Tax appeal voided for insufficient stamping and lack of current interest following debt extinguishment

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.07.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, solicitând anularea în tot a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/14.12.2012, emis de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad - Activitatea de Inspecţie Fiscală Arad, şi comunicat reclamantului la data de 04.02.2013; anularea în tot a Deciziei de impunere nr. x/14.12.2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad - Activitatea de Inspecţie fiscală Arad, privind taxa pe valoare adăugată şi alte obligaţii fiscale stabilite la persoanele fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale, comunicată reclamantului la data de 04.02.2013; anularea în tot a Deciziei nr. 570/288/27.03.2014 - emisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii în soluţionarea contestaţiei în procedura prealabilă şi comunicată în data de 02.04.2014, precum şi exonerarea sa de la plata sumei de 1.763.722 RON constând în TVA, majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere; iar în subsidiar, dacă vor fi respinse petitele de la pct. I şi se va considera că operaţiunile sunt taxabile, atunci se solicită a se anula în parte raportul de inspecţie fiscală, decizia de impunere şi decizia de soluţionare a contestaţiei cu privire la cuantumul TVA şi al accesoriilor, prin modificarea bazei de calcul, ca efect al aplicării hotărârilor CJUE în cauzele conexate Tulică şi Plavoşin.

În temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/14.12.2012 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Serviciul Soluţionare Contestaţii, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 C. proc. civ.

Primul ciclu procesual

2. Soluţia instanţei de fond

Instanţa a respins cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale atacate prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 21.01.2015, întrucât reclamantul nu a făcut dovada plăţii cauţiunii stabilită de instanţă conform art. 215 alin. (2) Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 1061 noul C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 84 din 25.03.2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi, în consecinţă, a dispus anularea parţială a raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.12.2012, a deciziei de impunere nr. x/14.12.2012 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 570/288/27.03.2014 emise de DGRFP Timişoara în limita sumei care depăşeşte taxa pe valoare adăugată calculată prin aplicarea procedeului sutei mărite, a exonerat reclamantul de plata sumei pentru care au fost anulate actele administrative fiscale atacate, a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2250 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.04.2015, sub nr. x/2014.

4. Decizia instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 3207/25.10.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 84 din 25 martie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Al doilea ciclu procesual

5. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 118/3 din 3 mai 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara; a dispus anularea parţială a raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.12.2012, a deciziei de impunere nr. x/14.12.2012, emise de fosta Direcţie Generală a Finanţelor Publice Arad şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 570/288/27.03.2014, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în limita sumei care depăşeşte taxa pe valoare adăugată calculată prin aplicarea procedeului sutei mărite, în limita cotei de 50% din majorările de întârziere şi din dobânzi, precum şi cu privire la valoarea integrală a penalităţilor de întârziere; a exonerat reclamantul de plata sumei pentru care au fost anulate actele administrative fiscale atacate; a respins în rest acţiunea; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2250 RON cheltuieli de judecată.

6. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs atât reclamantul A., cât şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.

Prin recursul formulat, recurentul - reclamant A. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând că: motivarea hotărârii este contradictorie sub aspectul identificării unei culpe a autorităţii fiscale constând în dezinteresul de notorietate în administrarea colectării taxei pe valoarea adăugată de la persoanele fizice în perioada anterioară anului 2010, pe fondul lipsei procedurilor şi a formularelor, şi a semnalelor ambivalenţe; motivarea este şi greşită în aplicarea principiului de drept european al proporţionalităţii.

În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a invocat nelegalitatea hotărârii recurate, prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 480 alin. (3) teza ultima din C. proc. civ. şi la dispoziţiile art. 497, 498 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ. şi art. 501 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

De asemenea, a criticat soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte soluţia acordării cheltuielilor de judecată.

7. Apărările formulate

Recurenta - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul - reclamant, ca nefondat.

Recurentul - reclamant a depus, la data de 19.11.2020, note scrise prin care a invocat excepţiile lipsei de obiect şi de interes a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Recursul declarat de recurentul - reclamant A.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia insuficientei timbrări a recursului, pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 de RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 de RON."

Raportat la motivele de casare invocate de către recurentul-reclamant, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în sarcina acestuia a fost stabilită obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.

La cererea de recurs a fost anexată dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, conform ordinului de plată nr. x din data de 25 mai 2018.

Prin citaţia comunicată recurentului-reclamant la data de 25.06.2018, conform dovezii de înştiinţare aflate la dosar la fila x, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 de RON.

Urmare a acestei înştiinţări, recurentul - reclamant a depus o notă, prin care a arătat că dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost ataşată la cererea de recurs, făcând referire la ordinul de plată amintit mai sus.

La data de 19.11.2020, fiind citat pentru termenul de judecată din data de 24.11.2020 cu menţiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 RON, aferentă celui de-al doilea motiv de recurs, recurentul - reclamant a depus note scrise, susţinerile din cadrul acesteia fiind calificate de către instanţa de judecată, prin încheierea din 24 noiembrie 2020, ca fiind o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la 27 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2014, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilite în cadrul dosarului nr. x/2014, ca fiind tardivă.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, iar consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, în cuantumul prevăzut de lege, este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat sau insuficient timbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3), republicat, Înalta Curte va admite excepţia insuficientei timbrări a recursului şi va dispune anularea recursului, ca insuficient timbrat.

Recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara

În ceea ce priveşte lipsa de obiect a recursului, constată Înalta Curte că această excepţie nu poate fi reţinută deoarece, potrivit art. 299 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ, obiectul recursului îl constituie hotărârea pronunţată în primă instanţă, or, în condiţiile existenţei unei astfel de hotărâri nu se poate vorbi de lipsa de obiect a recursului.

În ceea ce priveşte lipsa de interes recurentei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara de a mai susţine recursul declarat împotriva soluţiei dată de instanţa de fond prin sentinţa civilă ce face obiectul prezentei judecăţi, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 19.11.2020, recurentul - reclamant a invocat excepţiile lipsei de obiect şi de interes recursurilor, faţă de următoarele aspecte:

În baza dispozitivului de la fond, recurentul-reclamant a suferit în perioada 07.11.2019 -15.11.2019 o reinspecţie finalizată cu decizia de impunere x/15.11.2019 (necontestată) pentru obligaţii suplimentare TVA de plată RON 616.163 şi accesorii RON 460.252. Cu toate acestea pe legislaţia în vigoare după 2015, accesoriile se calculează şi se urmăresc pe fişa de plătitor, nu prin deciziile de impunere a principalului.

Cu OP nr. x/04.12.2019 B. în valoare de 552.462 RON recurentul a înţeles să achite diferenţa de debit principal neexecutată silit până la acea dată.

Prin Decizia nr. 26605.1/06.12.2019 recurentul a beneficiat în temeiul O.G. nr. 6/2019 de anularea obligaţiilor fiscale accesorii (fie şi în mod eronat, vizând calculaţia iniţială), iar cu certificatul x din 11.12.2019 recurentul a obţinut atestarea debitelor fiscale pe zero.

Totodată, prin Decizia nr. 30628/16.12.2019 toate măsurile de executare silită au fost ridicate.

În raport de această împrejurare, dovedită prin înscrisurile anexate, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu subzistă interesul procesual al susţinerii recursului de către recurenta-pârâtă, având în vedere situaţia redată în precedent. Prin urmare, interesul de a acţiona al autorităţii pârâte nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 118/3 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 118 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.