemenea în baza art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004 potrivit căruia în cazul în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) nu este obligatorie plângerea prealabilă, a fost respinsă şi excepţia inadmisibilităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 93/2018 pronunţată în data de 14 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulata de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba, a obligat pârâţii la parcurgerea procedurilor tehnico-administrative prealabile cu consecinţa desemnării membrilor titulari şi supleanţi în vederea constituirii şi funcţionării Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere în baza art. 31 din Ordin 202/2013, a obligat pârâtele la înaintarea listei cu persoanele desemnate ca membrii supleanţi către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a obligat Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale prin preşedinte sa emită ordinul de numirea a comisiei in termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, a respins restul capetelor de cerere ca neîntemeiate şi a obligat paratele la plata către reclamanta a sumei de 2400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând in onorariu avocat si taxa de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţa nr. 93/2018 pronunţată la 14 mai 2018 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs principal pârâţii Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi recurs incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond în principal admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în contradictoriu cu ministerul, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei, respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă, prematur introdusă, respectiv formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca netemeinice.

După expunerea pe larg a istoricului speţei, recurenta - pârâtă menţionează următoarele aspecte în susţinerea căii de atac promovate:

- instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile în analiza excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004;

- judecătorul fondului deşi a respins excepţia inadmisibilităţii a omis să se pronunţe asupra prematurităţii acţiunii invocată pe cale de întâmpinare, având în vedere că reclamantul nu a formulat nici o solicitare instituţiei pârâte;

- pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât din cuprinsul Ordinului nr. 202/2013 nu rezultă că Ministerul are obligaţia de a numi un reprezentant în comisie, această sarcină revenind preşedintelui ANRM;

- pe fondul cauzei în mod greşit a fost obligat instituţia pârâtă în aceeaşi măsură ca şi pe celelalte pârâte atât la parcurgerea procedurii prealabile tehnico-administrative, la desemnarea membrilor supleanţi, cât şi la plata cheltuielilor de judecată.

Sub acest aspect precizează că singura obligaţie care îi revine este aceea de a desemna un membru în Comisia de recepţie, dar din probatoriul administrat nu rezultă că reclamanta a formulat vreo solicitare la care pârâtul să nu fi răspuns.

De asemenea, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată precizează că nu are o culpă în demararea acţiunii deduse judecăţii, iar obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată alături de celelalte pârâte este nefondată.

Prin motivele de recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului solicită admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinţei recurate şi, reţinând cauza spre rejudecare, să se admită excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi să se respingă cererea de chemare în judecată, în ceea ce o priveşte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în cazul în care se va trece peste această excepţie, să se admită excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi să se respingă acţiunea ca inadmisibilă. În drept a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Susţine că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material prevăzute de Ordinul nr. 202/2881/2348 considerând că are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât agenţia judeţeană pentru protecţia mediului face parte din Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizarea postînchidere, prevăzută din dispoziţiile art. 31 - art. 33 din Instrucţiunile nr. 202/2013. Din documentele dosarului rezultă că notele de constatare au fost emise de APM Alba, prin urmare din comisie face parte un representant al acestei instituţii şi nu din ANPM.

Prin hotărârea recurată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sanţiunea nulităţii, întrucât prin încheierea de şedinţă din data de 24 aprilie 2018 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, desi intimatul nu a solicitat instituţiei pârâte restituirea garanţiilor financiare constituite pentru permisele de exploatare.

Prin recurs incident formulat, reclamanta S.C. A. S.R.L. invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţine că soluţia pronunţată de către instanţa de fond este parţial temeinică şi legală, întrucât instanţa de fond nu a admis în tot cererea sa de chemare în judecată.

Referitor la lista persoanelor desemnate membri titulari/supleanţi, a fost respinsă cererea sa de obligare a pârâtelor de a înaintarea către ANRM a listei cu persoane desemnate ca membrii titulari, fiind menţionat în dispozitiv doar obligaţia doar cu referire la membrii supleanţi.

Formularea recursului de către Ministerul Economiei are drept scop nu exercitarea unui drept procesual, ci întârzierea soluţionării cererilor formulate şi amânarea începerii activităţii Comisiei de recepţie finală. Mai mult, pârâtul putea întreprinde demersuri pentru a lăsa fără obiect acţiunea reclamantei prin desemnarea membrilor titulari şi supleanţi, transmiterea listei cu persoane astfel desemnate către ANRP, iar mai apoi prin emiterea Ordinului de numire a Comisiei de recepţie finală.

Susţine că se impune acordarea unui termen de 10 de zile faţă de atitudinea Ministerului Economiei, iar soluţia instanţei de acordare a unui termen de 30 de zile nu este motivată sau justificată sub acest aspect al majorării termenul solicitat de reclamantă.

