Mootness of salary adjustment action after subsequent general ministerial order recognizing claimed benefits

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei reprezentat de Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava, solicitând instanţei, anularea în parte a Ordinului nr. 219/C din 1.02.2017 şi a Ordinului nr. 1395/C/10.05.2017 în ceea ce priveşte data de la care calculul drepturilor salariale se face prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, respectiv începând cu data de 9 aprilie 2015 în loc de 1 octombrie 2016, astfel cum s-a stabilit prin ordinele contestate şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare prin care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama, de la 01.12.2015, şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014, precum şi obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la plata diferenţelor dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON) începând cu data de 23.10.2015, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin cererea precizatoare/modificatoare înregistrată la data de 04.08.2017, reclamanta a contestat de asemenea, Ordinul nr. 1395/C/10.05.2017, pentru argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată, precizând că a parcurs şi procedura prealabilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1724 din 5 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei reprezentat de Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava, a anulat răspunsul nr. x/2017 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei; a anulat în parte Ordinul nr. 219/C/1.02.2017, în ceea ce o priveşte pe reclamantă şi Ordinul nr. 1395/C/10.05.2017, în ceea ce priveşte data de la care calculul drepturilor salariale se face prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON; a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamantă ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 şi a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să plătească diferenţele dintre venitul pe care reclamanta l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială stabilită conform paragrafului anterior) şi venitul efectiv plătit, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava, recurentul - pârât Ministerul Justiţiei invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererile de recurs, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în urma rejudecării, respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

În motivarea recursurilor au susţinut, în esenţă, că pretenţiile reclamantei au fost satisfăcute, având în vedere că la data de 24.05.2018 Ministrul Justiţiei a emis ordinul nr. 2066/C/2018 prin care reclamantei i-au fost acordate drepturile salariale solicitate şi chiar mai mult prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 463,5 RON.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâţi, susţinând, în esenţă, că emiterea ordinului nr. 2066/24.05.2018 nu poate conduce la concluzia că acţiunea a rămas fără obiect, întrucât acest ordin este unul colectiv şi nu individual, iar prin acţiune s-a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare, obligaţie ce nu a fost îndeplinită.

De asemenea, cât priveşte recursul pârâtei Curtea de Apel Suceava, intimata - reclamantă a arătat că până la momentul formulării întâmpinării, nu i s-a plătit nicio diferenţă de bani.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere susţinerile recurenţilor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava au susţinut în recursurile formulate că, urmare a emiterii Ordinului nr. 2066/C/2018, acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, susţinere pe care Înalta Curte o apreciază a fi neîntemeiată.

Prin emiterea Ordinului nr. 2066/C/24.05.2018 (la nivelul tuturor instanţelor), Ministerul Justiţiei a recunoscut beneficiul unei indemnizaţii de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o VRS chiar mai mare decât cea pretinsă prin cererea introductivă, respectiv de 421,36 RON până la 01.12.2015 şi de 463,5 RON după această dată.

Astfel, prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordinul anterior menţionat s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015 -30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamantei de a-i fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate. Prin urmare, obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond, iar emiterea ordinului anterior indicat, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu consecinţa recalculării cuantumului indemnizaţiei de încadrare cuvenită reclamantei, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei recunoaşteri a pretenţiilor reclamantei de către pârâtul Ministerul Justiţiei. Această împrejurare nu afectează obiectul cererii, care priveşte analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamantei şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestuia să acţioneze conform dispoziţiilor legale.

Socotind ordinul menţionat o punere în executare parţială a sentinţei recurate, sentinţă care nu se referă numai la recunoaşterea beneficiului unei indemnizaţii de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o anumită VRS, ci şi la emiterea unui nou ordin de salarizare şi la plata diferenţelor salariale, Înalta Curte nu poate primi excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei civile nr. 1724 din 5 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.