Conflict of interest in EU-funded procurement: proportionality requirement and proof of actual budget prejudice for expense exclusion

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin actiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în data de 12.12.2017, reclamanta A. şi Recuperare Medico-Socială pentru Copiii în Dificultate, astfel cum a fost precizată în data de 23.05.2018, a chemat în judecata pe pârâţii Ministerul Educatiei Naţionale-OIPOSDRU şi Ministerul Fondurilor Europene, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.03.2017 şi anularea Deciziei nr. x/09.06.2017 de solutionare a contestatiei.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 4053 din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis actiunea formulată de reclamanta A. şi Recuperare Medico-Socială penru Copiii în Dificultate în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice-Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Ministerul Fondurilor Europene, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.03.2017 şi Decizia nr. x/09.06.2017.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinţei recurate şi, rejudecând litigiul, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

1.3.1. Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a susţinut în esenţă, în primul rând, că hotărârea cuprinde motive conradictorii, din moment ce, în urma unei analize obiective a cauzei, a constatat existenţa unui conflict de interese, iar ulterior a considerat în mod nejustificat că situaţia de conflict de interese nu a provocat un prejudiciu.

De asemenea, a mai susţinut recurenta că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, din moment ce instanţa reţine că nu s-a încălcat principiul tratamentului egal iar la procedură s-a înscris un singur ofertant.

În al doilea rând, recurenta susţine aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2001, raportat la art. 8 lit. b) din H.G. nr. 875/2011, întrucât din analiza obiectivă a situaţiei dedusă judecăţii rezultă cu certitudine că în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat, decizia în privinţa cheltuielilor de transport ar fi fost diferită în sensul că acestea nu ar fi fost declarate neeligibile.

Din moment ce prejudiciul prevăzut de art. 8 lit. b) din H.G. nr. 875/2011 a existat în realitate, instanţa nu a aplicat corect art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care a afectat în integralitate Contractul nr. x/13.01.2012, sancţiunea era excluderea integrală a cheltuielilor aferente contractului, soluţia fiind în contradicţie cu definiţia neregularităţii, întrucât dacă se ajunge la conflict de interese nu se poate susţine că nu există un prejudiciu potenţial.

În fine, recurenta mai arată că instanţa a aplicat greşit principiul proporţionalităţii.

1.3.2. Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând în esenţă că între reclamantă şi MFE nu există un raport juridic care să justifice chemarea sa în judecată.

Pe de altă parte, tot din perspectiva art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul arată că în condiţiile în care a constatat o neregulă în forma conflictului de interese, pe cale de consecinţă instanţa ar fi trebuit să aplice şi o sancţiune, argumentele sale fiind în esenţă identice cu ale recurentului-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

2. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

3. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 23.04.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 09 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

6.1 Situaţia de fapt

Reclamanta A. si Recuperare Medico-Sociala pentru Copiii in Dificultate, s-a adresat în data de 12.12.2017 cu o cerere, precizata ulterior, în data de 23.05.2018, instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra actului administrativ, Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.03.2017 şi asupra Deciziei nr. x/09.06.2017 de solutionare a contestatiei, emise de Ministerul Educatiei Nationale-OIPOSDRU, solicitând anularea acestora, ca fiind nelegale, netemeinice şi vătămătoare.

Actele administrative contestate au fost emise în urma derulării procedurilor de verificare a modului de implementare de către reclamantă, în calitate de beneficiară a Contractului de finanţare nr. x/06.07.2010, a Proiectului "x O şansă europeană pentru copiii români", urmare a unui denunţ efectuat de un cetăţean norvegian.

În vederea implementării Proiectului, reclamanta a încheiat Acordul de parteneriat nr. 822/01.09.2010 cu 5 parteneri, printre care şi partenerul 1, B., care a organizat, în temeiul Instrucţiunii AM POSDRU nr. 26/2010, o procedura competitiva de achiziţie "servicii închiriere vehicule de transport persoane cu şofer", în cadrul căreia s-a depus o singura oferta, de către S.C. C. S.R.L., cu care s-a si încheiat contractul de servicii nr. x/13.01.2012, pentru o perioada estimata de 20 de luni si o valoare totala 311.100 RON fără TVA.

