Auxiliary judicial staff salary equalization: sectoral reference value under Law 71/2015 and statutory incorporation of risk and confidentiality bonuses into base salary

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. şi DDD., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării au solicitat:

- anularea Hotărârilor Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Alba Iulia având nr. 17, 19, 20 din data de 17 martie 2017 şi, în consecinţă:

- modificarea parţială a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017 emise preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 71/2015, a O.U.G. - urilor nr. 57/2015, nr. 20/2016 şi nr. 43/2016, cu privire la modificarea datei stabilite pentru recalcularea indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a valorii de referinţă sectoriale utilizate în calculul salarial, după cum urmează:

a) modificarea anexelor I-IV menţionate în Decizia nr. 27/RU/09.02.2017, în sensul recalculării salariilor personalului auxiliar şi conex, conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor şi în consecinţă modificarea fişelor de salarizare comunicate în data de 10.03.2017, prin raportarea la modul de calcul anexat (Anexa nr. 14),

b) recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială aflată în plată la nivel naţional, respectiv VRS - 405 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii,

c) recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială, VRS - 445,5 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 1 decembrie 2015, la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

d) recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi cel de păstrarea confidenţialităţii de 15 % şi venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE", pentru fiecare funcţie, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, pentru personalul conex al Tribunalului Hunedoara;

e) emiterea unei decizii de reîncadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Tribunalului Hunedoara în vederea reparării prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea deciziei solicitate, conform punctelor a)-d) din prezenta plângere.

- constatarea discriminării cu ocazia încadrării într-o altă tranşă de vechime, raportat la colegii care, anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeaşi condiţie de vechime şi repararea discriminării prin plata, către reclamanţii care se află în astfel de situaţii, a despăgubirilor constând în contravaloarea diferenţelor dintre indemnizaţia rezultată ca urmare a trecerii într-o altă tranşă de vechime (în muncă sau în funcţie) şi indemnizaţia efectiv acordată colegilor noştri care, anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeaşi condiţie de vechime, începând cu data reîncadrării şi în continuare, pentru viitor, precum şi diferenţele dintre cuantumul sporurilor pentru risc şi confidenţialitate şi pentru condiţii deosebite de muncă primite în prezent şi cel care ar fi trebuit să fie acordat

- obligarea pârâţilor nr. 2 şi 3 la repararea prejudiciului creat prin plata, către reclamanţi, despăgubirilor actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi a dobânzilor legale penalizatorii, aferente sumelor datorate începând cu data de la care ar fi trebuit acordate şi în continuare, pentru viitor, până la data plăţii efective.

- obligarea pârâţilor nr. 2 şi 3 în principal, la plata despăgubirilor/diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială VRS - 405 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, începând cu data de 1 octombrie 2007 până la data de 30 noiembrie 2015, şi în subsidiar, la plata despăgubirilor/diferenţelor de indemnizaţii anterior menţionate începând cu data de 1 mai 2014 până la data de 30 noiembrie 2015, raportat la VRS 405 şi la data scadenţei fiecărei sume şi până la plata efectivă.

- obligarea pârâtului nr. 1, în calitate de ordonator principal de credite, la comunicarea către instanţa de judecată învestită cu judecarea prezentei cauze şi către Curtea de Apel Alba Iulia, a nivelului maxim (la nivelul autorităţii judecătoreşti) al indemnizaţiei de încadrare şi nivelul maxim al sporurilor pe categorii de personal, pe condiţii îndeplinite, ce a rezultat în urma constituirii Comisiei la nivelul Ministerului Justiţiei, în scopul stabilirii nivelului maxim al indemnizaţiilor de încadrare brută lunară, aşa cum rezultă din adresa nr. x/04.10.2016 (Anexa nr. 15) şi în consecinţă la stabilirea unei grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, la nivelul maxim aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională "JUSTIŢIE", cu luarea în considerare a grilelor de salarizare, stabilite în baza aceloraşi acte normativ, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul Curţilor de Apel care au achiesat la aceste grile.

