Taxpayer's appeal admitted; VAT reassessment case quashed and remanded for retrial over procedural failings.

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. (societate în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator special B. şi administrator judiciar C.) a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 94/26.02.2018 privind soluţionarea contestaţiei administrative, a Deciziei de impunere nr. x/24.04.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/24.04.2014, ambele emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 111 din 13.05.2019, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut, pe de o parte, faptul că sentinţa contestată este insuficient motivată şi cuprinde considerente contradictorii, iar, pe de altă parte, faptul că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de recurs societatea a susţinut că instanţa de fond s-a limitat să preia în cuprinsul hotărârii judecătoreşti argumentele reţinute de organele fiscale în actele administrativ-fiscale deduse judecăţii, fără analiza criticile de nelegalitate prezentate în cererea de chemare în judecată prin raportare la cadrul normativ aplicabil şi la probatoriul administrat în cauză.

În cadrul memoriului de recurs, partea a prezentat în detaliu aspectele de nelegalitate care nu au fost avute în vedere de către instanţă (a se vedea filele4-14 dosar fond).

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar fond. Intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că memoriul de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în cazurile de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., societatea limitându-se să reia argumentaţia din cererea de chemare în judecată şi să combată modalitatea în care prima instanţă a interpretat probatoriul administrat în cauză.

5. Alte aspecte procesuale

Petenta D. S.R.L. Unipersonală au formulat cerere de intervenţie în interesul recurentei, cerere care a fost admisă în principiu de către instanţă, prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 03.02.2022, întrucât s-a apreciat ca aceasta justifica un interes pentru a interveni în prezenta cauză din moment ce are calitatea de creditor în procedura insolvenţei societăţii recurente, figurează în tabelul definitiv consolidat şi rectificat al creanţelor şi, în acelaşi timp, este membru al comitetului creditorilor recurentei.

Înalta Curte a încuviinţat pentru intervenientă proba cu înscrisuri.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului

Intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât acesta nu cuprinde veritabile critici de nelegalitate ce pot fi circumscrise cazurilor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte va respinge excepţia, având în vedere faptul că memoriul de recurs cuprinde critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în cazurile de casare nominalizate în 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

6.2. Referitor la recurs

6.2.1. Consideraţii generale

Prin Decizia de impunere nr. xnr. 1015/24.04.2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, încheiată ca urmare a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/24.04.2014, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 33.131.356 RON, reprezentând:

- 29.095.141 RON TVA;

- 2.938.596 RON dobânzi de întârziere aferente TVA;

- 1.097.619 RON penalităţi de întârziere aferente TVA.

Suma impusă a fost stabilită urmare a inspecţiei fiscale declanşate în vederea soluţionării cererii de rambursare a taxei pe valoare adăugată în sumă de 22.964.054 RON, reprezentând soldul sumei negative de TVA în perioada de raportare - august 2012, solicitată de S.C. A. S.A. prin decontul de taxă pe valoare adăugată (declaraţia 300) aferent lunii august 2012, înregistrat la ANAF sub nr. x/16.09.2012.

Prin Decizia nr. 247/25.08.2014, intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de recurentă împotriva sumei de 33.131.356 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente, stabilite prin Decizia de impunere nr. x/24.04.2014 ca urmare a faptului că organul de control fiscal a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu Adresa nr. x/26.06.2014, cu privire la operaţiunile comerciale înregistrate de S.C. A. S.A., în ceea ce priveşte respectarea legalităţii cu privire la TVA în cazul avansurilor facturate, în vederea constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 214/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Prin sentinţa civilă nr. 119/24.06.2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (definitivă ca urmare a respingerii recursului ANAF), a anulat Decizia nr. 247/25.03.2014 şi a obligat Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulata împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.02.2012.

Prin Decizia nr. 94/26.02.2018, contestată în prezenta cauză, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a decis următoarele:

- respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei pentru suma de 32.936.318 RON, reprezentând:

- 28.961.530 RON - TVA

- 2.888.313 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA;

- 1.086.475 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA;

- respingerea ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 195.038 RON, reprezentând:

- 133.611 RON - TVA;

- 50. 283 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA;

- 11.144 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA.

Aşa cum s-a precizat la pct. 2 al deciziei de faţă, prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

6.2.2. Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia judecătorului fondului.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma cadrului normativ aplicabil şi răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., dar şi la apărările intimatelor din cadrul întâmpinărilor depuse la dosar, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal mai sus citat, deoarece judecătorul fondului nu a clarificat aspectele esenţiale ale speţei.

În concret, din lecturarea considerentelor sentinţei, Înalta Curte constată că prima instanţă s-a limitat să redea conţinutul cererii de chemare în judecată, a întâmpinării formulate în cauză, a considerentelor unor decizii pronunţate de CJUE în materia dreptului de deducere a TVA, fără să raporteze dezlegările date în drept în aceste decizii la situaţia existentă în speţa de faţă.

Mai mult decât atât, instanţa de fond nu a analizat documentaţia fiscală care a stat la baza emiterii raportului de inspecţie fiscală şi deciziei de impunere deduse judecăţii.

Instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării probei cu expertiză judiciară fiscal - contabilă în raport de circumstanţele cauzei. Mai precis, prin intermediul acestei probe se prezenta instanţei opinia unui specialist asupra documentaţiei existente la dosar în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt cu privire la care instanţa urma a aplica normele de drept material.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile art. 330 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară este necesară ori de câte ori în cauză se impune opinia unui specialist într-un anumit domeniu.

În acelaşi timp, instanţa a nesocotit şi prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi argumentelor invocate de părţi.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În aceste condiţii, vătămarea procesuală cauzată prin încălcarea dreptului la apărare nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărâre judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de trimitere urmează să procedeze la încuviinţarea şi probelor mai sus arătate.

În raport cu această soluţie, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de către instanţa de trimitere cu ocazia judecării cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar E. împotriva sentinţei civile nr. 111/2019 din 13 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de D. S.R.L. Unipersonală.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2022