Peremption of appeal due to six-month stagnation after suspension for non-appearance under Art. 416 CPC

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, a solicitat obligarea pârâtului să furnizeze informaţiile solicitate prin adresa înregistrată sub nr. x/23.01.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3390 din 22 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

3. Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3390 din 22 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva sentinţei amintite a declarat recurs reclamanta A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În cadrul cererii de recurs, reclamanta A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) şi art. 13 din Legea nr. 544/2001, art. 8 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Prin cererea înregistrată în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 ianuarie 2020, reclamanta A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7-8 şi 31-32 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, care trebuie examinate corelat cu prevederile art. 24 alin. (5) si ale art. 33 şi ale art. 298 si 252 alin. (3) din C. proc. civ., din perspectiva încălcării, în principal, a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 21 si 24 din Constituţie, precum si a prevederilor art. 31, art. 20 si art. 53 din Constituţie. Totodată, reclamanta a solicitat şi suspendarea soluţionării recursului până la pronunţarea unei soluţii de către Curtea Constituţională.

Prin cererea depusă în şedinţa publică din data de 272020, reclamanta a prezentat argumente suplimentare de neconstituţionalitate şi a arătat că invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi art. 8, art. 25 alin. (1), art. 26 si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

4. Încheierea prin care a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin încheierea din 6 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 5 şi art. 12 lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001, ca lipsită de interes;

(ii) a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

(iii) a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a art. 13 din Legea nr. 544/2001, a art. 7 alin. (1), art. 8, art. 25 alin. (1), art. 26 şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002;

(iv) a respins în rest cererea de sesizare, ca inadmisibilă;

(v) a respins cererea de suspendare a judecăţii în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

5. Recursul declarat împotriva încheierii din 6 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A., arătând că va prezenta motivele recursului după comunicarea încheierii atacate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 1 septembrie 2020.

6. Încheierea de suspendare a judecării cauzei

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părţile, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

7. Cererea de repunere pe rol

La data de 24 mai 2021, s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta-reclamantă A..

Prin încheierea din 24 noiembrie 2021, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol, formulată de recurenta-reclamantă şi a stabilit un termen de judecată în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al magistraturii nr. 1375/17.12.2015.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 16.12.2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 16.12.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 16.06.2021.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere care să conducă la redeschiderea procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. Cererea de reluare a judecăţii, depusă de reclamantă, a fost respinsă prin încheierea din 24.11.2021, astfel încât nu a produs efectul întreruptiv al termenului de perimare.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 6 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.