Auxiliary court staff win salary recalculation after appeal struck as null, defendant court's appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.03.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., K., M. şi N. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov, solicitând:

a) modificarea în parte a Deciziei nr. 558/2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Braşov prin care s-au stabilit indemnizaţiile lunare începând cu data de 01.10.2016, prin raportare la un VRS de 405 RON, cu consecinţa recalculării şi a plăţii acestor drepturi şi a diferenţelor rezultate din recalculare prin raportare la un VRS de 405 cu începere de la 09.04.2015, precum şi prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată la nivelul familiei ocupaţionale de la 09.04.2015 şi pentru viitor, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant;

b) actualizarea diferenţelor cu dobânda legală de la data de 09.05.2015 până la data plăţii efective pentru întreg personalul auxiliar al Tribunalului Braşov;

c) recalcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale începând cu 01.08.2018 prin raportare la un VRS de 445,5 RON, precum şi prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plata la nivelul familiei ocupaţionale de la 09.04.2015 şi pentru viitor, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant;

d) actualizarea diferenţelor cu dobânda legală de la data de 09.05.2015 până la data plăţii efective pentru întreg personalul auxiliar al Tribunalului Braşov;

e) recalcularea şi plata diferenţelor de drepturi rezultate ca efect al acordării sporului de risc şi I suprasolicitare neuropsihică de 25% şi cel de păstrarea confidenţialităţii de 5%, calculate la indemnizaţia brută de încadrare ce nu a inclus aceste sporuri, începând cu data de 24.11.2014 şi, ulterior, de la 09.04.2015, precum şi în continuare până la data încetării raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant;

f) actualizarea diferenţelor rezultate cu dobânda legală de la data de 24.11.2014 până la data plăţii efective pentru întreg personalul auxiliar şi conex al Judecătoriei Zărneşti;

g) recalcularea şi plata diferenţelor rezultate prin acordarea sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi cel de confidenţialitate de 15%, începând cu 09.04.2015, precum şi prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată la nivelul familiei ocupaţionale de la 09.04.2015 şi pentru viitor, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant;

h) actualizarea diferenţelor rezultate cu dobânda legală de la data de 09.04.2015 până la data plăţii efective pentru întreg personalul conex al Judecătoriei Zărneşti;

i) recalcularea indemnizaţiilor prin raportare la cele existente la nivel maxim începând cu 24.11.2014, prin raportare la un VRS de 405 RON, acordat în baza sentinţei civile nr. 993/2009 a Tribunalului Prahova;

j) emiterea unor decizii de reîncadrare în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 şi repararea prejudiciului creat prin nerespectarea dispoziţiilor legale menţionate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3626 din 17 septembrie 2018; Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii; a admis excepţia prescripţiei dreptului material Ia acţiune şi a respins capetele de cerere având ca obiect plata diferenţelor de drepturi salariale aferente perioadei 24.11.2014-12.03.2015, ca prescrise; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., K., M. şi N., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov; a anulat în parte Decizia nr. 558/DEFA/11.09.2017; a obligat pârâta Curtea de Apel Braşov la emiterea de noi decizii de salarizare pe numele reclamanţilor prin care drepturile salariale ale acestora să fie, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.08.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON; a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate în urma recalculării potrivit prezentei hotărâri, calculate începând cu 09.04.2015 respectiv cu 01.08.2016 şi până la executarea efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe de drepturi, calculată de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective; a respins în rest acţiunea, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile cu nr. 3626 din 17 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Braşov.

Recurenţii - reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., K., M. şi N. au declarat apel, calea de atac fiind calificată ca recurs de către instanţa de recurs, raportat la prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Recursul nu a fost motivat.

Prin cererea de recurs, recurenta - pârâtă Curtea de Apel Braşov a solicitat respingerea cererii de recalculare a salariilor prin raportare la VRS 405 RON ca rămasă fără obiect, în considerarea deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Braşov şi respingerea cererii de actualizare cu indicele preţurilor de consum şi acordare a dobânzii legale ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei obiectului cererilor de recalculare a salariilor de bază şi plata diferenţelor, apreciază că pretenţiile reclamanţilor şi-au găsit răspuns în cadrul dispoziţiilor deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Braşov, act administrativ prin care salariile personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Braşov şi circumscripţie au fost stabilite raportat la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10 procente de la 01.12.2015.

