Policyholder entitled to full premium refund after insurer’s bankruptcy; Fund’s refusal annulled and restitution ordered

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţian a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.01.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor, B., C., D., Autoritatea de Supraveghere Financiară Bucureşti, Directorul General al A.S.F., E., F., G. admiterea recursului, casarea decizia Fondului de Garantare a Asiguraţilor, să oblige părţile să plătească cei 2750 de RON conform situaţiei anexate.

În motivare, reclamanta a arătat că a plătit banii pentru asigurările de viaţă la H. Dolj. Prin cererea de plată, înregistrată la FGA a solicitat răscumpărarea, ca urmare a denunţării poliţei- tezaur x.

Reclamanta a arătat că cererea de asigurare de viaţă a fost încheiată la data de 14.02. 2014 şi în cererea de asigurat, cât şi în contractul de asigurare şi în poliţa de asigurare nu a fost prevăzut nimic despre insolvenţă.

Reclamanta a arătat că a plătit rata de 125 de RON pe lună, conform situaţiei anexate din 14.02.2014 până la 02.02.2016.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2097 din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, s-a anulat Decizia nr. 11691/28.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a fost obligat pârâtul la emiterea unei decizii prin care să admită cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 2.750 RON.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2097 din data de 25 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal în dosarul nr. x/2019, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs solicitând admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea contestaţiei formulată de intimata-reclamantă ca neîntemeiată.

Consideră recurentul că, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1635 C. civ. dat fiind faptul că ceea ce s-a prestat nu a fost în temeiul unei cauze viitoare, instanţa de fond făcând o mare confuzie între cauză viitoare şi eveniment viitor asigurat.

În opinia recurentului, dacă s-ar aplica logica instanţei de fond ar însemna că în toate contractele de asigurare dacă nu se va produce evenimentul asigurat, asigurătorul să fie obligat la restituirea primelor de asigurare încasate.

Susţine recurentul că s-a constatat că reclamantul a solicitat restituirea integrală a primelor plătite pentru asigurarea de bază, însă până la data răscumpărării/denunţării asigurătorul a suportat riscul de deces din orice cauză (asigurarea de bază), riscurile suplimentare, precum şi cheltuielile de achiziţie, de administare, taxe legale către CSA/ASF, etc.

Astfel, asiguratul a achitat primele de asigurare pe o perioadă de 2 ani, iar potrivit condiţiilor de asigurare - CONDIŢII DE ASIGURARE ASIGURAREA MIXTĂ DE VIAŢĂ - TEZAUR, în caz de reziliere/incetare contract - Cap. 13 "art. 13.1 Contractantul are dreptul de a solicita rezilierea contractului de asigurare, oricând pe perioada derulării acestuia. Data de la care se consideră reziliat contractul este data la care a fost înregistrată la sediul Administraţiei Centrale a Asigurătorului notificarea de reziliere semnată de Contractant.".

Astfel, precizează recurentul că aşa cum a arătat atât prin Decizia contestată cât şi prin întâmpinare suma de răscumpărare a fost calculată pentru asigurarea de bază conform condiţiilor de asigurare. Intimata-reclamantă a solicitat restituirea integrală a sumelor plătite pentru asigurarea de bază, însă, până la data răscumpărării/denuţării asigurătorul a suportat riscul de deces din orice cauză (asigurarea de baza), riscul suplimentar, precum si cheltuieli de achiziţie, cheltuieli de administrare, taxe legale către CSA/ASF, etc.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, prin decizia contestată, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de intimata-reclamantă.

Pentru a respinge cererea intimatei-reclamante, recurentul a arătat că a aplicat dispoziţiile condiţiilor de asigurare care produceau efecte între părţi, respectiv dispoziţiile din Cap. 1, 1.37 şi art. 13 alin. (1) din Cap. 13.

În ceea ce priveşte fondul recursului, instanţa de control judiciar observă că în mod eronat recurentul-pârât a aplicat dispoziţiile condiţiilor de asigurare care produceau efecte între părţi, respectiv dispoziţiile din Cap. 1, 1.37 şi art. 13 alin. (1) din Cap. 13.

Trebuie subliniat faptul că desi, dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Cap. 13 folosesc noţiunea de reziliere, de fapt este vorba de denunţare. Dacă rezilierea poate interveni doar în cazul unei neexecutări a unei obligaţii contractuale, denunţarea contractului reprezintă un drept potestativ al părţii în favoarea căreia este prevăzut, acesta putând fi exercitat oricând, partea fiind liberă să înceteze în mod unilateral contractul ca urmare a simplei sale manifestări de voinţă.

Aşa cum corect a observat şi instanţa de fond, dreptul de denunţare recunoscut părţii în art. 13 alin. (1) din Cap. 13 este recunoscut şi prin art. 2.209 C. civ. potrivit căruia "Denunţarea contractului de asigurare de către una dintre părţi se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de cel puţin 20 de zile calculate de la data primirii notificării de către cealaltă parte."

Fiind un mod de încetare a contractului, părţile pot prevedea o contraprestaţie sau o penalitate ca urmare a exercitării acestui drept pentru a asigura un echilibru contractul între părţi. O astfel de penalitate este prevăzută prin 1.37 din Cap. 1 în care se prevede că valoarea de răscumpărare se calculează pe baza calculelor actuariale şi nu reprezintă suma primelor de asigurare plătite de contractant. Pe de altă parte, în raport de durata minimă contractuală (3 ani), această penalitate constă şi în lipsa unui drept la restituirea unei sume de bani dacă denunţarea intervine în acest interval (potrivit anexei 1 la condiţiile generale de asigurare pentru asigurarea mixtă de viaţă).

Instanţa de fond corect a reţinut că aceste dispoziţii îşi găsesc aplicarea pentru situaţia în care asiguratul contractant denunţă în mod unilateral contractul ca urmare a propriei sale intenţii de încetare a contractului. Penalitatea suportată de către contractantul care denunţă reprezentând "preţul" dezicerii.

În cauza de faţă, contractul nu a încetat prin denunţare ca urmare a voinţei intimatei-reclamante de a nu mai continua relaţia contractuală, ci ca urmare a situaţiei obiective în care s-a aflat H., respectiv falimentul acesteia, recurentul fiind cel care se afla în imposibilitatea continuării relaţiilor contractuale.

În acest context, având în vedere că acest contract nu a putut fi dus la termen din culpa asigurătorului, cauza contractului nu s-a putut realiza, independent de realizarea sau nu o evenimentului asigurat, trebuie menţionat faptul că plata primelor de către intimata-reclamantă reprezintă o prestaţie efectuată în temeiul unei cauze viitoare care nu s-a mai înfăptuit fără ca intimata să fi împiedicat realizarea ei sau să fi cunoscut la momentul încheierii contractului că acesta nu se va putea derula în condiţii normale.

În concluzie susţinerile recurentului sunt neîntemeiate, acesta aplicând în mod greşit condiţiile de asigurare pentru o ipoteză în care acestea nu erau incidente, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 1635 alin. (2) C. civ. în temeiul cărora corect s-a reţinut că intimata-reclamantă are dreptul la restituirea prestaţiei efectuate, respectiv la plata sumei de 2.750 RON.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 2097 din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.