Pension indexation conflict of jurisdiction resolved by assigning case to appellate administrative court

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3110 din 27 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Statul Român - Presedintele Romaniei dl. B., Guvernul României - prim ministru dl. C., Casa de Pensii Sector 1 Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1707 din 18 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sector 1 Bucureşti, Guvernul României - prim ministru dl. C. şi Statul Român - Preşedintele României dl. B., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă şi suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că demersul judiciar al reclamantei vizează obligarea Guvernului României să-i indexeze pensia, conform prevederilor Legii nr. 127/08 iulie 2019, în forma sa iniţială, care consfinţea că valoarea punctului de pensie este de 1775lei începând cu 01.09.2020.

Din motivarea în fapt şi în drept a acţiunii introductive de instanţă, rezultă faptul că reclamantainvocă refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a pune în executare o reglementare legislativă adoptată în domeniul stabilirii pensiilor.

Deşi în aparenţă acţiunea formulată se referă la recalcularea drepturilor de pensie, la o analiză mai atentă se observă că reclamanta critică mecanismul în urma căruia s-a ajuns la diminuarea punctului de pensie, solicitând, în principal, obligarea pârâţilor Statul Român, Guvernul României şi Casa de Pensii Sector 1, să respecte prevederile Legii nr. 127/08.07.2019 şi pe cele ale Constituţiei României.

Or, aceste critici nu se subsumează domeniului de aplicare al Legii nr. 263/2010, reprezentând un veritabil litigiu de contencios administrativ, în cadrul căruia diferite autorităţi sunt chemate să acţioneze, în regim de putere publică, pentru restabilirea unei reglementări favorabile reclamantei.

Prin urmare, reclamanta nu se află în situaţia de a contesta un act administrativ individual prin care autoritatea cu atribuţii în calcularea şi stabilirea pensiei sale, i-a calculat în mod eronat cuantumul acesteia, la care era îndreptăţită potrivit legii, pentru a fi în prezenţa unui litigiu de asigurări sociale.

Raportul juridic obligaţional dedus judecăţii de către reclamantă, s-a născut într-o fază premergătoare stabilirii concrete a cuantumului pensiei pentru limită de vârstă, aceea în care Guvernul României, în opinia reclamantei, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune în executare legea în forma sa iniţială, aducând modificări acesteia.

În acest context, nemulţumirea reclamantei vizează strict pe pârâtul Guvernul României şi faptul că prin actele normative adoptate a modificat valoarea punctului de pensie în funcţie de care se calculează pensia sa, considerându-se vătămat în drepturile sale de pensie, al căror cuantum nu a mai ajuns la nivelul prevăzut iniţial de Legea nr. 127/2019.

Pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II - a din Legea 554/2004 potrivit cărora "(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (...) autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Casa de Pensii Sector 1 Bucureşti, Statul Român- Preşedintele României D-nul B. şi Guvernul României-Prim-Ministru d-nul C., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2022.