Apreciază că termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererilor de restituire de la rămânerea definitivă este o soluţie nelegală, întrucât comisia trebuia constituită cu mult înainte de cererea reclamantei.

Comisia este un organism colegial numit prin Ordinul preşedintelului ANRP şi reprezintă prin membrii săi interesele fiecărui pârât.

4. Apărări formulate în cauză

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursurilor principale ca nefondate şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursurilor formulate de Ministerul Economiei şi Ministerul Mediului ca nefondate şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea acestora la parcurgerea procedurilor tehnico administrative cu privire la desemnarea membrilor în vedere constituirii comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere .

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursurile formulate vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Economiei, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Agenţia Pentru Protecţia Mediului Alba la soluţionarea cererii de restituire a garanţiilor financiare în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii la desemnarea membrilor titulari şi supleanţi în vederea constituirii şi funcţionarii Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, în baza art. 31 Ordin 202/2013, sub sancţiunea aplicării în baza art. 18 al 6 L 554/2004 a unei amenzi în cuantumul şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Din dosarele cauzei rezultă că reclamanta S.C. A. S.R.L a obţinut de la pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.), permise de exploatarea zăcământului de nisip şi pietriş din mai multe perimetre, pentru care a constituit garanţia de refacere a mediului în cuantum total de 46,265,5 RON.

După finalizarea lucrărilor, refacerea terenurilor afectate de excavaţii si aducerea lor la categoria de folosinţa iniţiala, aspect ce a rezultat din notele de constatare nr. x/2017, y/2017 şi 1289/2017, întocmite de către reprezentanţii APM Alba şi ANRM, reclamanta a solicitat restituirea garanţiilor financiare constituite pârâtei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

Reclamanta a solicitat pârâtei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale să convoace Comisia, dar această instituţie prin adresele nr. x/18.01.2018 şi nr. y/22.02.2018 a comunicat că Ministerul Ecomimiei nu a nominalizat o persoană care să facă parte din Comisia pentru recepţia finală a execuţiei lucrărilor, acesta nu a desemnat persoana.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea, obligând pârâtele să parcurgă procedura prealabilă cu consecinţa desemnării membrilor titulari şi supleanţi în vederea constituirii Comisie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs principal pârâţii Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi recurs incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Soluţia primei instanţe a fost dată cu respectarea tuturor dispoziţiilor incidente cauzei şi răspunde exigenţelor prevederilor şi jurisprudenţei CEDO, judecătorul fondului reţinând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii.

În cauză sunt incidente prevederile art. 28, alin. (3) din Legea minelor nr. 85/2003 cu modificările şi completările ulterioare "Pentru obţinerea permisului de exploatare solicitanţii sunt obligaţi la constituirea garanţiei financiare pentru refacerea mediului. ", iar potrivit art. 39, alin. (1), lit. k) din Legea minelor nr. 85/2003 Titularul licenţei/permisului are ca obligaţia execute şi să finalizeze lucrările de refacere a mediului în perimetrele afectate de activităţile miniere;

De asemenea pentru returnarea garanţiei de refacere a mediului titularul licenţei/permisului de concesiune pentru exploatare trebuie să facă o solicitare în conformitate cu prevederile stabilite la Cap. IV, art. 31 alin. (1) şi alin. (2) din Instrucţiunile la Ordinul nr. 202/2881/2348.

Conform art. 30 şi 31 din Ordinul nr. 202/2881/2348 "în vederea returnării garanţiei financiare pentru refacerea mediului, titularul permisului sau licenţei va solicita în scris autorităţilor competente convocarea Comisiei. (2) La solicitarea convocării Comisiei, titularul licenţei sau permisului va depune la compartimentul de inspecţie teritorială şi APM raportul de execuţie al lucrărilor de închidere, ecologizare şi/sau monitorizare postînchidere executate, însoţit de cartea tehnică a construcţiei. (3) Comisia verifică în teren, în termen de 30 de zile calendaristice de la data solicitării şi depunerii documentaţiei complete de către titular, modul de execuţie al lucrărilor. (4) Pot face obiectul solicitării de returnare a garanţiei financiare pentru refacerea mediului numai lucrările prevăzute în devizul general, executate integral, conform obiectului din deviz, care au fost recepţionate conform art. 40 alin. (2)" şi "În scopul efectuării recepţiei finale a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare şi monitorizare postînchidere prevăzute în planul de refacere a mediului, planul de gestionare a deşeurilor extractive şi proiectul tehnic de refacere a mediului se constituie Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere (Comisia). (2) Comisia este compusă din reprezentanţi ai ANRM, ME, APM sau, după caz, ai MMSC, ai ANAR şi ai GNM. (3) Comisia este numită prin ordin al preşedintelui ANRM şi este condusă de un preşedinte. (4) Deciziile în cadrul Comisiei se aprobă cu votul a două treimi din membrii Comisiei."