Sub acest aspect, consideră că cererea reclamanţilor nu îşi mai găseşte raţiunea juridică litigioasă, obiectul cererii fiind considerabil inferior drepturilor salariale acordate prin decizia nr. 129/DEFA/21.06.2018.

Asupra fondului dreptului privind actualizarea cu indicele preţurilor de consum şi a dobânzii legale, considerăm că salariile reclamanţilor au suferit modificările corespunzătoare schimbărilor normative ce au intervenit în perioada 2015 - 2018, de fiecare dată când s-a constat existenţa unui nou nivel maxim al salariului de bază, toate salariile au fost stabilite raportat la nivelul maxim aflat în plată pentru funcţiile similare în aceleaşi condiţii de muncă şi vechime.

Faptul că în prezent s-a decis, retroactiv, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie calcularea indemnizaţiilor judecătorilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 09.04.2015, circumstanţă ce a determinat modificarea valorii de referinţă sectorială şi la personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor, nu prezumă o culpă corespunzătoare a Curţii de Apel Braşov şi nu poate angaja răspunderea acestei instanţe în ceea ce prejudiciul suferit de reclamante, deoarece la data de 09.04.2015 nu a fost, practic, identificat în plată un salariu calculat ia valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, această majorare fiind decisă numai în cursul anului 2018 cu plată retroactivă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de recurenţii-reclamanţi.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând recursul declarat de recurenţii - reclamanţi sub aspectul condiţiilor prevăzute de C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., text procedural conform căruia "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Întrucât, până la termenul din 06.04.2021, recurenţii - reclamanţi nu au motivat recursul declarat, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform căruia "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurenţii - reclamanţi.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Braşov, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere susţinerile recurentei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Prin emiterea Deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 de către preşedintele Curţii de Apel Braşov, la nivelul Curţii de Apel Braşov şi la nivelul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Braşov, s-a recunoscut beneficiul drepturilor salariale lunare prin raportare la o VRS de 421,36 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10 procente de la 01.12.2015.

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamantelor de a le fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unor noi ordine de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate. Prin urmare, obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond, iar emiterea ordinului anterior indicat, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu consecinţa recalculării cuantumului indemnizaţiei de încadrare cuvenită reclamantelor, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei recunoaşteri a pretenţiilor reclamantelor de către pârâtul Ministerul Justiţiei. Această împrejurare nu afectează obiectul cererii, care priveşte analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamantelor şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestuia să acţioneze conform dispoziţiilor legale.

Socotind decizia menţionată o punere în executare parţială a sentinţei recurate, sentinţă care nu se referă numai la recunoaşterea beneficiului unei indemnizaţii de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o anumită VRS, ci şi la emiterea unor noi ordine de salarizare şi la plata diferenţelor salariale, Înalta Curte nu poate primi excepţia rămânerii fără obiect a cererii.

Mai mult, din cuprinsul ordinelor depuse la dosar nu rezultă că reclamanţilor le-ar fi fost achitate drepturile salariale restante, nefiind depusă vreo dovadă a plăţilor efectuate în temeiul acestei decizii şi nici dovada emiterii deciziilor individuale.

De altfel, la art. 2, 3 şi 4 din decizie se arată că:

"Art. 2. Plata drepturilor salariale stabilite prin raportare la valorile sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018;

b) pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, după asigurarea fondurilor bugetare necesare."

Art. 3. În temeiul dispoziţiilor legale în vigoare şi ale prezentei decizii, departamentele economice de la Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov şi Tribunalul Covasna vor determina şi achita diferenţele salariale pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 după alocarea fondurilor bugetare cu această destinaţie.

Art. 4. Pentru stabilirea drepturilor salariale de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din circumscripţie începând cu data de 01.01.2018, se vor emite decizii individuale."

Totodată, va fi respinsă şi critica formulată de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Braşov în ceea ce priveşte actualizarea cu indicele preţurilor de consum şi obligaţia de plată a dobânzilor, întrucât potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât şi din beneficiul nerealizat, neavând relevanţă inexistenţa vreunei culpe a autorităţii pârâte.

Înalta Curte constată că repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite cuprinde trei componente: plata diferenţelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei şi plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

În această privinţă, Înalta Curte are în vedere că, prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., K., M. şi N. împotriva sentinţei civile cu nr. 3626 din 17 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei civile cu nr. 3626 din 17 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.