Nullity of cassation appeal for failure to formulate grounds of illegality in agricultural subsidy sanction dispute

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 ianuarie 2018, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş, a solicitat:

- anularea parţială a Deciziei de plată nr. x/29.12.2016, în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor în cadrul Măsurii M11 Submăsura 11.2 şi, respectiv, Măsurii M214 Pachetul 5, în valoare de 85.835,81 RON şi, respectiv, 277.769,44 RON;

- anularea Notificării nr. x/27.07.2017;

- obligarea pârâtei la plata integrală a sprijinului pentru agricultură în cadrul Măsurii M11, respectiv M14;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 840 din 4 iulie 2019, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş;

(ii) a anulat parţial Decizia de plată nr. x/29.12.2016, emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte sancţiunile multianuale/suplimentare recuperate în cuantum de 214.442,27 RON, precum şi Notificarea de respingere a contestaţiei nr. x/02.02.2018, emisă de pârâtă;

(iii) a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenţei de 214.442,27 RON, reţinută cu titlu de sancţiuni multianuale/suplimentare recuperate prin decizia de plată menţionată;

(iv) a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8430 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru - 100 de RON şi onorariu avocat - 8330 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză şi soluţia pronunţată de instanţa de recurs

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 840 din 4 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 31 octombrie 2019.

3.2. Prin încheierea din 11 martie 2020, instanţa de recurs a suspendat soluţionarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Timiş.

3.3. Prin decizia nr. 789 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării, a constatat perimat recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a obligat recurenta-pârâtă să plătească reclamantei suma de 7140 RON cheltuieli de judecată.

4. Recursul declarat împotriva hotărârii de constatare a perimării

Împotriva deciziei nr. 789 din 9 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii cererii de repunere pe rol şi a respingerii excepţiei perimării.

În motivarea recursului, pârâta arată că, la data de 27.11.2020, i-a fost comunicată hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2019, până la soluţionarea căruia a fost suspendat prezentul dosar şi că, la data de 08.06.2021, a formulat cerere de repunere pe rol a prezentei cauze. Mai arată că intimata nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei şi nici cerere de perimare şi că citaţia pentru termenul din data de 09.06.2021 a fost emisă la data de 18.05.2021.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului. A mai solicitat să se constate că recursul nu dezvoltă argumentele de nelegalitate a deciziei recurate, fiind susceptibil de anulare, iar în subsidiar, în măsura înlăturării de Înalta Curte a acestor impedimente procedurale, să se constate că recursul este nefondat.

La termenul de judecată din 13 aprilie 2022, intimata-reclamantă a susţinut excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi a renunţat la invocarea şi susţinerea excepţiei tardivităţii căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

În motivarea recursului, APIA a prezentat date referitoare la comunicarea şi emiterea unor acte de procedură, precum şi la depunerea cererii de repunere pe rol a cauzei. Aceste pretinse critici au fost încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a se indica argumentele pentru care recurenta-pârâtă apreciază că decizia recurată este nemotivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, respectiv fără a se arăta textul de lege greşit interpretat sau încălcat de instanţa de recurs la pronunţarea soluţiei atacate.

Susţinerile recurentei-pârâte nu reprezintă motive de nelegalitate, ci se limitează la prezentarea unor situaţii factuale care nu fac obiectul analizei recursului, astfel cum este conturat prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Recursul declarat în cauză nu cuprinde argumente referitoare la decizia atacată, respectiv critici efective la adresa soluţiei instanţei şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta.

Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, iar atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, atunci nu poate fi considerată îndeplinită condiţia motivării recursului.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş.

Totodată, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, dovedite conform facturii seria x nr. x/09.04.2022 şi OP din 11.04.2022 . În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmând a reduce onorariul avocaţial de la suma de 7140 RON la suma de 1000 de RON, având în vedere caracterul disproporţionat al valorii onorariului, în raport de complexitatea scăzută a căii de atac deduse judecăţii (recurs la hotărârea de perimare), care se reflectă asupra activităţii desfăşurate de avocat în susţinerea intereselor intimatei-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş împotriva sentinţei civile nr. 789 din 9 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 de RON, reprezentând onorariu avocaţial redus.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.