a) În ceea ce priveşte recursurile declarate de pârâţii Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Înalta Curte le va respinge ca nefondate conform următoarelor considerente.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenţii-pârâţi cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea vizează faptul că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile în analiza excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, că a omis să se pronunţe asupra prematurităţii acţiunii invocată şi nu a observat că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Pe fondul cauzei s-a susţinut că, în mod greşit au fost obligaţi la parcurgerea procedurii prealabile tehnico-administrative, la desemnarea membrilor supleanţi, cât şi la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În cauză nu se poate reţine incidenţa acestui text de lege, judecătorul fondului respectând toate regulile de procedură, respectiv a semnat minuta, a respectat dreptul la apărare, principiul oralităţii, contradictorialităţii, al nemijlocirii şi al publicităţii şedinţelor de judecată şi a aplicat corect textele de lege incidente.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

În cauza reclamanta a solicitat convocarea comisiei, a anexat raportul prin care a dovedit că şi-a îndeplinit obligaţiile, dar Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere nu s-a întrunit din motiv imputabile pârâţilor.

Instanţa de recurs constată că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a respins excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi prin motivare, implicit, a răspuns şi asupra excepţiei prematurităţii acţiunii, întrucât reclamanta nu a contestat un act administrativ, astfel că nu avea obligaţia să îndeplinească procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 şi, în acest context acţiunea nu este prematur formulată şi nici inadmisibilă.

Nu este fondată nici susţinerea că instituţiile recurente pârâte nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât potrivit art. 31 din Ordinul ANRM nr. 202/2881/2348/2013 ele trebuie să desemneze un reprezentant în Comisia de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului şi monitorizare postînchidere.

Curtea de apel în mod legal a reţinut incidenţa art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n): "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor" şi că "din lipsa de comunicare intre autorităţile implicate nu s-a realizat constituirea comisiei, deşi reclamanta a îndeplinit toate cerinţele legale anterioare formulării cererii, astfel încât cererea de restituire a garanţiei nu poate fi analizată".

Înalta Curte va respinge şi susţinerea recurentelor pârâte vizând faptul că în mod greşit au fost obligate la plata sumei de 2400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în solidar, întrucât nu au fost în culpă .

În cauză, criticile sunt nefondate, pârâtele sunt în culpă procesuală întrucât nu au parcurs procedurile tehnico administrative prealabile, pentru desemnarea membrilor titulari şi supleanţi în vederea constituirii şi funcţionarii Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere, în baza art. 31 Ordin 202/2013 .

Mai mult din actele dosarului rezultă cu claritate că una dintre instituţiile care nu au desemnat membru în comisie este chiar recurentul Ministerul Economiei, care putea îndeplinească această formalitate la solicitarea pârâtei A.N.P.M.

b) Cu privire la recursul incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., instanţa de control judiciar urmează să îl respingă, curtea de apel aplicând şi interpretând corect dispoziţiile de drept material.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea vizează faptul că instanţa de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, dând posibilitate pârâţilor să parcurgă procedurile într-un termen mai lung decât cel solicitat prin cererea de chemare în judecată, nu s-a aplicat nici o penalitate în cazul neîntrunirii comisiei şi a dispus comunicarea listei doar cu membrii supleanţi.

Critica vizând faptul că instanţa de fond a obligat pârâţii să indice doar lista cu membrii supleanţi nu are temei, întrucât prin sentinţa recurată s-a dispus "obligat pârâţii la parcurgerea procedurilor tehnico-administrative prealabile cu consecinţa desemnării membrilor titulari şi supleanţi în vederea constituirii şi funcţionării Comisiei de recepţie finală a execuţiei lucrărilor de închidere în baza art. 31 din Ordin 202/2013".

Susţinerea recurentei-reclamante de obligare a pârâtelor ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să efectueze toate procedurile şi să se soluţioneze cererea sa de restituire nu are temei legal.

Instanţa de recurs constată că în mod corect judecătorul fondului a obligat pârâtele să emită ordinul de numirea a comisiei în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii conform prevederilor Ordinul nr. 202/2881/2348 incidente şi că nu poate aplica o penalitate, întrucât abia după rămânerea definitivă a hotărârii şi nerespectarea ei de către instituţiile implicate vor putea fi aplicate sancţiuni, după verificarea circumstanţelor şi ansamblul atribuţiilor autorităţii respective.

Aşadar, având în vedere că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 stabilesc o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive, în mod corect a stabilit judecătorul fondului că procedură este subsecventă actualei etape judiciare, astfel că obligarea la plata unei amenzi este neîntemeiată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, pe care o va menţine.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile principale declarate pârâţii MINISTERUL ECONOMIEI, ANTREPRENORIATULUI ŞI TURISMULUI (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI şi recursul incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 93/2018 din 14 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2021.