- obligarea pârâţilor nr. 1 şi 4 la alocarea de fonduri necesare plăţii drepturilor cuvenite personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex din cadrul Tribunalului Hunedoara, respectiv din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1166 din 13 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi lipsei calităţii procesuale pasive a MJ şi Curtea de Apel Alba Iulia.

Respinge excepţia de necompetenţă materială în ceea ce priveşte capetele 3 şi 5 din cererea de chemare în judecată, invocată de reclamante.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MFP, cu sediul în Sector 5, Bucureşti, str. x, şi respinge acţiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi respinge pretenţiile formulate prin capetele 3 şi 5 de cerere, pentru perioada 01.10.2007-17.05.2014, ca fiind prescris dreptul material la acţiune. Respinge aceste capete de cerere, pentru perioada 17.06.2014-09.04.2015, ca neîntemeiate.

Admite în parte acţiunea formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E.,F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW.,XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. şi DDD., toţi cu adresa de corespondenţă la Tribunalul Hunedoara, cu sediul în Deva, Jud. Hunedoara, persoană însărcinată cu primirea corespondenţei A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, cu sediul în Sector 5, Bucureşti, Curtea De Apel Alba Iulia cu sediul în Alba Iulia, Judeţ Alba, Tribunalul Hunedoara cu sediul în DEVA, Judeţ HUNEDOARA şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în Sector 1, Bucureşti, Piaţa Valter Mărăcineanu nr. 1-3.

Anulează parţial Decizia nr. 52/C/22.12.2016, Decizia nr. 21/DE/03.02.2017 şi Decizia nr. 27/RU/09.02.2017 emise de Curtea de Apel Alba Iulia şi Hotărârile nr. 17, 19 şi 20/17.03.2017 emise de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, în ceea ce priveşte pe reclamanţi.

Obligă pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, precum şi, începând cu data de 09.04.2015, sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, respectiv de 15% pentru păstrarea confidenţialităţii.

Obligă pârâtul Tribunalul Hunedoara la plata către fiecare reclamant a diferenţei de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, precum şi pentru sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, respectiv de 15% pentru păstrarea confidenţialităţii, actualizate cu indicele de inflaţie în ziua plăţii efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective.

Obligă pârâtul MJ să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor reclamanţilor."

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara.

3.1. Prin recursul formulat, neîncadrat în drept, recurentul - pârât Tribunalul Hunedoara a susţinut că, deşi reclamanţii se referă la recalcularea retroactivă a unor drepturi salariale, în realitate nu reclamă o calculare greşită a unor drepturi salariale stabilite corect, ci solicită stabilirea drepturilor anterioare în alt cuantum decât cel în care le-au fost stabilite prin deciziile de salarizare anterioare.

Câtă vreme, stabilirea drepturilor de salariale brute a personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti este o atribuţie a ordonatorului secundar de credite (în speţă Curtea de Apel Alba Iulia), iar reclamanţii contestă tocmai modul de stabilire al drepturilor salariale brute, fără a pretinde că Tribunalul Hunedoara ar fi calculat şi plătit eronat drepturi salariale nete, recurentul a susţinut că în raport de obiectul principal al cauzei Tribunalul Hunedoara nu are calitate procesuală pasivă.

În măsura în care, prin decizii de salarizare emise pe numele reclamanţilor, s-ar stabili că acestora li se cuvin drepturi salariale suplimentare, Tribunalul Hunedoara, în virtutea atribuţiilor de ordonator terţiar de credite, va efectua plăţile cuvenite conform drepturilor stabilite în favoarea reclamanţilor.

