Recovery of rural development funds for artificial creation of eligibility conditions and lack of functional autonomy between linked entities

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.04.2014, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit, Centrul Regional de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit 3 Sud Muntenia, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 8546/13.03.2014 şi a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 07.01.2014, privind proiectul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderii II A.", contract x/28.06.2011, beneficiar A..

În subsidiar, reclamanta a solicitat reindividualizarea sancţiunii administrative aplicate, în sensul respectării principiului proporţionalităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3242 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală "A.", în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 3242 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală "A.", întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Invocând Cauza C-434/12, Slancheva - Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin, pentru dezvoltare rurală, recurenta - reclamantă a susţinut, referitor la elementul obiectiv, că în ceea ce priveşte scopul - finalitatea Proiectului, respectiv dezvoltarea activităţii prin achiziţie de utilaje pentru prestări servicii pentru populaţia rurala, prin procesul-verbal contestat nu s-a dovedit existenţa unei deturnări a scopului contractului şi a sumelor alocate.

Încheierea contractelor de prestări servicii inclusiv cu S.C. B. S.R.L., în condiţiile în care aceasta nu este unicul beneficiar al serviciilor prestate de către recurentă, nu poate constitui o bază serioasă şi rezonabilă care să justifice rezilierea unui contract ce şi-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic şi funcţional. În acest context, a arătat că activitatea de prestări servicii s-a derulat şi în favoarea următorilor beneficiari: S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., II F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. si S.C. I. S.R.L..

Referitor la elementul subiectiv, din împrejurările săvârşirii presupusei fapte, rezultă că recurenta nu a urmărit să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate.

În ceea ce priveşte netemeinicia procesului-verbal contestat, recurenta a susţinut, referitor la legătura cu S.C. B. S.R.L., că organele de control au acordat o valoare absolută prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, fără a proceda însă la o evaluare completa a situaţiei, raportat la împrejurările concrete.

Simpla constatare că A. este titular al II A. şi asociat unic şi administrator la S.C. B. S.R.L. nu poate conduce, în mod automat, la concluzia că II A. nu este o microîntreprindere autonomă care nu şi-ar putea desfăşura activitatea în mod independent fără aportul altei societăţi. S.C. B. S.R.L. nu a adus aport la II. A. pentru existenţa pe piaţa sau pentru dezvoltare, ci între cele două au existat doar relaţii comerciale realizate conform Codul fiscal.

La data depunerii dosarului în vederea obţinerii finanţării, în cadrul documentaţiei ataşate acestui dosar, a prezentat Precontractul încheiat cu S.C. B. S.R.L. având ca obiect prestarea de servicii. Din Precontractul de prestări servicii reies, în mod clar şi fără echivoc, datele de identificare ale societăţii beneficiare, faptul că administratorul S.C. B. S.R.L. este numitul A. şi, evident, faptul că cele două entităţi funcţionează pe pieţe adiacente. Acest Precontract a fost supus verificării Centrului Regional de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia, respectiv Agenţiei de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit care au decis că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate în vederea acordării finanţării nerambursabile pentru punerea în aplicare a Proiectului mai sus indicat.

Totodată, Centrul Regional de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit 3 Sud Muntenia, respectiv Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit aveau obligaţia de a informa solicitantul asupra existenţei vreunei împrejurări de natură să conducă la suspiciuni de fraudă, obligaţie reglementată de prevederile art. 5 punctul b din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei potrivit căreia reclamanta a fost creată în mod artificial întrucât, dacă ar fi aplicat pentru finanţarea proiectului prin S.C. B.., nu ar fi obţinut punctaj suficient la celelalte criterii de selecţie, aceasta reprezintă o simplă supoziţie, în condiţiile în care S.C. B.. nu a aplicat pentru finanţarea unui astfel de proiect, care eventual să fi fost respins.

În concluzie, faţă de împrejurările arătate, încheierea contractelor de prestări servicii cu S.C. B.. nu poate fi calificată ca o "modificare substanţială a proiectului" sau ca o nerespectare a condiţiilor de eligibilitate.

În situaţia în care se va aprecia că situaţia de fapt a fost corect reţinută prin procesul-verbal contestat în cauză, recurenta a solicitat reindividualizarea sancţiunii administrative aplicate, având în vedere că, dispunând recuperarea integrala a fondurilor, a fost încălcat principiul proporţionalităţii sancţiunilor administrative, statuat în legislaţia comunitară care obligă autorităţile competente să aplice sancţiuni proporţionale cu gravitatea greşelilor, a neregulilor sau a fraudei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Întreprindere Individuală A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actualmente AFIR) şi A. I.I., la data de 28.06.2011 a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderii II A.".

Prin implementarea acestui proiect, II A., a dorit dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale precum şi crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural, dar şi creşterea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi.