În temeiul acestui contract s-au prestat servicii de transport doar în valoare de numai 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON, deoarece intre timp se reparase microbuzul fundaţiei, astfel încât o parte a transportului s-a realizat cu acesta.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.03.2017 s-a reţinut ca reclamanta a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, prevăzut de art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 8 din H.G. nr. 875/2011, art. 111 din contractul de finanţare, întrucât contractul de servicii a fost atribuit unei societăţi (SC C. SRL) al cărei asociat majoritar (SC D.) este chiar sponsorul principal al B., sponsor care mai deţine si alte firme care se afla in raporturi cu fundaţia (ex. S.C. E. S.R.L., care este la rândul ei sponsor), fiind administrate de aceeaşi persoana F..

Prin urmare, suma de 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON a fost declarata cheltuiala neeligibila si s-a stabilit in sarcina reclamantei obligaţia de restituire.

Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, aceasta fiind respinsa prin decizia nr. x/09.06.2017.

Instanţa de fond a procedat la înlăturarea motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă, apreciind că: în raport de prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nu se impunea întocmirea unei note de constatare; nerespectarea termenelor de 10 zile si 90 de zile, prevazute de art. 21, alin. (2) si 23 din O.U.G. nr. 66/2011, pentru organizarea activitatii de verificare si pentru intocmirea procesului-verbal, nu influenteaza valabilitatea actelor de constatare, ci pot eventual atrage sanctiuni disciplinare pentru functionarii in cauza; procesul-verbal cuprinde o motivare corespunzatoare, inteligibila, aspect care rezulta din chiar faptul ca reclamanta insasi a inteles care a fost situatia de fapt considerata ca neregula de catre parate si a fost in masura sa o combata.

In ceea ce priveste fondul abaterii, instanta a retinut, având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011, că B. nu se incadra nici in ipoteza legăturilor "între structurile acţionariatului beneficiarului şi ofertanţii acestuia", căci fundatia nu are actionari, si nici in ipoteza "în care ofertantul câştigător deţine pachetul majoritar de acţiuni în două firme participante pentru acelaşi tip de achiziţie", deoarece la achiziţie a participat o singura firmă.

In schimb, fundatia se incadreaza in ipoteaza existentei unor "legaturi între membrii comisiei de evaluare şi ofertanţi", în speţă, membrii comisiei de evaluare fiind directorul executiv al fundatiei-dl. G. si responsabilul financiar-dna. H.. Ofertantul castigator C. S.R.L. este o societate care aparţine sponsorului principal al fundaţiei (de peste 10 ani), D. (care detine 90% din actiunile ofertantului), ambele administrate de dl. F.. In plus, sponsorul D. mai detine si societatea E. S.R.L., cu care fundatia a incheiat contracte. Ca atare, legatura care atrage starea de conflict de interese este cea dintre directorul executiv al fundatiei (eventual si alti membri cu functii de raspundere, precum responsabilul financiar-dna. H.) si administratorul sponsorului+ofertantului castigator+partenerilor contractuali, dl. F..

Din aceasta perspectiva, instanta a retinut ca procesul-verbal este legal, constatarile functionarilor paratelor fiind corecte.

Instanţa a admis acţiunea şi a anulat actele administrative contestate, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicabila unui conflict de interese, constatând că în acest caz, sancţionarea nu este una automata ci "în funcţie de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora.", constatând că prin art. 8 din H.G. nr. 875/2011 se întăreşte ideea ca sancţiunea deducerii nu se aplica automat in toate cazurile si ca marimea ei este lasata la aprecierea autorităţii de control, de la caz la caz, tinându-se deci seama de circumstantele fiecarei situatii de conflict de interese.

Din perspectiva efectului prejudiciabil al fondurilor europene, instanţa a reţinut că şi in ipoteza in care conflictul de interese nu ar fi existat, decizia in privinta cererilor de rambursare a cheltuielilor de transport (aceea de admitere a cererii si de rambursare efectiva) ar fi fost aceeasi, deoarece fundatia ar fi organizat o noua achizitie si ar fi incheiat contractul cu un alt operator, cheltuielile de transport fiind unele prevazute in bugetul proiectului (deci eligibile, din aceasta perspectiva).

