Property transfer via consensual sale in the absence of formal registration: standing as insured creditor under the Insurers' Guarantee Fund

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.08.2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a solicitat anularea deciziei nr. 7402/06.07.2017, obligarea pârâtului să achite sumele datorate în dosarul de daună x, cererea de plată nr. x/10.09.2016; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de soluţionarea prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1456 din 27 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut, în motivarea recursului, insuficienta motivare a hotărârii, instanţa de fond nearătând în considerentele acesteia care sunt motivele pentru care a înlăturat critica privind dreptul la despăgubire întemeiat pe calitatea de succesor cu titlu particular al vânzătorului B., chiar dacă considera data certă a contractului ca fiind 01.02.2016.

De asemenea, recurentul a invocat, în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1282 alin. (2) C. civ., art. 1673 alin. (2) şi art. 1281 C. civ.

A mai arătat recurentul că, deşi în Decizia nr. 7402/2017 emisă de FGA nu s-a reţinut inexistenţa datei certe a contractului, ci faptul că, la data de 27.12.2015, motociclul se afla în patrimoniul lui B., prin cererea de chemare în judecată a învederat că motociclul a fost radiat de pe numele vânzătorului, la DITL Sector 6, la data încheierii contractului - 26.03.2015, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

4. Apărările intimatului

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Referitor la motivul de nelegalitate circumscris cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte îl consideră a fi nefondat. Subsumat acestui text de lege, recurentul-reclamant a invocat o pretinsă nemotivare a hotărârii, lipsind argumentele referitoare la dreptul la despăgubire întemeiat pe calitatea de succesor cu titlu particular.

Înalta Curte apreciază a fi nefondată această critică de nelegalitate, constatând că prima instanţă a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentinţa recurată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat argumentele expuse de părţi, precum şi elementele de fapt şi de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că cererea cu soluţionarea căreia a fost învestit, este neîntemeiată.

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susţineri formulate de părţile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză, obligaţie îndeplinită în prezenta speţă.

În ceea ce priveşte însă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, prima instanţă reţinând în mod greşit că reclamantul nu are calitate de creditor de asigurare.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că la momentul producerii accidentului - 27.12.2015, proprietarul motociclului avariat nu era reclamantul A., ci dl. B.; reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra vehiculului marca x cu număr de identificare x, la data de 26.03.2015, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei, însă contractul a fost înregistrat la o autoritate publică la data de 01.02.2016 (data înregistrării fiscale), aceasta fiind data ce poate fi opusă terţilor ca dată certă a transferului dreptului de proprietate.

Înalta Curte reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1270 alin. (1) C. civ., care consacră principiul forţei obligatorii a contractului, precum şi dispoziţiile art. 1170 C. civ., conform cărora "părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale", fără a putea înlătura această obligaţie.

Totodată, instanţa constată că părţile au încheiat în mod valabil un contract de vânzare a unui vehicul, prin simplul acord de voinţe, consemnat în înscrisul Contract de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit aflat la dosarul de fond.

Astfel, vânzarea a fost guvernată de principiul consensualismului, prevăzut de art. 1178 C. civ. întrucât, în materia vânzării de autovehicule, legea nu prevede o anumită formalitate pentru încheierea valabilă a contractului. Din acest motiv, este incident art. 1674 C. civ., care preia principiul general stipulat la art. 1273 alin. (1) C. civ. şi care prevede:

"Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă".

În consecinţă, dreptul de proprietate asupra vehiculului marca x cu număr de identificare x s-a transmis, de drept, de la vânzător către reclamantul - cumpărător din momentul încheierii contractului, şi anume de la data de 26.03.2015, independent de îndeplinirea sau neîndeplinirea ulterioară de către părţi a formalităţilor de radiere şi înmatriculare a respectivului autovehicul, măsuri administrative care nu reprezintă condiţii de valabilitate a contractului de vânzare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, la aceeaşi dată, vehiculul a fost radiat din evidenţele vânzătorului şi înregistrat la DITL de la domiciliul reclamantului, din probatoriul administrat în cauză, rezultând această împrejurare (înscrisul aflat la dosarul de fond).

Faptul că înregistrarea contractului de vânzare - cumpărare s-a realizat la data de 26.03.2015 rezultă şi din înscrisul Proces-verbal de scoatere din evidenţă mijloace de transport din 26.03.2015 al DITL Sector 6 Bucureşti, depus de recurent şi aflat la dosarul de recurs.

Prin urmare, în raport cu situaţia de fapt relevată de probatoriul administrat în cauză, rezultă că, la data evenimentului 27.12.2015, motociclul se afla în proprietatea reclamantului, acesta având calitatea de creditor de asigurări, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, astfel că refuzul pârâtului de a satisface pretenţia reclamantului, în împrejurările date, este nejustificat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte acţiune, va anula Decizia nr. 7402/06.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi va obliga pârâtul să soluţioneze cererea de plată nr. x/10.09.2016.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2800 RON, fond şi recurs, către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1456 din 27 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Decizia nr. 7402/06.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze cererea de plată nr. x/10.09.2016.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata cheltuielilor de judecată către recurentul - reclamant A., în cuantum de 2800 RON, fond şi recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.