La data de 10.09.2013, conform Scrisorii de Informare nr. x/28.08.2013 transmisă către beneficiarul proiectului II A., Biroul Control Proiecte Finalizate din cadrul J., a efectuat un control ex-post la locul de realizare al investiţiei sat C-tin Brâncoveanu, comuna Dragalina, jud. Călăraşi.

În urma verificării legăturilor între acţionariatul/administratorul beneficiarului II A. şi acţionariatul/administratorul agenţilor economici/persoane fizice, către care a prestat servicii conform contractelor încheiate, procese-verbale de terminare a lucrărilor şi a facturilor prezentate, s-a constatat că există legături între administratorul/acţionariatul II A. şi administratorul/acţionariatul agentului economic către care prestează servicii S.C. B. S.R.L., respectiv asociatul unic şi administratorul celor doua societăţi este unul şi aceeaşi persoană - d-nul A.; se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea 346/14.07.2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Cele două societăţi îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

Aceste neregularităţi au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. x/14.01.2014, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011.

Prin Decizia nr. 8546/14.02.2014 a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/14.01.2014.

Un motiv de recurs, invocat de recurentă în susţinerea ipotezei sale de nelegalitate a actelor administrative contestate, este acela că autoritatea contractantă a cunoscut, de la selectarea cererii de finanţare, împrejurarea potrivit căreia beneficiarul urmează să presteze servicii către S.C. B. S.R.L.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuţii ale A.F.I.R. este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Deşi la momentul încheierii contractului a fost verificată, din punct de vedere formal, îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, totuşi la acel moment Agenţia nu a avut la dispoziţie toate datele privind implementarea proiectului şi modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptăţită ca în perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, aşa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Totodată, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din contractul de finanţare stipulează că autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli, iar prevederile art. 8 alin. (5) din Anexa I la contractul de finanţare prevăd dreptul autorităţii contractante de a rezilia contractul şi de a recupera integral de la beneficiar ajutorul financiar nerambursabil plătit, în cazul constatării nerespectării condiţiilor de implementare, respectiv a neîndeplinirii obiectivelor proiectului.

În raport de dispoziţiile legale şi de prevederile contractului semnat de părţi, Înalta Curte constată că, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiţii artificiale pentru accesarea finanţării, poate fi efectuată şi ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existenţa condiţiilor artificiale se verifică atât în raport de conduita recurentei reclamante la momentul încheierii contractului cât şi în raport de activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condiţiilor de accesare a finanţării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menţinerea acestor condiţii şi a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate iniţial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenţei unei nereguli.

De altfel, chestiunea neobservării sau a aprecierii diferite anterioare de către autoritatea de monitorizare a încălcării a fost tratată de CJUE în cauzele C-465/10 şi C-94/05. Conform acestei jurisprudenţe, împrejurarea că autoritatea competentă ar fi fost informată de beneficiarul finanţării cu privire la o anume situaţie nu influenţează, ca atare, calificarea faptelor drept neregulă.

În cauza C-94/05, Curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului european. Nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii şi care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

În acelaşi sens pledează şi dispoziţiile art. 72 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR, conform cărora statul membru trebuie să se asigure că contribuţia FEADR nu rămâne blocată într-o operaţiune de investiţii cofinanţată, în cazul în care această operaţiune suferă, în termen de 5 ani de la data deciziei de finanţare de către autoritatea de gestionare, o modificare importantă care îi afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi.

Mai mult, în cauză, stabilirea existenţei condiţiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente (inclusiv a acţiunilor desfăşurate de părţi pe parcursul derulării contractului) care luate în ansamblu au creat convingerea autorităţii că s-au încălcat dispoziţiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condiţiilor de la momentul acordării finanţării.

Nefondate sunt şi susţinerile privitoare la greşita aplicare a prevederilor Regulamentului CE nr. 65/2011 şi a principiilor statuate în jurisprudenţa CJUE, referitoare la analizarea condiţiilor create în mod artificial.

Este de principiu că, în legătură cu existenţa condiţiilor artificiale, prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, au fost interpretate în cauza nr. C 434/12 aflată pe rolul CJUE Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În această cauză, CJUE a stabilit că, în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiţii îndeplineşte criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune:

• pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condiţiile pentru obţinerea plăţilor au fost create în mod artificial;

• pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea plaţilor.

În continuare, Curtea a precizat că revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenta acestor două elemente, care trebuie dovedite în conformitate cu normele dreptului naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii.

Concluzionând în hotărârea CJUE se stabileşte că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare".

Raportat la cele două elemente, Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, cuprinsul căreia se statuează:

"în ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite".