Dealtfel, paratele nu au contestat realitatea prestării serviciilor de transport, nici realitatea plăţii preţului si nici necesitatea prestării acestor servicii şi nu a existat nicio depăşire a bugetului alocat acestor servicii, ci, dimpotrivă, a existat o economie, deoarece, desi contractul s-a încheiat pentru suma totala de 311.100 RON fara TVA, s-au prestat si plătit servicii de transport in valoare de numai 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON, deoarece intre timp se reparase microbuzul fundaţiei, astfel încât o parte a transportului s-a realizat cu acesta.

Instanţa a reţinut că o asemenea interpretare este in concordanta si cu principiul general al proporţionalităţii reglementat de art. 2, alin. (1), lit. n) si de art. 17 din OUGnr. 66/2011.

6.2 Analiza motivelor de casare

Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a susţinut că sentinţa este viciată prin prisma modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de acesta, între reclamantă şi MFE nu există un raport juridic care să justifice chemarea sa în judecată, actele administrative contestate nefiind emise de acesta.

Înalta Curte constată într-adevăr, că actele administrative nu au fost emise de MFE, însă, introducerea sa în calitate de pârât s-a făcut urmare a formulării de către reclamantă a cererii precizatoare din data de 23.05.2018, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2018, act normativ în baza căruia MFE a preluat atribuţiile pârâtului din domeniul fondurilor europene.

Urmare a introducerii în cauză, deşi legal citată, recurenta-pârâtă nu a formulat întâmpinare şi nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, până la încheierea dezbaterilor, astfel încât susţinerile recurentei sunt nefondate.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă nu a invocat vreo vătămare prin introducerea sa în cauză, în contextul în care actele administrative anulate nu au fost emise de aceasta şi nici nu a adus vreun argument contrar susţinerilor ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2018, MFE a preluat atribuţiile pârâtului din domeniul fondurilor europene.

Prin urmare, acest motiv de recurs este nefondat.

Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a susţinut în esenţă, în primul rând, că hotărârea cuprinde motive contradictorii, invocând prevederile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., arătând că, în urma unei analize obiective a cauzei, instanţa a constatat existenţa unui conflict de interese, ulterior a considerat în mod nejustificat că situaţia de conflict de interese nu a provocat un prejudiciu.

Instanţa de control judiciar constată, din analiza considerentelor instanţei de fond că, deşi judecătorul fondului a reţinut existenţa unei fapte de conflict de interese, săvârşită cu intenţie chiar, cu toate acestea a constatat că dispoziţiile legale reţinute nu prevăd automat existenţa unui prejudiciu, autoritatea cu competenţe de verificare şi control putând aprecia de la caz la caz dacă s-a produs sau s-ar fi putut produce un efect prejudiciabil fondurilor europene.

Prin urmare, nu există o contradictorialitate în argumentarea raţionamentelor în considerentele sentinţei recurate.

De asemenea, a mai susţinut recurenta că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, atunci când reţine că nu s-a încălcat principiul tratamentului egal din moment ce la procedură s-a înscris un singur ofertant.

În speţă, a fost organizată o procedura de achiziţie publică de servicii de închiriere vehicule de transport persoane cu şofer prin aplicarea prevederilor Anexei nr. 1 din Instrucţiunile AMPOSDRU, respectiv prin postarea invitaţiei pentru operatorii economici în vederea participării acestora la procedura de achiziţie competitivă cu respectarea formelor de publicitate prevăzute de Anexa nr. 1, iar autoritatea pârâtă nu a reţinut vreo neregulă privind derularea procedurii de achiziţie din perspectiva existenţei unor împrejurări de natură a bloca eventualii ofertanţi să se înscrie la procedură.

Din acest punct de vedere, împrejurarea că s-a înscris un singur ofertant nu este un argument că s-ar fi încălcat principiul tratamentului egal, atâta timp cât s-au respectat procedurile de achiziţie şi de publicitate, prin urmare şi acest motiv de recurs este nefondat.

Ambele recurente au susţinut, în dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2001, raportat la art. 8 lit. b) din H.G. nr. 875/2011, întrucât din analiza obiectivă a situaţiei dedusă judecăţii rezultă cu certitudine că în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat, decizia în privinţa cheltuielilor de transport ar fi fost diferită în sensul că acestea nu ar fi fost declarate neeligibile.

Potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) pe parcursul aplicării procedurii de achiziţie, beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese, şi anume a situaţiei în care există legături între structurile acţionariatului beneficiarului şi ofertanţii acestuia, între membrii comisiei de evaluare şi ofertanţi sau în care ofertantul câştigător deţine pachetul majoritar de acţiuni în două firme participante pentru acelaşi tip de achiziţie. (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se sancţionează cu deduceri/excluderi din cheltuielile solicitate la plată/rambursare, în funcţie de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora."

De asemenea, potrivit art. 8 din H.G. nr. 875/2011 "în cazul în care constată abateri de la prevederile art. 11 alin. (2) şi art. 14 alin. (1) din ordonanţă referitoare la conflictul de interese, deciziile autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi ale structurilor de control cu privire la nivelul sancţiunii pe care o aplică trebuie luate, pentru fiecare caz în parte, ţinând cont de următoarele elemente: a) caracterul intenţionat sau neintenţionat al abaterii, stabilit de instituţiile abilitate prin lege; b) evaluarea prejudiciului creat de situaţia de conflict de interese, în sensul reanalizării deciziei de acceptare a cererii de finanţare sau de plată/rambursare care s-ar fi luat în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat."

În speţă, aprecierea instanţei de fond pe fondul abaterii, în sensul încălcării art. 14 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011, de către B. in ipoteaza existentei unor legaturi "între membrii comisiei de evaluare şi ofertanţi", legatura care atrage starea de conflict de interese fiind cea dintre directorul executiv al fundatiei (eventual si alti membri cu functii de raspundere, precum resonsabilul financiar-dna. H.) si administratorul sponsorului+ofertantului castigator+partenerilor contractuali, dl. F., respectiv asupra corectitudinii constatarilor functionarilor paratelor, au intrat deja în puterea lucrului judecat, recurenta nedeclarând recurs, iar recurentele necontestând aceste aspecte.

În aceste condiţii Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că dispoziţiile legale incidente conferă o marjă de apreciere autorităţii cu competenţe de verificare şi control cu privire la fondurile europene, ceea ce presupune că aplicarea unor corecţii/reduceri totale sau parţiale nu se face "de plano", ci sancţiunea se analizează în funcţie de fiecare caz în parte.

Din acest punct de vedere, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa în mod corect şi cu aplicarea corectă a principiului proporţionalităţii a apreciat că, în ipoteza în care fundaţia ar fi organizat o noua achiziţie si ar fi încheiat contractul cu un alt operator, ar fi suportat cheltuielile de transport întrucât erau prevăzute in bugetul proiectului.

În acest context, în condiţiile în care era necesar, serviciul de transport s-a efectuat, paratele necontestând realitatea prestării serviciilor ori realitatea plăţii preţului sau o depăşire a bugetului alocat acestor servicii, ci dimpotrivă, nu există elemente care să conducă la un efect prejudiciabil, instanţa făcând o judicioasă aplicare a dispoziţiilor legale incidente la situaţia de fapt astfel cum rezultă din probatoriu.

Potrivit celor statuate de C.J.U.E. în considerentele hotărârii din 13 noiembrie 1990, pronunţată în cauza C-331/88, The Queen v. Minister of Agriculture, Fisheries and Food Secretary of State for Health, ex parte: Fedesa and others, "principiul proporţionalităţii este unul dintre principiile generale ale legii Comunităţii, în virtutea căruia legalitatea instituirii unei prohibiţii asupra desfăşurării unei anume activităţi economice este supusă condiţiei ca măsurile de prohibiţie să fie corespunzătoare şi necesare obiectivului public protejat de legislaţia în speţă; acolo unde există posibilitatea de a alege între mai multe măsuri considerate corespunzătoare, trebuie să se apeleze la cea mai puţin oneroasă, iar dezavantajele nu trebuie să fie disproporţionate cu scopul urmărit";

Principiul proporţionalităţii se regăseşte în Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene (TFUE) şi face obiectul prevederilor Protocolului 2 la acest tratat - intitulat "Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii".

