Six-month gambling licence suspensions upheld over minors' access, liability not transferable to partner operator.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în calitate de pârât, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a formulat în termen legal acţiune în anulare, prin care a solicitat instanţei să dispună:

- în principal, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi anularea, în tot, a Deciziei nr. 382/16.03.2017 a Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a activităţii de pariuri în cotă fixă la punctul de lucru din localitatea Galaţi, str. x, B., judeţul Galaţi şi anularea în tot a Adresei nr. x/15.05.2017 reprezentând răspunsul prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 382/06.03.2017;

- în subsidiar, admiterea în parte a acţiunii, anularea în parte de Deciziei nr. 382/16.03.2017 şi anularea în tot a Adresei nr. x/15.05.2017 în sensul aplicării sancţiunii suspendării activităţii de exploatare a jocurilor de noroc tip pariuri în cotă fixă la punctul de lucru din localitatea Galaţi, str. x, B., judeţul Galaţi până la data de 31.03.2017, dată la care urma să expire valabilitatea autorizaţiei seria x.

În cauza nr. x/2017, prin încheierea de şedinţă din data de 09.03.2018, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul cu nr. x/2017 Acest dosar vizează acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.10.2017, sub nr. x/2017, de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC -COMITETUL DE SUPRAVEGHERE, în calitate de pârât, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În această pricină reclamanta a solicitat anularea, în tot, a Deciziei nr. 380/16.03.2017 a Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru mijloacele de joc cu seriile x şi y şi anularea în tot a Adresei nr. x/15.05.2017 reprezentând răspunsul prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 380/16.03.2017.

În cauza nr. x/2017, prin încheierea de şedinţă din data de 20.04.2018, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul cu nr. x/2017 Cel de al doilea dosar conexat vizează acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.10.2017, sub nr. x/2017, de către reclamanta S.C. D. S.R.L în contradictoriu cu OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC - COMITETUL DE SUPRAVEGHERE, în calitate de pârât, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Se solicită de către această reclamantă anularea, în tot, a Deciziei nr. 383/16.03.2017 a Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru mijloacele de joc cu seriile 7x şi anularea în tot a Adresei nr. x/15.05.2017 reprezentând răspunsul prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 383/16.03.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2439 din 25 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes invocată de intimat ca nefondată; a respins cererile formulate de S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional Pentru Jocurile De Noroc, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamantele C. S.R.L, D. S.R.L şi S.C. A. S.R.L., cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei, iar în rejudecare admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative atacate.

În motivarea recursului, a arătat că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv ale art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Recurenta a susţinut că, în ceea priveşte insuficienta motivare a deciziilor contestate, instanţa de fond a apreciat în mod greşit faptul că Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc nu avea obligaţia de a relua elementele de fapt stabilite prin procesele-verbale de contravenţie.

Instanţa de fond a apreciat că în cazul unui act administrativ declanşator (procesul-verbal de contravenţie) al procedurii de adoptare a actului subsecvent (decizia contestată), nu ar mai fi necesară motivarea actului subsecvent, limitele şi întinderea motivării urmând a fi apreciate în contextul întregii proceduri, fiind suficientă simpla trimitere la existenţa şi conţinutul sintetic al acestora.

Pe de o parte, procesele-verbale de contravenţie conţin informaţii contradictorii, în sensul că în decizia emisă pentru A. S.R.L s-a reţinut că minorii se aflau în agenţia de pariuri, în timp ce în deciziile emise pentru D. S.R.L şi C. S.R.L. s-a reţinut că minorit au fost identificaţi la două mijloace de joc, însă fără a se menţiona organizatorul căruia îi aparţineau aceste mijloace de joc. Astfel, minorii au fost identificaţi ca aflându-se atât în agenţia de pariuri a recurentei reclamante A. S.R.L cât şi la două mijloace de joc ce aparţin unuia dintre cei doi organizatori, D. S.R.L. sau C. S.R.L

Pe de altă parte, Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc nu a fost în măsură să arate, în conţinutul deciziilor contestate, situaţiile de fapt care se încadrează în prevederile textului de lege prevăzut la art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 11/2016, limitându-se la expunerea succintă a sancţiunilor contravenţionale aplicate.

Trecând peste faptul că cerinţa motivării are caracter intrinsec, în sensul că îndeplinirea acestei cerinţe trebuie să rezulte din conţinutul actului, neputând fi analizată această cerinţă de către instanţă prin raportare la probe extrinseci deciziei contestate, în contextul dat, nici actul administrativ declanşator nu este în măsură să suplinească cerinţa motivării.

