Exclusive jurisdiction of administrative courts for salary reclassification disputes involving justice system personnel

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galaţi şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei să dispună:

- reîncadrarea reclamanţilor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare 19,00 stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu 24.12.2019 pentru reclamanţii A. şi B. şi începând cu 12.10.2020 pentru reclamantul C., şi în continuare, pentru viitor;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanţii, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care suntem îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa civilă nr. 3017 din 17 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale a reţinut, în esenţă, că raportat la modalitatea în care a fost formulată acţiunea reclamanţilor, aceştia au solicitat, în ordinea firească a obligaţiilor, "reîncadrarea" cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, urmând recalcularea şi plata drepturilor salariale prin raportare la noul coeficient de multiplicare, inclusiv în ceea ce priveşte prejudiciul creat prin neacordarea drepturilor de care consideră că ar fi trebuit să beneficieze, astfel că, independent de modalitatea în care a fost redactată acţiunea, reclamanţii solicită practic emiterea unor noi acte de încadrare prin care să le fie recunoscut un anumit drept salarial, cu toate consecinţele care decurg.

Cum emiterea unei noi decizii de încadrarea a reclamanţilor, presupune implicit analiza legalităţii şi temeiniciei deciziei de încadrare care îşi produce efectele faţă de aceştia, la data promovării acţiunii şi având în vedere competenţa materială exclusivă stabilită de legiuitor în ceea ce priveşte analiza legalităţii şi temeiniciei încadrării personalului din justiţie, prevăzută de art. 7 din Capitolului VIII, Anexa V, a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, tribunul a declinat soluţionarea litigiului în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

2. 2 Prin sentinţa civilă nr. 175 din 4 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a instanţei şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prezenta cauza vizează raportul de serviciu al reclamanţilor privind obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, având în vedere că, la nivelul familiei ocupaţională justiţie, există personal salarizat prin raportare la un coeficient de multiplicare 19,000 indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Reclamanţii nu au învestit instanţa de judecată cu o acţiune în anularea unui act administrativ, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 sau ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, ci cu o acţiune în pretenţii, capetele de cerere având ca obiect "reîncadrarea" sau "emiterea de noi ordine de salarii" fiind accesorii, considerate de reclamanţi a fi remediul pentru înlăturarea pe viitor a discriminării invocate, în condiţiile O.G. nr. 137/2000.

Totodată, curtea de apel a avut în vedere şi faptul că prin precizările depuse la solicitarea instanţei, reclamanţii au arătat că nu contestă un act administrativ tipic sau asimilat, pretenţiile pe care le opun pârâţilor fiind grefate pe o discriminare de ordin salarial.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii, în calitate de judecători la Judecătoria Focşani, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Vrancea şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare 19,00, stabiliţi în anexa la O.U.G.. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, începând cu 24.12.2019 pentru reclamanţii A. şi B. şi începând cu 12.10.2020 pentru reclamantul C., şi în continuare, pentru viitor şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa, prin raportare la dispoziţiile art. 7, Capitolul VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017, prima instanţă reţinând aplicabilitatea acestor prevederi legale, în timp ce, curtea de apel a apreciat că aceste dispoziţii nu sunt incidente în speţa de faţă.

Înalta Curte reţine că, independent de modalitatea în care a fost redactată acţinea, demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează emiterea de noi ordine de încadrare, acte administrative prin care reclamanţilor să le fie recunoscut un anumit drept salarial, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.

Emiterea unor noi ordine de salarizare, presupune implicit analiza legalităţii şi temeiniciei actelor de încadrare care îşi produc efecte faţă de reclamanţi la data promovării acţiunii, chiar dacă prin precizările depuse la dosar aceştia au arătat că nu contestă un act administrativ tipic sau asimilat.

Conform art. 7 din Capitolului VIII intitulat "Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei", Anexa V la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Având în vedere competenţa materială exclusivă stabilită de legiuitor în ceea ce priveşte analiza legalităţii şi temeiniciei încadrării personalului din justiţie, raportat la acţiunea formulată de către reclamanţi, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., A. şi C. şi pârâţii Curtea de Apel Galaţi, Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Tribunalul Vrancea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.