Pe fondul cauzei, a considerat că nu se poate reţine nicio culpă în sarcina Tribunalului Hunedoara cu privire la modul de calcul al drepturilor salariale brute cuvenite reclamanţilor. Tribunalul Hunedoara după determinarea drepturilor salariale nete cuvenite reclamanţilor, în raport de deciziile de salarizare emise de Curtea de Apel Alba Iulia şi de prevederile legale aplicabile în materie salarială, a plătit reclamanţilor efectiv sumele de bani cuvenite în raport de salariile brute stabilite în deciziile de salarizare.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea şi a pârâtului Tribunalul Hunedoara la plata unor diferenţe salariale, în măsura în care, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, se va decide prin hotărâre judecătorească (sau Curtea de Apel Alba Iulia va emite decizie de salarizare pentru drepturi salariale suplimentare pe perioada solicitată de către reclamanţi) că reclamanţilor li se cuvin diferenţe salariale, Tribunalul Hunedoara, potrivit competenţelor legale ce îi revin în calitate de ordonator terţiar de credite, va calcula şi plăti efectiv reclamanţilor drepturile salariale cuvenite, în condiţiile legii şi în limita fondurilor bugetare alocate.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

3.2. Prin recursul formulat, recurenta - pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond sau, rejudecând, respingerea acţiunii, în principal ca lipsită de interes şi obiect, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că dispoziţia din sentinţă privind obligarea Curţii de Apel Alba Iulia la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor prin care să se aibă în vedere începând cu data de 09.04.2015 sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 %, respectiv de 15 % pentru păstrarea confidenţialităţii nu este motivată; mai mult, instanţa de fond a acordat aceste sporuri tuturor reclamanţilor din prezenta cauză, care sunt atât personal auxiliar cât şi personal conex, pronunţând de fapt o soluţie plus petita în condiţiile în care solicitările de acordare a acestor sporuri sunt formulate în contestaţie la pct. 2 lit. d) doar pentru personalul conex al Tribunalului Hunedoara.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că obligaţia stabilirii şi acordării maximului aflat în plată prin raportare la ordonatorul principal de credite şi prin definirea noţiunii de funcţie similară, este reglementată legal doar de la data de 01.08.2016, prin art. 1 alin. (2)2 şi 3 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel încât s-a procedat:

- începând cu data de 01.08.2016 la acordarea respectivelor drepturi (cuantum aferent sporurilor de 50% şi 15 %, prin raportare Ia maximul aflat în plată în cadrul Curţii de Apel Tg Mureş, adresa nr. x/02.09.2016 - anexată) personalului conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia (prin decizia nr. 21/C/03.02.2017), şi

- începând cu data de 09.04.2015 la acordarea respectivelor drepturi (cuantum aferent sporului de 50%) tuturor funcţiilor de aprod din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia (prin decizia nr. 14/C/24.04.2017, anexată).

Salariul de bază al numitei EEE., ce includea cuantumul acestui spor de 50 %, a constituit maximul în plată la care s-a raportat Curtea de Apel Alba Iulia la stabilirea drepturilor tuturor funcţiilor de aprod din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 14/C/24.04.2017, începând cu 09.04.2015.

Datorită identificării în cadrul autorităţii judecătoreşti, mai exact în cadrul Curţii de Apel Tg. Mureş a maximului salariului de bază pentru tot personalul conex ce include cuantumul aferent sporurilor de 50% şi 15 %, s-a procedat la acordarea acestuia tuturor funcţiilor din categoria personalului conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 21/C/03.02.2017, începând cu 01.08.2016.

Nu se poate aprecia că acest drept sub formă de cuantum poate fi acordat şi categoriei profesionale a personalului auxiliar, aşa cum rezultă din dispoziţia nemotivată a instanţei de fond în acest sens.

Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu a beneficiat de sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate în baza hotărârilor judecătoreşti, ci în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în anul 2010), respectiv a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a legilor anuale tranzitorii de salarizare (în anii 2011 -2017).

Sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază şi sporul de confidenţialitate de 15% din salariul de bază, recunoscute prin hotărârile judecătoreşti emise în aplicarea legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2010, mai exact până la 12.11.2009-data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, au fost luate în considerare la punerea în aplicare a acestei legi-cadru şi incluse parţial în salariul de bază sub formă de adaos (25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 10% pentru asigurarea confidenţialităţii). Diferenţa până la 50 % şi respectiv până la 15 % a fost inclusă în salariul brut, sub formă de cuantum sporuri, conform art. 4 şi 5 din Anexa nr. VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei din Legea nr. 330/2009.