Interpretarea de mai sus, din prima teză, se regăseşte şi în jurisprundenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C- 367/1995 reţinându-se faptul că motivarea actului administrativ trebuie să fie adecvată, prezentând de o manieră clară si univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să permită persoanelor vizate formularea unor apărări coerente şi efective.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu poate fi luat în considerare transferul responsabilităţii exploatării jocurilor de noroc către o singură societate, respectiv către A. S.R.L, ca urmare a contractelor de asociere încheiate între părţi, întrucât în speţă ar fi incidente dispoziţiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

În speţă, discutăm despre trei organizatori de jocuri de noroc, toţi supuşi măsurii complementare a suspendării autorizaţiilor de exploatarea, iar nu despre un organizator ce desfăşoară activitate în comun cu un operator economic (care nu este şi organizator de jocuri de noroc). Prin urmare, dispoziţiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc nu sunt aplicabile speţei noastre aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc în care se menţionează că răspunderea pentru organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă revine în totalitate persoanelor juridice care deţin licenţă de organizare a jocurilor de noroc, însă a ignorat că minorii se aflau la două mijloace de joc ce aparţineau societăţii C. S.R.L. ce avea încheiat un contract de asociere în participaţiune cu A. S.R.L.

Răspunderea, în acest caz în care ar fi incidente dispoziţiile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, ar aparţine doar celor două societăţi organizatoare de jocuri de noroc A. S.R.L. şi C. S.R.L., iar nicidecum societăţii D. S.R.L.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepţia tardivităţii recursului a fost respinsă de instanţa de judecată, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată următoarele:

Susţinerile din recurs referitoare la lipsa motivării actelor administrative sunt nefondate.

Actul administrativ trebuie motivat pentru a da posibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalităţii şi temeiniciei acestuia, iar instanţei de judecată, învestită de persoana care se pretinde vătămată, să efectueze controlul jurisdicţional. Motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, în raport de natura acestuia, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărei situaţii care a determinat emiterea actului administrativ.

Actul administrativ contestat în cauză cuprinde situaţia de fapt, reţinută în conformitate cu procesele-verbale de control şi constatare a verificărilor şi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost întocmit şi a fost aplicată măsura suspendării.

Astfel, s-a arătat că, în ceea ce o priveşte pe A. S.R.L., Comitetul de Supraveghere a analizat propunerea Direcţiei de Specialitate privind suspendarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip pariuri în cotă fixă, desfăşurată în punctul de lucru din Galaţi, str. x, B., unde, în data de 07.03.2017, au fost identificaţi minori la mijloacele de joc, faptă consemnată în procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x/07.03.2017 şi sancţionată conform procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x/13.03.2017.

În ceea ce o priveşte pe C. S.R.L., Comitetul de Supraveghere a analizat propunerea Direcţiei de Specialitate privind suspendarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru mijloacele de joc cu seriile w şi z, autorizate în favoarea C. S.R.L., exploatate în punctul de lucru din Galaţi, str. x, B., unde, în data de 07.03.2017, au fost identificaţi minori la aparatele de joc, faptă consemnată în procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x/07.03.2017 şi sancţionată conform procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x/13.03.2017.

De asemenea, în ceea ce o priveşte pe D. S.R.L., Comitetul de Supraveghere a analizat propunerea Direcţiei de Specialitate privind suspendarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru cele trei mijloace de joc, autorizate în favoarea D. S.R.L., exploatate în punctul de lucru din Galaţi, str. x, B., unde, în data de 07.03.2017, au fost identificaţi minori având acces la mijloacele de joc, faptă consemnată şi sancţionată prin procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x/07.03.2017.

S-a constatat nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea jocurilor de noroc, ceea ce constituie contravenţie la regimul exploatării jocurilor de noroc, conform art. 151 alin. (1) din acelaşi act normativ şi se sancţionează potrivit art. 151 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 111/2016.

S-au reţinut: art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009; art. 8 alin. (5) din H.G. nr. 111/2016; art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016; art. 151 alin. (1), (3), (4) din H.G. nr. 111/2016; art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2013; art. 17 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2009.

Dispoziţiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea jocurilor de noroc prevăd că "Accesul minorilor în locaţiile specializate pentru desfăşurarea jocurilor de noroc, precum şi participarea acestora la orice tip de joc de noroc sunt interzise", cele ale art. 8 alin. (5) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 prevăd că "Organizatorii sunt obligaţi să interzică accesul minorilor în locaţiile specializate pentru desfăşurarea de jocuri de noroc, la mijloacele de joc ori la sistemele informatice care permit participarea la jocul de noroc. În scopul stabilirii dreptului de participare la jocul de noroc, organizatorii pot solicita participanţilor prezentarea unui act de identitate", iar conform art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016, "Organizatorii de jocuri de noroc au, în funcţie de specificul activităţii de jocuri de noroc desfăşurate, următoarele obligaţii: (...) r) să nu permită accesul minorilor în locaţiile în care se desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, la mijloacele de joc sau la sistemele informatice care permit participarea la jocurile de noroc".

Raportat la cele reţinute, actul administrativ contestat corespunde cerinţelor de motivare. Sunt arătate în fapt şi în drept motivele avute în vedere de pârât, iar motivarea actelor administrative permite instanţei efectuarea controlului jurisdicţional asupra acestuia.

Actul administrativ este întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost emis.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (7) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri, "Organizarea şi funcţionarea Comitetului, precum şi regimul juridic al deciziilor acestuia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului".