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanţare. Astfel că, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

Din verificările efectuate cu privire la legăturile între acţionariatul/administratorul beneficiarului II A. şi acţionariatul/administratorul agenţilor economici/persoane fizice către care a prestat servicii conform contractelor încheiate, procese-verbale de terminare a lucrărilor şi a facturilor prezentate, atât intimata cât şi instanţa de fond, au concluzionat că există legături între administratorul/acţionariatul II A. şi administratorul/acţionariatul agentului economic către care prestează servicii S.C. B. S.R.L., respectiv asociatul unic şi administratorul celor două societăţi este unul şi aceeaşi persoană - dl. A., considerând că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea nr. 346/14.07.2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Legăturile existente între cele două societăţi, II A. şi S.C. B. S.R.L., conduc la suspiciunea că au fost create condiţii artificiale necesare obţinerii finanţării nerambursabile, în scopul creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor, cele două societăţi funcţionând de comun acord şi desfăşurându-şi activitatea pe acelaşi segment de piaţă.

În mod evident, există o singura persoana care coordonează activitatea desfăşurată de cele două societăţi, respectiv domnul A., care deţine funcţiile cumulate de administrator şi asociat unic la S.C. B. S.R.L. şi titular întreprindere individuală la II A., funcţii prin care şi-a propus să realizeze investiţii similare prin fracţionarea investiţiei totale şi depăşirea intensităţii sprijinului financiar astfel încât, la finalizarea investiţiilor, acestea pot funcţiona eficient numai ca o singura entitate.

În dosarul Cererii de Finanţare se regăseşte declaraţia completată în data de 28.06.2010 (data ulterioară înfiinţării S.C. B. S.R.L. - 26.02.2009), prin care beneficiarul indica tipul întreprinderii ca fiind întreprindere autonomă care poate să-şi desfăşoare activitatea în mod independent fără aportul altei societăţi legate sau partenere, condiţie asumată a fi respectată pe întreaga perioada de valabilitate a contractului de finanţare nr. x/28.06.2011.

Înalta Curte reţine că Măsura 312 se încadrează în Axa III - "Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale" şi are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, iar ca obiective specifice:

a. Crearea si menţinerea locurilor de munca în spaţiul rural;

b. Creşterea valorii adăugate în activitatea non-agricole;

c. Crearea si diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi.

Astfel, în privinţa elementului obiectiv, în mod legal s-a concluzionat că nu se poate considera că, prin activitatea sa, societatea reclamantă a consolidat structura economică în zonă, în condiţiile în care relaţiile comerciale s-au desfăşurat într-o proporţie covârşitoare între beneficiar şi o entitate deţinută şi administrată de dl. A..

Nu are nicio relevanţă faptul că recurenta a desfăşurat activităţi de prestări servicii şi cu alţi beneficiari, important fiind că serviciile prestate către S.C. B. S.R.L. au cea mai mare pondere în totalul încasărilor acesteia, pe aceiaşi piaţă relevantă.

Întrucât întreprinderea recurentă-reclamantă nu a fost înfiinţată în scopul declarat, de a funcţiona ca o entitate economică independentă, rezultă cu evidenţă că această situaţie contravine obiectivelor schemei de ajutor, fiind întrunit, astfel, elementul obiectiv, pentru că obiectivele schemei de sprijin nu au fost atinse.

Înalta Curte apreciază că în cauză există şi elementul subiectiv, astfel cum este definit de jurisprudenţa CJUE mai sus menţionată - din actele dosarului rezultă urmărirea în exclusivitate de către recurenta-reclamantă a unui avantaj ce contravine obiectivelor schemei de ajutor. Aceasta întrucât beneficiarii reali ai finanţării sunt II A. şi S.C. B. S.R.L., entităţi la care persoana fizică A. este titular al întreprinderii beneficiare şi deţine şi calitatea de unic asociat şi administrator al respectivei societăţi, împrejurare ce rezultă din extrasul de la Oficiul Registrului Comerţului depus la dosar.

În consecinţă, s-a stabilit existenţa atât a elementului obiectiv, cât şi a celui subiectiv, de natură a conduce la concluzia că a existat intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea plăţilor.

Aşadar, nu se poate aprecia că, în cauză, nu ar fi fost analizate în mod legal, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, aşa cum au fost interpretate în cauza nr. C 434/12.

În ceea ce priveşte critica privind neaplicarea principiului proporţionalităţii, Înalta Curte constată că, în cazul de faţă, întrucât viciul creării de condiţii artificiale afectează întregul proiect, prin neîndeplinirea obiectivelor, nu se pune problema aplicării principiului proporţionalităţii, textul articolului mai sus menţionat precizând că nu se efectuează nicio plată.

Instanţa de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea contractantă şi menţinută de către instanţa de fond respectă exigenţele legale, câtă vreme obligaţia returnării integrale a finanţării a fost asumată contractual de părţi, relevantă fiind deopotrivă şi împrejurarea că toate constatările din procesul-verbal sunt fapte intenţionate, prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunităţii.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprindere Individuală A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprindere Individuală A. împotriva sentinţei civile nr. 3242 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.