Potrivit art. 5 din acest protocol, "Proiectele de acte legislative se motivează în raport cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Orice proiect de act legislativ ar trebui să cuprindă o fişă detaliată care să permită evaluarea conformităţii cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Fişa menţionată anterior ar trebui să cuprindă elemente care să permită evaluarea impactului financiar al proiectului în cauză şi, în cazul unei directive, evaluarea implicaţiilor acesteia asupra reglementărilor care urmează să fie puse în aplicare de statele membre, inclusiv asupra legislaţiei regionale, după caz. Motivele care conduc la concluzia că un obiectiv al Uniunii poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii se bazează pe indicatori calitativi şi, ori de câte ori este posibil, pe indicatori cantitativi. Proiectele de acte legislative au în vedere necesitatea de a proceda astfel încât orice obligaţie, financiară sau administrativă, care revine Uniunii, guvernelor naţionale, autorităţilor regionale sau locale, operatorilor economici şi cetăţenilor să fie cât mai redusă posibil şi proporţională cu obiectivul urmărit.".

Recurentele au susţinut că din moment ce prejudiciul prevăzut de art. 8 lit. b) din H.G. nr. 875/2011 a existat în realitate, instanţa nu a aplicat corect art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât în condiţiile în care neregula a afectat în integralitate Contractul nr. x/13.01.2012, sancţiunea era excluderea integrală a cheltuielilor aferente contractului, fiind în contradicţie cu definiţia neregularităţii, astfel încât, dacă se ajunge la conflict de interese nu se poate susţine că nu există un prejudiciu potenţial.

Această critică se fundamentează pe o prezumţie de prejudiciu, pornindu-se de la existenţa conflictului de interese ca abatere prejudiciabilă, însă, dispoziţiile legale naţionale, care sunt în concordanţă cu cele comunitare, în situaţia conflictului de interese, nu consacră o asemenea prezumţie ci obligă autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi ale structurilor de control la evaluarea fiecărui caz în parte, în aplicarea sancţiunii în funcţie de caracterul intenţionat sau neintenţionat al abaterii şi al prejudiciului creat, în sensul reanalizării deciziei de acceptare a cererii de finanţare sau de plată/rambursare care s-ar fi luat în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat.

Prin urmare, trebuie verificat dacă a existat sau ar fi putut exista un prejudiciu, or recurentele doar afirmă existenţa unui prejudiciu nu şi dovedesc existenţa lui, iar susţinerea că neregula a afectat în integralitate Contractul nr. x/13.01.2012 este nereală, pentru că din suma totala de 311.100 RON fără TVA, s-au prestat si plătit servicii de transport în valoare de numai 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON, deoarece intre timp se reparase microbuzul fundaţiei, astfel încât o parte a transportului s-a realizat cu acesta.

Din acest punct de vedere, instanţa de recurs reţine că s-a încălcat principiul proporţionalităţii, prin declarata cheltuielii ca neeligibila si stabilirea în sarcina reclamantei a obligaţiei de restituire a sumei de 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON, în contextul în care nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu în bugetul UE, în raport şi de prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul Comunităţilor Europene Consiliului Europei nr. 2988/1995, care defineşte abaterea ca, orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate, respectiv art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. . 66/2011, care prevede că, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Or, din cuprinsul definiţiilor, care în esenţă sunt identice, se observă că se vorbeşte despre un efect prejudiciabil, care în speţa de faţă nu s-a făcut dovada că ar exista, existând doar aprecieri ale autorităţii pârâte, consecinţa teoretică a unui conflict de interese, care nu poate conduce la prezumarea unui prejudiciu, simpla existenţă a unei abateri constatate, abatere care nu a fost una de realizare a obligaţiilor contractuale, pentru că nu s-a reţinut o asemenea împrejurare, nu poate prezuma şi un prejudiciu.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, defineşte principiul proporţionalităţii ca fiind "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

În contextul în care serviciile au fost prestate întocmai şi fără obiecţii din partea autorităţii pârâte corespunzătoare scopului urmărit prin proiect şi doar în măsura în care au fost necesare, până la repararea microbuzului fundaţiei, fundaţia parteneră dând dovadă de bună-credinţă, fără să existe vreo dovadă nici măcar a posibilităţii existenţei unui efect prejudiciabil asupra fondurilor comunitare, măsura adoptată de pârâtă nu este adecvată şi nici necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, potrivit obiectivelor proiectului.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) şi Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei Naţionale)-Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman împotriva sentinţei civile nr. 4053 din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii - pârâţi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) şi Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman împotriva sentinţei civile nr. 4053 din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2021.