Prevederile legale de aplicare anuală etapizată a Legii nr. 284/2010, din perioada 2010-2017, menţin în fiecare an cuantumul salariului de bază şi al sporurilor avute la data de 31 decembrie a anului anterior, iar în situaţia în care, prin aplicarea art. 38, alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017 şi majorarea cu 25 % a salariului de bază nu se ajunge la valoarea din grila din 2022, se acordă în continuare cuantumul sporurilor deţinute la 31.12.2017, majorat cu 25 %.

Câtă vreme aceste drepturi s-au menţinut în această formă de acordare, mai exact ca şi cuantum, în salariile brute acordate în perioada 2010 - 2017, pretenţia contestatorilor de a se acorda aceste sporuri în procent, în forma prevăzută de hotărârile judecătoreşti invocate, deşi ele pot fi şi au fost luate în considerare şi incluse în venitul brut doar în forma descrisă mai sus anterior Legii nr. 330/2009, raportat şi la modalitatea concretă de luare a acestora în considerare ca similar în plată de către Curtea de Apel Alba Iulia, este nefondată.

În ceea ce priveşte VRS 405 RON şi 445 RON, recurenta a susţinut că a emis deciziile de salarizare prin care Valoarea de referinţă sectorială a fost acordată începând cu data de 09.04.2015, inclusiv reclamantelor din prezentul dosar, la o valoare superioară decât cea de 405 RON, care este solicitată în prezentul dosar, astfel încât acţiunea introductivă de instanţă este lipsită de obiect şi de interes, începând cu această dată.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

Înalta Curte reţine că părţile reclamante funcţionează ca personal auxiliar de specialitate şi personal conex în cadrul Tribunalului Hunedoara, calitatea de ordonator de credite şi eventual debitor al plăţii drepturilor salariale invocate de acestea se găseşte la nivelul tribunalului menţionat, faţă de care părţile reclamante se află în raport de serviciu, potrivit art. 36 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, texte potrivit cărora "Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, (…)." (art. 36), respectiv "(…), iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite." (art. 44).

Astfel, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât Tribunalul Hunedoara referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Referitor la argumentul rămânerii fără obiect şi lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte îl apreciază a fi neîntemeiat.

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate. Prin urmare, obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond, iar emiterea ordinului şi a deciziei anterior indicate, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu consecinţa recalculării cuantumului indemnizaţiei de încadrare cuvenită reclamanţilor, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei recunoaşteri a pretenţiilor reclamanţilor. Cel mult, se poate susţine că această împrejurare vizează interesul procesual al susţinerii recursului, dar nu afectează obiectul cererii, care priveşte analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtei de a da curs solicitării reclamanţilor şi, pe cale de consecinţă, obligarea acesteia să acţioneze conform dispoziţiilor legale.

Lipsa de obiect a acţiunii a fost susţinută de recurenta-pârâtă prin raportare la emiterea Ordinului 2066/C/2018 şi a Deciziei nr. 38/C/13.06.2018, prin care a fost recunoscut dreptul întregului personal auxiliar şi conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi din instanţele din circumscripţia acesteia, inclusiv personalul auxiliar şi conex din cadrul Tribunalului Hunedoara la calcularea salariului de bază brut lunar prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

Înalta Curte constată că Ordinul 2066/C/2018 şi Decizia nr. 38/C/13.06.2018 sunt ulterioare pronunţării sentinţei recurate.

Prin emiterea Ordinului nr. 2066/C/24.05.2018 (la nivelul tuturor instanţelor), Ministerul Justiţiei a recunoscut beneficiul unei indemnizaţii de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o VRS chiar mai mare decât cea pretinsă prin cererea introductivă, respectiv de 421,36 RON până la 01.12.2015 şi de 463,5 RON după această dată.

