Time-barred appeal in administrative litigation: dismissal due to violation of the 15-day deadline for filing recourse under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal as time-barred, thereby upholding the appellate court’s final judgment which had previously rejected the claimant's substantive claims. The dispute involved a communal landowner challenging the administrative refusal of a forestry authority to certify documentation for state aid compensation regarding restricted wood harvesting, along with a request for payment of the aid value and tax interest. The decisive legal basis was the violation of the mandatory 15-day deadline for filing an appeal in administrative cases under Article 20(1) of Law No. 554/2004, combined with Article 185 of the Code of Civil Procedure, which mandates that procedural acts filed outside statutory deadlines are null and result in the loss of the right to appeal, a rule of public order that cannot be derogated from.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 499 din C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 182 alin. (1) din C. proc. civ, art. 181 alin. (2) C. proc. civ; Time-barred appeal in administrative litigation: dismissal due to violation of the 15-day deadline for filing recourse under Law 554/2004: Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Obştea Muntele Runcu, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ si fiscal), reclamanta Obştea Muntele Runcu a chemat în judecată pârâtele Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, solicitând:
- anularea actului administrativ nr. 7533/29.05.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:
- plata sumei de 631.607,94 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietara, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 2415,20,00 ha, încadrată în tipul I si II de categorii funcţionale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Runcu pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016;
- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 631.607,94 RON începând cu data de 04.05.2017 - data la care a depus cererea nr. x/04.05.2017 la Garda Forestiera Râmnicu Vâlcea, până la plata efectivă a debitului;
- obligarea la cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 375/2018 din 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta Obştea Muntele Runcu, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Apelor şi Pădurilor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Obştea Muntele Runcu, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
4. Apărările formulate
Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.
Recurenta-reclamantă a depus note scrise.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, în condiţiile art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 375/2018 din 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 20.07.2018, conform dovezii de înmânare ataşată la dosarul instanţei de fond - fila x. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 05.07.2018, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac.
Potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
În condiţiile în care ultima zi pentru declararea în termen a recursului era 05.07.2018, zi nelucrătoare, termenul a fost prelungit până la 06.07.2018.
În cauză, cererea de recurs a fost expediată prin serviciul de curierat la instanţa de fond la data de 26.09.2018, conform dovezii aflate la dosarul instanţei de recurs, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Înalta Curte constată astfel, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 26.09.2018, fiind înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 01.10.2018, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 06.07.2018.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Obştea Muntele Runcu împotriva sentinţei nr. 375/2018 din 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.