Jurisdictional competence for challenging forest preemption certificates: civil versus administrative jurisdiction under the Forestry Code

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Jibou la data de 13.02.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta UAT Hida, prin Primar, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a certificatului nr. x/07.01.2020, emis în baza prevederilor art. 45 alin. (7)-(12) din Codul Silvic, prin care se certifică parcurgerea tuturor etapelor procedurale privind exercitarea dreptului de preemţiune în cazul ofertei de vânzare depuse de B..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 933/27.10.2021 pronunţată de Judecătoria Jibou a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Jibou şi a fost declinată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta UAT Hida, prin Primar, în favoarea Tribunalului Sălaj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 19 noiembrie 2021 sub nr. x/2020 .

Prin sentinţa civilă nr. 42/1752/2022 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sălaj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Hida prin Primar, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, în data de 02.02.2022 şi s-a dispus citarea părţilor.

La termenul din data de 16.03.2022, instanţa a invocat invocă, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 353 din 16 martie 2022, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind anularea certificatului nr. x/07.01.2020, emis de Primăria Comunei Hida, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Hida prin primar, în favoarea Judecătoriei Jibou, a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Jibou şi a suspendat din oficiu judecata prezentei cauze şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

În raport de obiectul acesteia şi înscrisurile doveditoare, Înalta Curte constată că reclamantul a chemat în judecată pe pârât solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea certificatului nr. x/07.01.2020, emis de Primăria Comunei Hida privind parcurgerea tuturor etapelor procedurale pentru exprimarea dreptului de preemţiune a ofertei de vânzare a terenului forestier în cotă de 1/2 din suprafaţa de 7,11 ha identificat cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Hida.

În speţă, se constată că, certificatul a cărui anulare se solicită, a fost emis în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (7)-(12) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic republicat, potrivit cărora "Vânzătorul are obligaţia de a-i înştiinţa în scris pe toţi preemptorii, prin executorul judecătoresc sau notarul public, despre intenţia de vânzare, arătând şi preţul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. În cazul în care coproprietarii sau vecinii fondului, alţii decât administratorul pădurilor proprietate publică a statului, nu au domiciliul ori sediul cunoscut, înştiinţarea ofertei de vânzare se înregistrează la primăria sau, după caz, primăriile în raza cărora este situat terenul şi se afişează, în aceeaşi zi, la sediul primăriei, prin grija secretarului consiliului local. Titularii dreptului de preempţiune trebuie să îşi manifeste în scris intenţia de cumpărare şi să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afişată, în termen de 30 de zile de la comunicarea ofertei de vânzare ori, după caz, de la afişarea acesteia la sediul primăriei.

În situaţia în care terenul ce urmează a fi vândut este limitrof cu fondul forestier proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, exercitarea dreptului de preempţiune al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale în termenul prevăzut la alin. (8) prevalează în raport cu dreptul de preempţiune al vecinilor.

Dacă în termenul arătat la alin. (8) niciunul dintre preemptori nu îşi manifestă intenţia de cumpărare, vânzarea terenului este liberă. În faţa notarului public dovada înştiinţării preemptorilor se face cu copie de pe comunicările făcute sau, dacă este cazul, cu certificatul eliberat de primărie, după expirarea termenului de 30 de zile în care trebuia manifestată intenţia de cumpărare. Nerespectarea de către vânzător a obligaţiei prevăzute la alin. (7) sau vânzarea terenului la un preţ mai mic ori în condiţii mai avantajoase decât cele arătate în oferta de vânzare atrage anulabilitatea vânzării."

În urma analizei dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic referitoare la exercitarea dreptului de preempţiune privind vânzarea terenurilor forestiere, se constată că aceasta nu cuprinde nicio normă de trimitere la Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ci, dimpotrivă, la alin. (12) al art. 45 se prevede că "dispoziţiile prezentului articol privitoare la exercitarea dreptului de preempţiune se completează cu prevederile de drept comun".

Prin urmare, Înalta Curte constată că certificatul emis în conformitate cu dispoziţiile anterior menţionate, deşi este întocmit de o autoritate publică, în vederea executării legii, este un act juridic civil şi nu act administrativ nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, întrucât nu dă naştere, nu modifică sau nu stinge raporturi juridice de drept public, motiv pentru care legalitatea actului supus controlului judecătoresc urmează a fi examinată în conformitate cu dispoziţiile dreptului comun şi de o instanţă civilă şi nu de instanţa de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Jibou.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Hida prin primar, în favoarea Judecătoriei Jibou.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.