Judicial inspection closure contest: appeal inadmissible as first-instance ruling on disciplinary closure is final.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.09.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. 3783/IJ/1742/DIJ/09.08.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1238 din 29 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.

În susţinerea recursului, recurentul - reclamant a arătat următoarele:

Instanţa de fond a făcut o gravă eroare ce a dus la o soluţie total nelegală în contradicţie cu prevederile C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu privire la conţinutul verificărilor prealabile, considerând că nu a făcut dovada încălcării de către domnul şi doamnele judecător, investite cu soluţionarea cererii de apel ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 şi contestaţiei în anulare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Piteşti, a normelor de drept material sau procesual.

Cu privire la situaţia în care completul, alcătuit din domnul judecător B. şi doamna judecător C., nu şi-au îndeplinit îndatorirea de serviciu de a pune în discuţie excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii şi să se pronunţe asupra acestei excepţii, Curtea a constatat că în cuprinsul încheierii din data de 06.11.2017 (când au avut loc dezbaterile), dată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Piteşti, s-a menţionat, pe de o parte, că apelantul reclamant A. a fost prezent, iar, pe de altă parte, că "părţile, prezente personal sau prin reprezentant, arată că nu au cereri de formulat sau excepţii de invocat", poziţie a părţilor în raport de care membrii completului de judecată au apreciat că apelantul reclamant nu mai susţine excepţia de neconstituţionalitate, astfel că există circumstanţe obiective pentru care pârâta a apreciat că nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a magistraţilor pentru fapta sesizată, cu atât mai mult cu cât judecătorii au pus în discuţie în mod expres dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, iar apelantul-reclamant nu a făcut nici o referire la sesizarea Curţii Constituţionale pentru verificarea constituţionalităţii acestui articol, solicitând doar "admiterea apelului, aşa cum a fost formulat, iar pe fond schimbarea sentinţei şi admiterea contestaţiei.

Reţinerea judecătorului instanţei de fond este greşită şi nu are temei legal raportat la faptul că:

- la termenul din 11.09.2017, Completul alcătuit din domnul judecător B. şi doamna judecător C., conform încheierii de şedinţă au dispus amânarea cauzei cu următoarea soluţie:

"amână judecarea cauzei la data de 06 noiembrie 2017, pentru ca intimata - pârâtă S.C. D. S.A. Rovinari să emită un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 56 alin. (1) lit. c), raportat la art. 16 alin. (1) şi (3) din Constituţie, referitor la discriminarea privitoare la vârstă, invocată de apelant, în susţinerea acestui aspect anexez extrasul dosarului nr. x din Ecrisul Curţii de Apel Piteşti;

- pentru termenul din 06 noiembrie 2017, completul alcătuit din domnul judecător B. şi doamna judecător C. nu a format un dosar paralel cu cel de soluţionarea apelului, prin care să judece excepţia de neconstituţionalitate şi în care să pronunţe o încheiere. Judecătorii aveau obligaţia să formeze un dosar paralel numai cu judecarea cererii privind cererea de neconstituţionalitate, să se pronunţe asupra acestei cererii şi să-mi acorde drept de recurs 3 zile aşa cum impunea art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992;

- 1a termenul din 06.11.2017, nu numai că nu a format dosar paralel şi nu a judecat această excepţie de neconstituţionalitate, dar, cu rea credinţă cei doi judecători au refuzat să se pronunţe şi asupra principalului motiv de apel.

În opinia recurentului, se impunea ca instanţa de fond să verifice aceste aspecte şi să constate că Inspecţia Judiciară cu rea credinţă nu a făcut o cercetare corectă a sesizării mele, evitând să atragă răspunderea disciplinară a celor doi judecători, care, cu rea-credinţă au nesocotit următoarele dispoziţii legale: dispoziţiile art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, deşi la termenul din 11.09.2017, a acordat termen în acest sens; dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ. care impuneau să judece cu prioritate excepţia de neconstituţionalitate; art. 14 alin. (5) din C. proc. civ. care impuneau să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate; art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la sesizarea pentru doamnele judecător E. şi F., ce au format completul de soluţionare a contestaţiei în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, recurentul a arătat că judecătorul instanţei de fond nu s-a pronunţat asupra acestui aspect, deşi prin contestaţie a solicitat să constate faptul că Inspectorul Judiciar nu a analizat sesizarea sub niciun aspect, cu privire la faptul că doamnele judecător E. şi F., ce au format completul care a soluţionat contestaţia în anulare, au refuzat să pună discuţie temeiul legal al contestaţiei, respectiv art. 6 din CEDO - dreptul la un "proces echitabil", "egalitatea armelor" şi "motivarea hotărârii" şi art. 503 alin. (1) pct. 2, "dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale", coroborat cu pct. 4, contestaţie înregistrată la Curtea de Apel Piteşti sub nr. x/2018 şi respinsă prin Decizia nr. 397 din 13 februarie 2018.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze s-a solicitat de către reclamant anularea unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.

Rezoluţia de clasare a fost emisă în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată). Aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 9 octombrie 2017, în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 317/2004.

Aşadar, prin Soluţia de principiu adoptată la 9 octombrie 2017, s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6)-(7) şi în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Astfel, având în vedere soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, dar şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că sentinţa nr. 1238 din 29 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată pe fond contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva rezoluţiei din data de 03.10.2016 de clasare a sesizării ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Aşa cum reiese din motivele sentinţei recurate, rezultă fără niciun dubiu că instanţa de fond a soluţionat contestaţia împotriva soluţiei de clasare pe fondul ei şi nu prin admiterea unei excepţii peremptorii care să împiedice analizarea fondului.

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din acelaşi cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă. Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă şi va respinge recursul reclamantului, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1238 din 29 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.