Conform art. 10 din H.G. nr. 298/2013 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, "(1) Decizia reprezintă act administrativ şi se emite numai în formă scrisă. (2) Decizia cuprinde, după caz, următoarele elemente: a) denumirea Comitetului; b) numărul şi data la care a fost emisă şi data de la care îşi produce efectele; c) datele de identificare a persoanei juridice; d) obiectul deciziei; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele şi semnătura preşedintelui sau ale vicepreşedintelui Oficiului, după caz; h) ştampila Comitetului; i) posibilitatea de a fi contestată", iar potrivit art. 13, "Lipsa unuia dintre elementele deciziei referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei care semnează actul administrativ, numele şi prenumele ori denumirea persoanei juridice sau a persoanei împuternicite de către aceasta, după caz, a obiectului deciziei ori a semnăturii preşedintelui sau vicepreşedintelui Comitetului, cu excepţia prevăzută la art. 11 alin. (3), atrage nulitatea acesteia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".

Deciziile contestate cuprind toate elementele prevăzute de aceste dispoziţii legale, astfel cum rezultă din cele expuse anterior.

În ceea ce priveşte răspunsul comunicat la plângerea prealabilă, dispoziţiile legale nu prevăd condiţii de formă privind conţinutul acesteia, iar modalitatea de redactare a acestui răspuns nu poate constitui motiv de nulitate a actului administrativ prin care s-a aplicat măsura de suspendare, a cărui nelegalitate se examinează raportat la data emiterii acestuia, la condiţiile de fond şi de formă proprii acestuia.

Motivele de recurs privind efectele contractelor de asociere în participaţiune încheiate, care ar fi de natură a transfera responsabilitatea exploatării către o singură societate (SC A. SRL), interpretarea eronată a prevederilor art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, sub aspectul răspunderii organizatorilor, sunt, de asemenea, nefondate.

Dispoziţiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 prevăd, prin excepţie de la prevederile alin. (2), conform cărora jocurile de noroc sunt exploatate în mod direct de deţinătorul licenţei, posibilitatea ca exploatarea jocurilor de noroc să se poată realiza, în comun sau nu, între un organizator de jocuri de noroc şi unul sau mai mulţi operatori economici sau persoane fizice între care există un contract încheiat în condiţiile legii, menţionând că răspunderea revine părţilor contractante.

Dispoziţiile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 precizează că "Răspunderea pentru organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă revine în totalitate persoanelor juridice care deţin licenţă de organizare a jocurilor de noroc".

Cu privire la reglementarea naţională, Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 1344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, a reţinut inclusiv jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii, prevăzută de art. 49 CE, Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de Nationale Sporttotalisator, prin care s-a reconfirmat jurisprudenţa potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune, fiind fixate criteriile pe care instanţele naţionale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naţionale de a limita dependenţa de jocurile de noroc şi de a preveni frauda în domeniu, întrucât obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori, o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, fiind în principiu compatibilă cu dreptul comunitar.

De asemenea, a fost reţinută Hotărârea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional şi Bwin International, C-42/07, prin care Curtea a hotărât că art. 46 alin. (1) CE permite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general, statele membre fiind libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit, şi Hotărârea din 6 martie 2007, cauzele conexate C-338/04, C-359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii, în sensul că restricţiile impuse trebuie să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect lipsa de temeinicie a acestor susţineri, faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, potrivit cărora răspunderea pentru organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc revine în totalitate persoanelor juridice care deţin licenţă de organizare a jocurilor de noroc.

Mai mult, contractul de asociere nr. x/14.09.2015 încheiat de reclamanta S.C. D. S.R.L cu S.C. A. S.R.L., şi actele adiţionale ulterioare nu aduc în discuţie o exonerare de obligaţii relativ la obligaţiile ce fac obiectul prezentei analize, ci, dimpotrivă, precizează clar că S.C. D. S.R.L. confirmă că va asigura respectarea reglementărilor legate de interdicţia de practicare a jocurilor de noroc de către minori

Alegerea reclamantei de a-şi exercita prin altul drepturile conferite de licenţa de organizare a jocurilor de noroc, prin încheierea contractului de asociere în participaţiune, nu este de natură a o exonera, în raporturile cu autoritatea de control în domeniu, de obligaţiile stabilite de art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009, privind interzicerea accesului minorilor în locaţiile specializate pentru desfăşurarea jocurilor de noroc, precum şi participarea acestora la orice tip de joc de noroc, art. 10 alin. (3) pct. (i) din O.U.G. nr. 77/2009, care prevăd desfăşurarea activităţii economice reprezentată de jocurile de noroc prin intermediul normelor de aplicare a legii şi a altor reglementări specifice, a unui cadru de reglementare şi supraveghere a furnizării şi consumului de jocuri de noroc tradiţionale şi la distanţă condiţionat de respectarea principiilor privitoare la protecţia minorilor şi prevenirea accesului acestora la aceste tipuri de jocuri de noroc.

Raportat la aceste dispoziţii, în condiţiile în care operatorii economici deţin licenţe de organizare a jocurilor de noroc emise de O.N.J.N., răspunderea pentru desfăşurarea activităţii de jocuri de noroc în condiţiile legii, în mod corespunzător, revine tuturor organizatorilor de jocuri de noroc.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentele-reclamante, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentele-reclamante C. S.R.L, D. S.R.L şi S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2439 din 25 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.