Admissibility of annulment action against non-administrative fire safety authorization for military ammunition depot

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanţii A., reprezentată prin preşedinte B. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, C., D. şi Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia pentru Relaţii cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică, au solicitat:

(i) anularea actului administrativ emis de I.S.U sub nr. x/din 29.12.2016, comunicat la 29.12.2016, obligarea pârâtului la constatarea pericolului şi întocmirea unui proces-verbal în care să arate dacă Unitatea militară are obligaţia legală de a obţine aviz ISU;

(ii) recunoaşterea dreptului reclamanţilor, constând în eliminarea pericolului la adresa vieţii locuitorilor cartierului, dar şi a cetăţenilor ce tranzitează DN72A Târgovişte-Câmpulung;

(iii) obligarea pârâţilor la repararea pagubei ce le-a fost cauzată reclamanţilor de restricţia dreptului de a folosi proprietatea conform Constituţiei, liber şi neviciat, de a construi locuinţe, anexe gospodăreşti, a lucra pământurile, restricţie ce a cauzat destabilizarea stării de sănătate fizice şi psihice şi subminarea sistemului nervos al cetăţenilor cartierului încă din 1991, data restituirii terenului către proprietari;

(iv) obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamanţi, sub forma daunelor interese, a sumei de 400 RON/zi respectiv câte 100 RON pentru fiecare pârât, de la data în care au luat cunoştinţă de proces până când vor intra în legalitate, această suma urmând să intre în patrimoniul asociaţiei reclamante, pentru ca aceasta să se poată apăra de actele delictuale comise de paraţi;

(v) daune morale atât pentru destabilizarea stării de sănătate, cât şi pentru lezarea cinstei, onoarei, demnităţii locuitorilor cartierului, care au fost expuşi pe spaţiul public ca fiind nişte denunţători, când în realitate încercau pe toate căile restabilirea ordinii de drept grav încălcate.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2681 din 22 decembrie 2017, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 23 mai 2018, sub nr. x/2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 125 din 11 iunie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi a respins acşiunea formulată de reclamanţii A., reprezentată prin preşedinte B. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, C., D. şi Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia pentru Relaţii cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 125 din 11 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii B. şi A., prin Preşedinte B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi susţin că motivarea sentinţei este nelegală şi neadecvată, instanţa transformându-se într-un apărător al pârâţilor, care au invocat, cu rea-credinţă, o serie întreagă de excepţii. Considerentele sentinţei recurate sunt reduse ca întindere şi nu corespund probelor depuse la dosarul cauzei.

Susţin recurenţii-reclamanţi că obiectul cererii de chemare în judecată priveşte refuzul IGSU de a răspunde cererii de identificare a legalităţii funcţionării depozitului de muniţie, din perspectiva avizului la incendiu, iar nu anularea unui act administrativ, cum greşit a reţinut instanţa de fond, astfel că se impune admiterea recursului, în considerarea dispoziţiilor art. 2, 3 şi 4 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia EDO.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi C., D. şi Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă au depus întâmpinări faţă de recursul declarat de reclamanţi, intimatul C. solicitând respingerea recursului, ca nefondat, iar intimaţii D. şi Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă invocând, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile de nelegalitate formulate în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte critica adusă motivării hotărârii primei instanţe, pe care reclamanţii o apreciază a fi prea succintă şi în dezacord cu probele administrate, Înalta Curte o constată a fi nefondată. Considerentele sentinţei recurate sunt redactate într-o manieră adecvată chestiunii de drept dezlegate, referitoare la inadmisibilitatea promovării acţiunii în anulare cu privire la un act emis de o autoritate publică, care nu are caracter de act administrativ şi nu poate forma obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004. Caracterul pretins sumar al motivării unei hotărâri judecătoreşti nu determină cu necesitate nelegalitatea sentinţei atacate, prezentarea considerentelor care susţin soluţia nefiind o chestiune de volum, iar în speţă, motivarea sentinţei recurate cuprinde suficiente argumente care confirmă o analiză efectivă a cauzei şi a susţinerilor părţilor.

Referitor la cea de-a doua critică a reclamanţilor, vizând greşita stabilire a obiectului cauzei de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că sentinţa fondului este legal pronunţată în raport de pretenţiile expuse de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, aceştia solicitând, prin capătul principal de cerere, anularea adresei nr. x/29.12.2016, emisă de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Aşadar, prin acţiune s-a solicitat de către reclamanţi ca instanţa de contencios administrativ să exercite controlul de legalitate asupra unui act, pe care l-au apreciat a avea caracter de act administrativ. Reclamanţii nu au invocat un refuz nejustificat al autorităţii emitente, exprimat în condiţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, petitul principal din cererea de chemare în judecată având un conţinut clar, neinterpretabil, confirmat de motivele expuse în susţinerea lui.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a soluţionat cauza cu respectarea limitelor învestirii sale, potrivit art. 22 alin. (6) raportat la art. 397 C. proc. civ. şi cu aplicarea principiului disponibilităţii, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., respectând voinţa reclamanţilor de a deduce judecăţii o acţiune în anularea unui pretins act administrativ, iar nu a uneia referitoare la amendarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanţii B. şi A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii B. şi A., prin Preşedinte B., împotriva sentinţei civile nr. 125 din 11 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.