Tax authority's appeal admitted; judgment quashed and case remanded for retrial over reimbursement claims.

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş a solicitat obligarea pârâtelor la avizarea deconturilor de cheltuieli întocmite de reclamanta A. S.A. pentru lucrările de închidere mine şi remediere mediu la Obiectivul "Gura Băii Superior" Borşa, lucrări aferente lunilor ianuarie- martie 2010 şi aprilie - iulie 2010, executate în baza Acordului contractual nr. MC 11 încheiat la data de 11.09.2007, încheiat între Ministerul Economiei şi Finanţelor şi A.; obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.235.741,07 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi încă neavizate, corespunzător situaţiilor de lucrări depuse la D.G.F.P. Maramureş şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1091 din 20 martie 2019, a calificat excepţiile de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Economiei, în excepţii de inadmisibilitate pentru lipsa unor cereri adresate acestor pârâţi pe care le-a admis şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea astfel cum a fost formulată şi modificată în contradictoriu cu aceşti doi pârâţi, ca inadmisibilă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, doar relativ la capătul doi de cerere modificată, privind obligarea la plata sumei de 1.237.741,97 RON, şi a respins acest capăt de cerere în contradictoriu cu cele două pârâte, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

De asemenea, a respins în rest excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta DGRFP Cluj-Napoca la avizarea deconturilor de cheltuieli întocmite de reclamantă pentru lucrările de închidere mine şi remediere mediu la Obiectivul "Gura Băii Superior" Borşa, lucrări aferente lunilor ianuarie- martie 2010 şi aprilie- iulie 2010, executate în baza Acordului contractual nr. MC 11, încheiat la data de 11.09.2007, între Ministerul Economiei şi Finanţelor şi A., avizarea urmând a se efectua în conformitate cu procesul-verbal de control financiar nr. x/16.09.2011, întocmit de fosta Direcţie Generală a Finanţelor Publice Maramureş, respingând în rest cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată şi modifiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că din adresa nr. x/21.05.2015 depusă la dosar, suspendarea acţiunii de avizare s-a realizat în baza faptului că s-au efectuat acte de cercetare penală faţă de reprezentanţii reclamantei, iar ca urmare a finalizării acestora s-a comunicat reclamantei că procesul-verbal nr. x/16.09.2011 este valabil. Procesul-verbal menţionat, constata îndeplinirea prevederilor legale şi, sub rezerva controlului ulterior, s-a propus spre avizare suma de 1.023.877,83 RON.

Actele de control dispuse de către ANAF au fost prelungite mai întâi pentru şase luni, conform adresei nr. x/25.01.2011, iar ulterior datorită complexităţii cauzei controlul a fost prelungit. Întrucât au existat cercetări penale (dosar nr. x/2010 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, ulterior declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, înregistrat sub nr. x/2010), controlul administrativ al celor două deconturi a fost suspendat.

Astfel, a fost înştiinţată reclamanta cu privire la faptul că nedepunerea deconturilor de lucrări executată până la data de 14.10.2011, conduce la imposibilitatea plăţii lucrărilor în anul 2011, controlul administrativ al deconturilor fiind suspendat până la data de 01.07.2014.

La data de 01.07.2013, plângerea penală a fost soluţionată cu neînceperea urmării penale.

Reclamanta-intimata s-a adresat recurentei-pârâte la data de 20.05.2015 solicitând avizarea deconturilor.

Operaţiunea de avizare a deconturilor de cheltuieli s-a încheiat, ele fiind semnate şi avizate de către toate persoanele competente, din perioada în care a fost efectuat controlul cu privire la operaţiunea de avizare a deconturilor de cheltuieli depuse de reclamanta-intimată.

Reclamanta- intimată, nu a prezentat spre avizare alte deconturi care la rândul lor să fie verificate şi avizate din nou, făcând trimitere la deconturile vechi avizate prin procesul-verbal de control financiar.

Aşadar, deconturile de cheltuieli supuse avizării, aferente perioadei ianuarie- martie 2010 şi aprilie- iulie 2010, întocmite de reclamanta-intimată, au fost finalizate prin semnarea acestora de către persoanele competente la aceea dată să efectueze această operaţiune, din partea fostei DGFP Maramureş şi prin întocmirea procesului-verbal de control financiar nr. x/16.09.2011. Deconturile de cheltuieli întocmite de către reclamanta-intimată, pentru perioada ianuarie- martie 2010 şi aprilie- iulie 2010, au fost avizate de către DGFP Maramureş, fără a fi aplicată stampila fostei instituţii, întrucât aceasta nu mai fiinţa, fiind fuzionată prin absorbţie cu pârâta DGRFP Cluj Napoca.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, a solicitat obligarea pârâtelor la avizarea deconturilor de cheltuieli întocmite de reclamanta A. S.A. pentru lucrările de închidere mine şi remediere mediu la Obiectivul "Gura Băii Superior" Borşa, lucrări aferente lunilor ianuarie- martie 2010 şi aprilie - iulie 2010, executate in baza Acordului contractual nr. MC 11 încheiat la data de 11.09.2007, încheiat între Ministerul Economiei si Finanţelor şi A.; obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.235.741,07 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi încă neavizate, corespunzător situaţiilor de lucrări depuse la D.G.F.P. Maramureş şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a analizat şi nu a răspuns criticilor şi apărărilor formulate în cauză.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menţionat.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanţa superioară, a atribuţiilor de control judiciar, de legalitate şi temeinicie.

În practica instanţei supreme (de ex., Decizia nr. 4362/17 oct. 2018, S. a II-a civ., Dec. 1025/15 mai 2019, S. a II-a civ. etc.) dar şi în doctrina de specialitate (de ex. "Drept procesual civil-ediţia a 5-a revizuită şi adăugită", G.Boroi, M.Stancu, p.673, editura Hamangiu, 2020), s-a arătat frecvent faptul că motivarea soluţiei, cea mai întinsă parte a unei hotărâri judecătoreşti, trebuie să fie precisă şi necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, presupunând răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor şi raţionamentelor juridice, a principiilor şi a regulilor de drept substanţial şi procedural.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, iar realitatea acestui demers şi efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri.

Este unanim admis că, atâta timp cât motivarea unei hotărâri judecătoreşti ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, dacă, în considerente, instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, nu analizează argumentele importante şi nu justifică înlăturarea apărărilor esenţiale care susţin opinia contrară, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală; o astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloace de apărare, această garanţie fiind esenţială întrucât permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate, şi deci, că judecătorul a ţinut cont de ele.

Pe de altă parte, această obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudenţa CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state.

De altfel, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, pentru a constitui o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care este posibilă exercitarea controlului judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Circumstanţiind aceste aspecte teoretice la speţa dedusă judecăţii, se constată că judecătorul fondului, nu a analizat susţinerile ambelor părţi şi nu a răspuns argumentelor acestora, ceea ce face ca hotărârea pronunţată să fie susceptibilă de casare.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situaţiei de fapt, nesocotind astfel dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor.

Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată cuprinde doar o înşiruire de evenimente, fără argumentele care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Procedând astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care o va casa şi, pe cale de consecinţă, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza toate susţinerile, argumentele şi apărările părţilor, urmând a se analiza şi aspectele de fond invocate în susţinerea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, faţă de soluţia casării cu trimitere.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş împotriva sentinţei nr. 1091 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2022.