Prin Decizia nr. 38/C/13.06.2018, pârâta a stabilit un salariu brut lunar aplicabil întregului personal auxiliar şi conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi din instanţele din circumscripţia acesteia, la o valoare mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Socotind Decizia nr. 38/C/13.06.2018 menţionată o punere în executare parţială a sentinţei recurate, sentinţă care nu se referă numai la recunoaşterea beneficiului unei indemnizaţii de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o anumită VRS, ci şi la emiterea unor noi ordine de salarizare şi la plata diferenţelor salariale, Înalta Curte nu poate primi excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Mai mult, din cuprinsul deciziei depuse la dosar nu rezultă că reclamanţilor le-ar fi fost achitate drepturile salariale restante, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, astfel cum au solicitat prin acţiune.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, argumentele recurentei-pârâte referitoare la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că intimaţii-reclamanţi aveau dreptul la stabilirea drepturilor salariale, prin luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, de la data intrării în vigoare a Legii mnr. 293/2015.

Relevant în cauza de faţă este faptul că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Ca atare, articolul 1 din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează, principial, că, în cursul anului 2015, cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor etc. de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înţeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susţinut şi mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituţia României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariaţi şi nu toţi destinatarii actului normativ în discuţie, aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Pentru soluţionarea corectă a prezentei cauze, prima instanţă a avut în vedere situaţia ordonatorului principal de credite Consiliul Superior al Magistraturii, care, deşi acesta a emis diverse hotărâri de principiu privind punctul său de vedere asupra nivelului valorii de referinţă sectorială ce ar trebui aplicat pentru uniformizarea drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, totuşi personalul său a fost nevoit să îl acţioneze în justiţie pentru recunoaşterea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON.

Altfel spus, ordonatorul de credite menţionat nu utiliza, raportat la data de 09.04.2015, o valoare de referinţă sectorială de 405 RON pentru calculul drepturilor salariale, ci doar o afirma principial.

În urma acestui demers juridic, prin sentinţa nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia din data de 22.06.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.

În consecinţă, la data pronunţării hotărârii de faţă, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nr. 48/13.01.2017, definitivă prin respingerea recursului, a produs efecte juridice, atestând în familia ocupaţională "Justiţie", la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015), o valoare maximă de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON.

Înalta Curte reţine că, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluţionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice şi de eficientizare a normelor de drept substanţial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activităţii judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiţiei. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părţile având obligaţia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională.

Chiar dacă are efecte inter partes, hotărârea judecătorească interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situaţiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, şi în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei, şi pentru a defini, cu toată precizia, voinţa legiuitorului.

În ceea ce priveşte obligarea Curţii de Apel Alba Iulia la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor prin care să se aibă în vedere începând cu data de 09.04.2015 sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 %, respectiv de 15 % pentru păstrarea confidenţialităţii, dispusă prin sentinţa recurată, recurenta - pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia a invocat o pretinsă nemotivare a hotărârii, lipsind argumentele referitoare la dreptul reclamanţilor la aceste sporuri, motiv de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază a fi nefondată această critică de nelegalitate, constatând că prima instanţă a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentinţa recurată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat argumentele expuse de părţi, precum şi elementele de fapt şi de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că cererea cu soluţionarea căreia a fost învestit, este întemeiată.

În ceea ce priveşte însă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, prima instanţă obligând în mod greşit pârâţii la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor, prin care să aibă în vedere sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, respectiv de 15% pentru păstrarea confidenţialităţii, respectiv plata către fiecare reclamant a diferenţelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi cel de păstrarea confidenţialităţii de 15 % şi venitul efectiv plătit.

În primul rând, instanţa de control judiciar că instanţa de fond a acordat aceste sporuri tuturor reclamanţilor din prezenta cauză, care sunt atât personal auxiliar cât şi personal conex, în condiţiile în care solicitările de acordare a acestor sporuri sunt formulate în acţiune la pct. 2 lit. d) doar pentru personalul conex al Tribunalului Hunedoara.

Pe fondul solicitărilor de acordare a cuantumului sporurilor de 50% şi 15% personalului conex din prezentul dosar (agenţi procedurali: VV. şi WW.; şoferi: XX., YY., ZZ., AAA., aprozi: BBB., CCC., DDD.) începând cu 09.04.2015, se constată că prin Decizia nr. 14/C/24.04.2017 s-a procedat la acordarea respectivelor drepturi (cuantum aferent sporului de 50%) tuturor funcţiilor de aprod din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia.

De asemenea, datorită identificării în cadrul autorităţii judecătoreşti, mai exact în cadrul Curţii de Apel Tg. Mureş a maximului salariului de bază pentru tot personalul conex ce include cuantumul aferent sporurilor de 50% şi 15 %, s-a procedat la acordarea acestuia tuturor funcţiilor din categoria personalului conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 21/C/03.02.2017, începând cu 01.08.2016.

Aceasta întrucât prin decizia civilă nr. 92/20.01.2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, dată în dosar nr. x/2010, invocată de către reclamanţii contestatori, a fost acordat doar sporul de 15% personalului auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Haţeg şi cu precizarea expresă a perioadei de acordare: 11.10.2004-12.11.2009, momentul intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.

În mod similar s-a acordat şi sporul de 50 % prin decizia civilă nr. 1292/2009 dată în dosar nr. x/2009, cu precizarea perioadei de acordare: 01.02.2007-12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii 330/2009, şi doar pentru numita EEE. - aprod în cadrul Judecătoriei Haţeg.

Ulterior intrării în vigoare a legii nr. 330/2009, acest spor nu a mai fost acordat niciunei persoane din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, singura care a câştigat în instanţă încă o dată, prin contestarea deciziei de reîncadrare conform Legii nr. 330/2009 (Sc. nr. 4928/07.09.2011 a Curţii de Apel Bucureşti), fiind un aprod - EEE. şi căreia i-a fost astfel menţinut acest drept în salariul de bază brut şi ulterior Legii nr. 284/2010.

Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu a beneficiat de sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate în baza hotărârilor judecătoreşti, ci în baza Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în anul 2010), respectiv a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a legilor anuale tranzitorii de salarizare (în anii 2011 -2017).

Sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază şi sporul de confidenţialitate de 15% din salariul de bază, recunoscute prin hotărârile judecătoreşti emise în aplicarea legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2010, mai exact până la 12.11.2009-data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, au fost luate în considerare la punerea în aplicare a acestei legi-cadru şi incluse parţial în salariul de bază sub formă de adaos (25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 10% pentru asigurarea confidenţialităţii). Diferenţa până la 50 % şi respectiv până la 15 % a fost inclusă în salariul brut, sub formă de cuantum sporuri, conform art. 4 şi 5 din Anexa nr. VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei din Legea nr. 330/2009.

Prevederile legale de aplicare anuală etapizată a Legii nr. 284/2010, din perioada 2010-2017, menţin în fiecare an cuantumul salariului de bază şi al sporurilor avute la data de 31 decembrie a anului anterior, iar în situaţia în care, prin aplicarea art. 38, alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017 şi majorarea cu 25 % a salariului de bază nu se ajunge la valoarea din grila din 2022, se acordă în continuare cuantumul sporurilor deţinute la 31.12.2017, majorat cu 25 %.

Prin urmare, solicitarea reclamanţilor de a se acorda aceste sporuri în procent, în forma prevăzută de hotărârile judecătoreşti invocate, este nefondată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursurile, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va înlătura obligarea pârâţilor la emiterea unor decizii de salarizare şi la plata aferentă în ceea ce priveşte sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 15%, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 1166 din 13 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Înlătură obligarea pârâţilor la emiterea unor decizii de salarizare şi la plata aferentă în ceea ce priveşte sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 15%.

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.